David Boia despre devenire

Teorie cuantică

Particula nu-i reală
Are formă duală
Şi stare virtuala
Oscilează se confundă
Din corpuscul în undă
De fiecare data
Tot mai ciudată
Apare dedublată
Când trec prin fantă
Devine arogantă
Persistă probabilistic
Există enigmistic
Din stare vibrantă
Se preface în cuantă
Rezidă sau transpare
După legi bizare
Ne bagă direct în stringuri
Şi apoi ne lasă singuri.

poezie de David Boia (20 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia
O emisie de cuante
de inspiraţie aleasă
dacă se pune în arc
devine coardă
dacă se pune în tolbă
devine săgeată
dacă se pune în teacă
devine sabie
dacă se pune în lacăt
devine cheie
dacă se pune în plic
devine mesaj
dacă se invocă
devine incantaţie sacră
dacă se pune în univers
devine eternă
dacă se transcrie
în cartea vieţii
va fi o splendoare.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prestaţie

Priveam semnalul inspiraţiei
şi căutam consemn de acces în eden
numai aşa pot deveni util
în relaţia cu îngerii celeşti
aşa mi-am zis cu emoţie
într-o dimineaţă de solstiţiu
trecând pe drumul Sfântului Ioan
am tras parcă dintr-o dată
cu elan văzduhul în piept
semn că eram predispus
să particip iară şi iară
în varianta iartă şi iartă
până la al miilea neam
la un ceremonial angelic.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi tu

Vezi cum apar
Inoportun răutăţi
Ca de sub oboroc
Să evităm din start
Gândurile negative
Şi privirile urâte
Să nu ne fie de deochi
Ele poate alunga
Plăceri în devenire
Ele poate ucide
Sentimente dragi
Şi iubiri incipiente
Acum dacă nu putem
Da înapoi nicidecum
Deci să mergem înainte
Spre doruri prelungi
Cu speranţe intrinseci
Pe ritmuri tremolo
Că înainte era mai bine
Aşa mi-a zis tuşi tu.

poezie de David Boia (30 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persistenţă

La fiecare reuniune
De familie de neamuri
Până şi de umanoizi
Numai femeia persistă
Bărbatul insistă pe teme
Stringente la propria devenire
După criterii masculine
Pe înţelesul nimănui
După care se evaporă în stambă
În definitiv pentru el
Nimic nu-i definitivat
Se consolează cu masculul din sine
Cu speranţa unei noi tentative
Pe treptele ierarhiei
Susţinut de persistenţa
Unei femei din spate.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburător în viitor

Un călător de pomină,
Călare pe situaţie,
Pleacat din şaua muntelui
Taie sprînceana dealului,
Trece de cei ce bat cîmpii
Aidoma gândului versatil,
Fără putinţă de tăgadă,
Purtat de legea dorului aprins
Dă rotocoale planetei,
Apoi se despride vijelios
Srăfulgerînd Calea Lactee
Cu ascendent astral,
Mult peste imaginaţie
Depăşind în zbor lumina
Posibil să devină invizibil
Dar existent cu firea,
În sistemul său de referinţă
În goana lui terfiantă, el
Absoarbe imensitatea dură
Cu pofta lui persuasivă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 iulie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rege Lear

Nu poate fi oricine rege
Şi mai ales rege Lear
Numai în situaţii speciale
Cu personaje de excepţie
Aflate în preajma sa
Dacă el le-ar ocroti
Şi dacă le-ar educa
Şi dacă le-ar apăra
Toate astea cu patos
Şi dragoste părintească
Plus devotament regesc
Aşa ca pe fiicele lui
Poate că atunci când
Le-ar iubi cu adevărat şi
Le-ar trata în mod regal
Pe Goneril Regan şi Cordelia
În acele condiţiile cineva
Ar putea deveni azi rege Lear.

poezie de David Boia (21 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privilegiu

Cei dintâi pribeag
Hoinărind cu toiag
Creaţie divină
Din duh şi ţărână
Singur pe lume
Într-un loc anume
Corpuscul de viaţă
Pe plai cu verdeaţă
Eminamente viu
Prin Edenul timpuriu
Cândva pe la răsărit
Cu Eva s-a pricopsit
Avea destin asigurat
Şi totuşi l-a ratat
Ce soartă în răspăr
S-a poticnit de măr
A părăsit Edenul
Aşa cum pleacă trenul
A găsit apoi liman
Şi a devenit taman

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (27 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Record

Caută cheia succesului
Nu cumva se devii
Aplicaţie ratată
A unor extratereştrii
Puşi pe programe galactice

Mai bine încearcă
Cea mai tare reuşită
Performanţă terestră
Proiect operaţional
Nou record spaţial

Împinşi de concurenţa acerbă
Cei mai mulţi competitori
Se vor antrena frenetic
Având model perseverenţa
Şi antrenor propria voinţa

Motivaţi până peste poate
Înalţă opere din mers

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (22 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria

Istoria poate fi mag
Cu percepte şi toiag.
Poate fi învăţător
Pe post de îndrumător

Sau un purtător de steag
Înarmată cu ciomag
Ea nu poate fi lehuză
Dar poate fi călăuză

Tratată cu simpatie
Ea devine empatie
Ne defineşte statutul
Şi dezvăluie trecutul

De cele mai multe ori
E scrisă de învingători
Poate formula acuze
Dar nu ne admite scuze.

poezie de David Boia (9 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semafor

Actualmente timpul clipeşte
Periodic în toate nuanţele
Posibile probabile şi imposibile
În vremurile de apoi
Timpul se va comprima
Încât va deveni adimensional
Cel mult va deveni punctiform
În vremurile din urmă
Timpul aşa zis punctiform
Va ieşi accelerat din decor
Va cădea în existentă infimă
Înainte de dispariţie totală
Va curba universul
Făurind arcade de lumini
Ca în final să dispară
Prin forţa împrejurărilor
Cu vreme cu tot
Sucombând în neant.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optici exclusiviste

Dacă eşti peste tot
Devii tocmai răzleţ
Dacă nu eşti cu noi
Şi nici cu voi nu eşti
Eşti departe-n altă parte
Peste realitatea imediată
Dacă eşti peste orizont
Te împarţi imparţial
Şi eşti cam pe nicăieri
Dacă eşti pe niciunde
Te situezi pe dinafară
Dacă adopţi multe optici
Poţi să te oftici la greu
Dacă nu te mai regăseşti
Atunci ai pierdut busola
Şi pluteşti în derivă
Dacă intri în diviziuni
Te divizezi inoportun
Până te cufunzi în ceaţa
Unui relativ accentuat.

poezie de David Boia (10 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parafraze

Glasul amicului cu jind
Ce strigă clar din galantar
Nimic să nu vă fie apatic
Veniţi de luaţi poeme

În preajma timpului prezent
Nu-i suficient să pozăm
Cititul din buze
Veniţi de luaţi poeme

Să nu cădeţi indolenţi
În unghiuri indecente
Mai bine cu speranţe noi
Veniţi de luaţi poeme

Şi traiul vostru să prospere
Nu mai merge azi cu scuze
Pe sistem duplicitar
Veniţi de luaţi poeme

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (13 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiecte de ţară

La noi fiecare
proiect se împarte
pe sprânceană
în două lucrări
lucrările se împart
în trei etape
etapele mai departe
în patru părţi
din care jumătate dispar
undeva pe la spate
jumătatea rămasă
se distribuie la participanţi
apoi se divide la părtaşi
până când devine volatilă
şi poate fi sustrasă
aşa dispare de-a binelea
de-a binelea pentru unii
şi rău pentru noi
noi cei mai mulţi
rămaşi în pagubă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (24 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

Tu eşti o prezenţă de senzaţie
Mereu nostimă şi simpatică
Tu adevărată fiică a Evei
Tu te complaci în senzaţii tari
Ca să te prefaci în sentimente
Şi accesezi provocări extreme
Apoi poţi să salţi înălţimi dezinvoltă
Până devii tu însăţi o turlă
Luminată de focurile sfântului Elm
O emanaţie splendidă de efect
Dai buzna autoritară peste cascade
Cum numai tu ştii să o faci
Prin felul tău genial de a fi
Cum numai ţie îţi iese pe deplin
Din reflexe înnăscute sau ereditare
Plus cele dobândite condiţionat

poezie de David Boia (8 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pedant

Pe cerul ancestral
La răsărit de eden
În punctul de extensie
Se întrezărea muza

Prin cortina străvezie
Revărsând cu emfază
Testul de paternitate
Freamăt ancestral

Tocmai predispus la rai
Ca vector emergent
Suspect de misterios
Poemul în devenire

Pedant şi paradisiac
Între logic şi endemic
Înger zvelt cu aură
Strălucire ce fascinează

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (22 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus la munte

Am privit deseori munţii
Şi i-am sorbit din ochi
Din interior şi din exterior,
Fiindcă am crescut la munte
Am vrut să desenez munţi
Şi am desenat nişte vulcani
Pe urmă şapte coline verzi
Şi toate numai cu o pensulă,
Acum că e vorba de munţi
Cuget ades să devin munte
Tot mai insistent şi tandru
Până atunci adulmec munţii
Caci munţii dau inspiraţie
Şi tărie şi forţă şi putere
Ei sunt chintesenţa planetei
Mesageri viabili peste ere,
Azi mă contopesc cu munţii
Fără să aştept, fără echivoc
Aşa dintr-un reflex primordial.

poezie de David Boia (4 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem emotiv

Indus de patetism bonom
Pentru semeni pentru om
În limbaj proverbial
Proeminent sentimental
Compus cu patos şi rigoare
Scris din suflet cu vigoare
Ascendent pe evolventă
În formă intransigentă
Ca să stârnească furori
Prin panoplia de valori
În definitiv endemic
Prezentabil academic
Din iubire de frumos
Pentru artă cu folos
Înălţător ca şi menire
Total sublim în devenire
Un iureş de previziuni
Miracole şi cu minuni
În ordine şi cu respect
În varianta la obiect

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (30 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stil sugestiv

Mesaj cu obârşia din infinit
Predicţie contemplativă
Cu predilecţie spre inspiraţie
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificaţie patetică
Posibil conţinutul decent
A unui poem meditativ
De inspiraţie angelică
Exaltare din spaţii elocvente
De visare sau de trăire
În secvenţe fără sfârşit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatonări

Dintr-o stare prezumtivă
Am adunat aspiraţii cu biciul
Dar au murmurat în serie
Şi au vociferat în şiruri
Apoi au rămas în formă incertă
Numai cu duhul clemenţei
Voi mai accesa desăvârşiri
Şi voi invoca providenţa
Sau mai bine cu vorba bună
Mai ales prin fante de lumină
Simbolurile acum joacă feste
Permanent în sensuri multiple
Dacă aş putea să le stabilizez
În prezent ar deveni o invenţie
O inovaţie tocmai de elogiat
Tatonând continuu pe contur
Se deviază de pe axa tăcerilor
Şi se intră în domeniul acţiuni
Reuşitele ar putea fi dispuse
Printre semne ortografice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (9 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!