Citate despre noapte și pace, pagina 10
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și pace, dar cu o relevanță mică.
Iubirea și macii
Hai să lăsăm iubirea în pace!
Un porumbel cu inima albă
Nu mai privi la noapte stelele!
Ochii lor sunt o salbă
Puțin adevăr și prea multă lumină
Uneori și vântul se tot asmute la lupi
Crucea urcă pe cer
Rugăciuni se ridică din ger
Și vine o zi la ferestre cu maci
Precum toaca-n iubire începe să plângă
Și tainică apa ascunde cuvinte,
Săpându-ți culorile iernii
Când macii sunt domni peste ceruri.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace pe Terra
Picături mari de ploaie
Cad monoton pe pervaz,
Peste caisul din fața casei
Și peste o crizantemă
Răvășită de vânt...
Orașul doarme
Ca un prunc nou născut,
După țipătul de început.
Acalmia străzii
E dominată de frică,
În fața covidului.
Păsările cerului
Veghează întunericul nopții.
Tu dormi? Eu... nu....
Dacă-mi doresc ceva?
Desigur... pace pe Terra!
Mai concret?
Liniștea ta și a mea...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Cum mângâie dulce, alină ușor
Speranța pe toți muritorii!
Tristeță, durere și lacrimi, amor
Azilul își află în sânu-i de dor
Și pier, cum de boare pier norii.
Precum călătoriul, prin munți rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vânt
Din noaptea pădurii de iese:
Așa și speranța - c-un licur ușor,
Cu slaba-i lumină pălindă -
Animă-nc-o dată trermândul picior,
De uită de sarcini, de uită de nori,
Și unde o vede s-avântă.
La cel ce în carcere plânge amar
Și blastemă ceriul și soartea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin perdeaua nopții...
Se ridică tăcută perdeaua nopții,
Te simt așa cum ești, plin de iubire,
Răsari cu zorii ce pe cer se ivesc,
Aduci în mine liniște și fericire.
Rază de soare, mă atingi în tăcere,
În fiecare clipă îți pui amprenta pe inima mea,
Ești drogul ce îmi întreține viața,
Sunt pacea și liniștea ta!
Ne completăm, suntem o singură ființă,
Tu soare arzător, eu lună liniștită,
Tu plin de pasiune și dor,
Eu jumătatea ta de viață împlinită!
Îți ador mângâierea din zori,
Mă îmbăt cu sărutul tău din noapte,
Mă învelesc cu atingerea ta blândă,
Mă îmbrac în miile tale de șoapte!
[...] Citește tot
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut...
Trecutul nu-mi dă pace,
Amintirile mă pun ca pe ace,
Fizic par indiferent,
Dar sufletul e dus la amanet.
Prezentul îmi zice că ai murit,
Dar amintirea ta încă e vie,
Trecutul îmi amintește că m-ai iubit,
Dar sufletul nu știe.
Umbre din trecut încă se arată,
Noaptea, când inima cade îngândurată,
Cioburi de amintiri se sparg,
Tăindu-mi sufletul adânc,
Iubirea îmi curge pe prag,
Iar eu adorm plângând.
poezie de Miron Iustin (28 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îngerii vorbesc
Privesc pe cerul putred și zâmbesc,
Când îngeri despre tine îmi vorbesc.
E noaptea iar o cumpănă-a fântânii
Și-mi poposesc în gânduri toți bătrânii.
Aici vă am istorie și pace,
Poem de stele, baldachin de vis,
Mă-mpodobesc cu toamne prinse-n arce
De Univers, de flori, de Paradis...
Aici, deodată, altă lume este,
Solemn se-nalță candid adevăr,
Aici este o lume de poveste,
Celula unui simplu adevăr.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată stam la fereastra casei mele și priveam printre gratii, și am zărit printre cei lipsiți de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. El trecea pe uliță pe lângă colțul casei ei și se îndrepta către locuința ei. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra și întunericul nopții. Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă; aprigă și de neținut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colț. Ea îl apucă și-l sărută și cu o căutătură obraznică îi zise: "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduințele mele; pentru aceasta am ieșit în întâmpinarea ta, ca să te caut și iată că te-am găsit. Cu scoarțe am gătit patul meu, cu așternuturi de în din Egipt, cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe și chinamon. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineață, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, luat-a cu dânsul o pungă cu bani și se va întoarce acasă la lună plină!" Ea îl ademeni prin mulțimea cuvintelor ei și-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; el începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere și ca un cerb care se zorește spre capcană, până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbește spre laț și nu-și dă seama că acolo își sfârșește viața. Și acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte la cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece spre căile ei și nu te rătăci pe potecile ei, căci ea a rănit pe mulți și pe foarte mulți i-a omorât. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morții.
Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare - 7:6-27
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prag
O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi!
Ce cumplit îmi vânturi mintea, și cu ce-ndârjire-mi scurmi
Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îți stau în față!
Simt că-nnebunesc... Mă turburi. Fugi cu neagra ta povață.
Înțeleg, împărăția ta, cu veșnica-i odihnă,
Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:
Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduri
N-or mai răscoli cenușa rece, țintuită-n scânduri.
În sicriu dormi somn de piatră. Nici un zgomot, nici o grijă;
Viermii nu te mai întreabă de-ai fost aur, de-ai fost schijă,
Cap de geniu, ori de vită tot o hârcă scofâlcită,
Goală, batjocoritoare gură, pururea rânjită.
Ș-o să dorm, în întuneric și în liniște eternă.
N-o să-mi pese căpătăiul de-mi va fi pietroi, ori pernă.
De-mi va putrezi sicriul și găteala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rău, nici bine.
Neastâmpărații șoareci dacă-n capul meu și-or face
Cuib, nesupărați de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormântul,
Va cădea din ochii mamei, poate scutura-va vântul
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima virgină
S-a rătăcit în ceața nopții, luna,
Nu știu de ce? îi place să pândească,
M-a urmărit, m-a urmărit într-una,
Probabil, vrea să-nvețe, să iubească.
Iubito, nu te teme, las-o-n pace,
Sărută-mă să-i facem în necaz,
Uite-o cum tremură... precis îi place
Când buzele-s pecete pe obraz.
Uite-o cum curge și cum se topește,
Când mâna mea înspre adânc pătrunde,
Stă dup-un nor ascunsă și gândește,
Dar de-nsoțit, mă va-nsoți oriunde.
Te culc acum pe perna cea curată
Și te frământ... iubindu-te-n târziu,
Tu ca păcatul ești de-mbujorată,
În tine sunt... de lună... nu mai știu.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop și lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrățișarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale și ulcele, viața scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferința e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împărăteasa se înspăimântă grozav și, de pizmă și ciudă, o dată se îngălbeni și se înverzi, de ziceai că-i moartea. Din clipa aceea, ori de câte ori o zărea pe Albă-ca-Zăpada simțea că-i plesnește fierea de ciudă: și azi așa, mâine așa, până ce începu s-o urască de moarte. Pizma și ciuda creșteau în inima ei ca buruiana cea rea și se cuibăriseră atât de adânc, că împărăteasa nu-și mai găsea pace nici ziua, nici noaptea.
Frații Grimm în Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte când iubirea...
Într-o noapte când iubirea era stea îndepărtată
Și lumina ei în suflet, o himeră nesperată,
Iată, din văzduh răsună cânt de-o Veste Minunată
Și-o Stea nouă înghite noaptea, când pe boltă se arată.
Iosif și Maria bat, ca străini, din poartă-n poartă
Însă rece-i orice casă și-omenia-i înghețată;
Bunătatea-i vestejită, mila-i parcă sufocată,
Îndurare nu-i nici unde și iubirea parcă-i moartă.
Dar Lumina Se coboară în sublimele-i cântări
Care umplu tot văzduhul din Înalt și până-n zări
Și păstorii vin la Taina Minunate-i îndurări
Care vine de Tatăl cu-ale Lui binecuvântări.
Vin și Magii, de departe, plini de daruri, să se închine
Celui care-A fost și Este; A venit și iarăși vine...
Proorocița Îl preamărește glăsuind Taine divine...
Simeon, mânat de Duhul, Pruncul Sfânt în brațe-L ține
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sanda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelenire
Adeseori eu mai glumesc
Cuvinte.... dublu ințeles
Cel ce se supără la urmă
N-are umor, e-n văgăună.
Acolo stă ascuns in colț
Cu lilieci pe bolți in nopți
Lumina zilei in fâșii
El o confundă cu stihii
Dar fiecare-n felul sau...
Abil, războinic, fariseu,
Orgolios sau pacifist
Un cap "patrat" sau fantezist.
Așa lăsat-a Domnul Sfânt
Doar unicate pe pământ
Amprentele sunt diferite
Si multe minți ințelenite.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna pace!
Tăcere mormântală eternă și feroce:
Încremenit e totul d'al morții rece duh;
Rigidă, majestatea bazalticelor roce,
Se'nalță triumfală perzându-se'n văzduh.
Pustiu! Pustiu și jale! Enormele cratere
Gigantica lor gură o cască monstruos
Dar lava'n al lor pântec, nu fierbe cu putere,
Spre a țâșni în valuri superb și tumultos.
Pe culmile abrupte, pe groaznicele piscuri,
Nici apă, nici verdeață, nici arbori și nici flori,
Nici vulturi cari cască tăioasele lor pliscuri,
Sfidând mărețul soare cu ochi fulgerători.
Un pom, imensitatea aridă, nu umbrește,
Zefirul nu adie cu dulcele-i murmur,
Prin mările uscate un strop nu oglindește
Un vid fără de nouri și fără de azur.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi
sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Becul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Acum, în amurgul meu, te binecuvântez, Viață
și asta pentru că niciodată nu mi-ai dat speranțe goale,
nici muncă fără răsplată, nici necazuri nemeritate.
Văd, la capătul unui drum dificil,
că eu am fost arhitectul propriului destin
și, dacă am extras dulceață sau suc de pelin din niște lucruri,
s-a întâmplat pentru că eu am pus dulceața sau pelinul în ele.
Când am plantat trandafiri întotdeauna am cules trandafiri.
Desigur, iarna va urma tinereții mele,
dar tu nu mi-ai spus că luna mai va fi eternă.
Negreșit, mi s-au părut lungi nopțile durerii,
dar tu nu mi-ai promis numai nopți frumoase.
Am avut apoi, în schimb, parte de unele liniștite.
Am iubit, am fost iubit, soarele mi-a mângâiat fața.
Viață, nu-mi datorezi nimic, între noi e pace!
poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea din noi
chipul tainic al lumii
se ascunde în greutatea cerului
umbrele par lacrimi de plâns
ce se strecoară
prin prin draperii de vise
corvoada orizontului
pare un gol plin de culoare
ce se prelinge în oglinzile timpului
care-și exersează zborul
vântul dansator pe clapele nopții
animă neantul întunericului
până când ia forma luminii
cercetând cu lăcomie
ascunsele taine ale pământului
ochii minții preia iluzie după iluzie
căutând scara comună
viața
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tresari tulburat
în zori săruți părul sau obrazul
sau umărul dezgolit al femeii
întinsă pe tot patul în somnul ei
te uiți că anul trecut ți-a lăsat
moștenire trei degete de țuică
dintr-o sticlă de un litru și câteva
urme de ruj pe față ca un zvon
de tobe dintr-o urare din miez
de noapte și-un forfot de iubire
răsăritul de soare aduce o pace
bahică după câteva guri luate
cu gândul că azi contează la fel
ca ieri tragi din țigara slabă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este stăpână
Dragostea este cea care stăpânește toate lucrurile;
Sunt întru totul stăpânit de dragoste.
Din pasiunea mea pentru dragoste
M-am fărâmitat dulce că zahărul.
Oh, vânt furios, sunt singurul pai din calea ta;
Cum aș putea să știu unde voi fi suflat pe mai departe?
Oricine se laudă că a făcut un pact cu destinul
Se dă de gol ca prost și mincinos;
Cine dintre noi nu este decât un pai în furtună?
Cum poate cineva să facă un pact cu un uragan?
Dumnezeu își lucrează pretutindeni vasta înviere;
Cum am putea să pretindem că acționăm din voia noastră?
În mâna dragostei sunt ca o pisică într-un sac;
Uneori dragostea mă înalță în aer,
Uneori dragostea mă aruncă în aer,
Dragostea mă tot învârte în jurul capului său;
Nu am pace, nici în lumea asta, nici în alta.
Iubitorii de Dumnezeu au căzut într-un râu învolburat;
Ei s-au predat din voia lor poruncilor dragostei.
Asemeni roții de moară se rotesc, noapte și zi, zi și noapte,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din iarnă
Începe astrul iernii măreț să se topească
treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug
și-n urma lui rămâne o țară românească
mai pură și mai plină de semne de belșug
această iarnă aspră a fost un dar al firii
urcând pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult
prin gura ei, pesemne, pelasgii și ilirii
ne-au spus ce ierni domniră la Dunăre, demult.
Azi, suflă băltărețul ca soarele prin lupă
surpând împărăția zăpezii pe pământ
un singur colț al ierbii e de ajuns să rupă
cu răsuflarea-i caldă armuri de neînfrânt
în staule jilave nasc alte generații
de vietăți și ierburi cu trup îmbălsămat
și-n nopți de ovidenii simți cum tânjesc Carpații
de aurul și vlaga care le-au fost furat.
Împung orbește puii prin bulbii de răchită
în cruciada hranei pornesc în zori de zi
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și pace, adresa este: