Citate despre noapte și pace, pagina 17
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și pace, dar cu o relevanță mică.
Noiembrie
E luna-n care lupii se pregătesc de-atac
Și oile gestante se-adună în otac.
Ciobanii în cojoace stau zgribuliți în ploaie
Și-un câine mic întoarce o răzlețită oaie.
Pe plita-ncinsă-a sobei se frige strapazanul.
Pescarii-și fac bilanțul, curând se gată anul!
Dar până când zăpada începe ca să cadă
Încarcă înc'odată carmacele cu nadă.
Cu dinți ca niște ace, știuca vorace mușcă
Tot ce-i apare-n cale, chiar dacă e plevușcă!
Dar ea se liniștește, când este pusă-n tavă
Umplută, parfumată, c-un vin alb de Târnavă!
E vremea când masculii stau mai mult prin iatace
Și e consens în case și peste tot e pace...
Când nopțile sunt lungi și toate... întunecoase
Și toamna se sfârșește și iarna-ți intră-n oase!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu și om
Cărții vechi, roause de molii, cu păretț~ii afumați,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați:
Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă,
Tu, Christoase,-o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci!
Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolană
Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător...
Pe cînd mina-ncă copilă pe-ochiul sînt și arzător
Nu putea să-l înțeleagă, să-l invite în icoană.
Însă sufletul cel vergin te gîndea în nopți senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lîngă tine-ngenuncheată, muma ta stetea-n uimire,
Ridicînd frumoasă, sîntă, cătră cer a sale mâne.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Recunoștință
Era în existență un înger,
În cerul infinit etern,
Ce datorită unui monstru,
S-a pogorât din cerul efemer.
Venise să-i alunge chinul,
Îmbunându-i viața și destinul,
Oferindu-i iubire cu ardoare,
Făcându-l să se uite adânc în soare.
Monstrul purta un doliu veșnic,
Ascuns în al său întuneric suflet,
Pe care nimeni în această lume,
Nu îl dorea ca să-l asculte.
Se întâlnise-n vasta noapte,
Când stelele pe cer păleau,
Iar în albastra calmă noapte,
Toți aștrii feerici străluceau.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce bine că pe lume mai sunt încă... copii!
Pe drumul vieții tot mergând
Am pierdut îngeri, am găsit demoni...
Din ce în ce parcă mai mulți demoni!
Aceasta însă nu mă sperie
Cât pe lume mai există copii.
Mă-ncearcă un demon și noapte îmi face
Din zi însorită, din ziuă cu pace,
Mi-e frică... o iau chiar la fugă,
Dar un copil dacă apare
Ca printr-un farmec demonul dispare.
Si nu-i un mister - din inocența lui
Înger alb răsare, și-n fâlfâit de aripi
Negura piere, lumina apare.
Ce bine Doamne, că mai sunt copii!
Cu armele lor ne-apărăm și noi.
Demonul știe că arme nu are
Cum are copilul:
Naivitate - tăiș de lumină
Și puritatea de tărie fulger...
El are inocență de la Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre lumină
Ți-e dor de-acel albastru care-n noapte,
în lumea fascinantă, ireală,
cu simțuri noi, puternice și apte,
îți colorează visul de vestală.
Cu fața către cer, îți cauți drumul
spre liniștea atât de mult dorită,
iar pleoapele-s perdele pentru fumul
din amintiri ce-au ars și te irită.
Că s-au pierdut, n-a fost o întâmplare,
au ars pe rând, în multe anotimpuri
în care ți-ai ascuns iubirea-n mare
atunci când arca lui trecea prin timpuri
Cu cer senin sau, poate, uragane
de care te-ai ferit și-ai stat deoparte,
lăsând ca valuri mari și turbioane
să-l mâne, singur pe cărări, departe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o tăcere păgână
Întinderea se prelungește până dincolo de orizont,
când se luminaează strălucitor
scoate un abur difuz prin care-i respiră ierburile.
Fântânile adună câțiva copaci în jur
căzuți din cer ca o binefacere a drumeților,
după ce se răcoresc cu apa rece
să-și odihnească în pace oasele.
Cerul este prea înalt în amiaza de pomină,
între noi se cuibărește umbra,
într-o tăcere păgână
ne agățam de priviri bolnave.
Vorbele nu-și mai aveau rostul,
așteptam să căpătăm noile puteri
și primim imboldul
de a ne urma lungul drum.
Câmpia se îmbracă în lanurile ei,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Iubirea mea să te atingă,
În clipele când te doresc...
Și amintiri să nu se stingă,
Până când clipele nu se-mplinesc!
Iubirea mea să te doboare,
Să nu mai știi ce e cu tine...
Să îmi revii jos, la picioare,
Să fii al meu, doar pentru mine!
Iubirea mea să nu-ți dea pace,
În nopțile când îmi lipsești...
Să-mi faci bogate din sărace,
Clipele-n care fericești!
Iubirea mea să te consume,
Să poți cunoaște ce simt eu...
S-aduni momente în albume,
Cu noi doi și cu Dumnezeu!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine, femeie...
Fără tine, femeie, mă gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viața pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.
Prea lumească-i iubirea să te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise și prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îți văd umbra, femeie, încotro vrei să pleci?
Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îți vine, să te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară și spre noapte alerg
Mi te caut în pernă și durerea mi-o șterg.
Nu-mi dau pace vreodată să te știu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici să-mi iert n-aș putea de cumva te-aș răni,
Ești seninul din nori, ești ce am și-aș iubi!...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te-ascunzi?
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc... Și-n fiecare ceas.
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi, e tot ce mi-a rămas.
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești. Și vei fii...
Vei fii mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi.
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se, se-ntoarce-n mare.
Din alge împletitu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare...
Te-aștept să vii! Calea poate-i prea lungă,
Ori soarele la tine n-a ajuns.
Oh, eu te voi purta mereu în suflet,
Privirea ta iubite m-a sedus!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai norocos
Cine e cel mai norocos din întreaga orchestră, dacă nu muștiucul?
Gura lui îți atingele buzele pentru a învăța muzică.
Toate trestiile, dar mai ales cele de zahăr, se gândesc doar
la această șansă. Se aruncă în brațele tăietorilor
dansând libere în fel și fel de chipuri.
Fără tine instrumentele ar muri.
Una stă aproape de tine. Alta tocmai primește un sărut.
Tamburina imploră: Atinge-mi pielea ca să pot fi eu însămi.
Lasă-mă să-ți simt membrele, os cu os,
astfel ca ceea ce a murit astă noapte să revină astăzi la viață.
De ce să trăiești auster, simțind cum te scurgi în afara-ți?
Eu nu aș face asta.
Așa că ori îmi dai vin pe săturate, ori lasă-mă în pace,
mai ales că acum știu ce înseamnă
a fi cu tine într-o conversație permanentă.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracolul iubirii
... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!
... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!
... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!
... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în alb
lovit la rădăcină poemul a părut că geme
brusc s-a prăbușit în palmele asudate
s-a lăsat frământat cu o știință a îndepărtării
de degete învățate să mototolească cu sârg
pagini cu doar câteva
cuvinte scrise
se făcuse dimineață
parcă am zis ceva nu mai știu exact ce
mi-amintesc doar că le-am auzit
văd cum am pus mâna pe stilou și le-am scris printre
cele câteva rânduri invizibile
cuvintele acelea de început
ce nu-s la-ndemână oricând
o clipă am avut curajul să mă aplec spre coșul cu hârtii
să ridic ultimul ghemotoc pagină albă la lumina zilei
sau poate mi s-a părut
în noaptea următoare am vrut să dorm
ceva nu mă lăsa în pace
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc
Un foc de aș fi... doar langa tine aș arde,
Și cenușa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Și flacăra... mi-o pot a alina.
Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopțile senine și deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.
Nu vrei sa fiu eu focul vieții tale
Să ardem la nesfârșit numai noi doi.
Să nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar și peste ploi.
De nu pot arde... inima îmi tace
Și clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog să îmi dați pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iov 7:4-21
Iar partea mea sunt nopți de suferință
Și când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?
Și se frământă-ntreaga mea ființă
Și n-am o clipă, una de răgaz.
Îmi crapă pielea toată, se desface
Și trupul tot e-o coaja de pământ
Dar când adorm crezând că va fi pace
De visuri și vedenii mă-nspăimânt.
O, lasă-mă, sunt numai o suflare...
Ce este omul ca să-l cercetezi,
Să-l iei în seamă fără încetare,
Când termina-vei, oare să mă vezi?
Și de-am greșit, ce pot să-Ți fac eu Ție,
Dacă și țintă la săgeți m-ai pus,
Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,
Că nu mai am nici un cuvânt de spus?
De ce nu-mi ierți fărădelegea, oare?
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să iei aminte bine
La poarta mea dacă-ai să bați străine,
Pe întuneric, ploaie sau zăpadă
Că umbra, trupul nu ți-l va mai ține,
Îți voi deschide fără de zăbavă!
Eu, apă să te speli ți-oi da îndată
Și vin, și-un colț de pâine de ți-e foame,
Ți-oi da un pat în camera curată,
Ferit să fîi, de-ale nopții sodoame!
Te las să te închini icoanei sfinte,
Să îți spui rugăciunile în pace,
Dar la ce-ți spun, să iei bine aminte,
Să--mi respecți vorba gurii ce o toarce.
La ușa cu zăvor de bunătate,
Bocancii, te rog scoate-i din picioare,
Al casei prag, doar suflete curate
Îl trec, și, fac din asta sărbătoare.
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrela razelor de gând
Privești spre depărtarea mea ori zarea
la care numai gândul tău ajunge,
iar pentru mine-i un abis în marea
neliniștei ce inima-mi străpunge?
Te văd, în gândul meu, privind departe
și nu știu de-i trecut sau viitorul
spre ce a fost și astăzi ne desparte,
spre ce-ar putea redeștepta fiorul
pe care îl simțeai demult cu mine
în nopțile albastre și senine.
Încerc privirea-ți verde să o caut
prin amintiri sau oglindită-n unde
să simt din nou cântarea unui flaut
cum pieptul mi-l inundă când pătrunde
cu note blânde, sunete duioase,
în sufletul ce nu demult dansase.
Ești veselă, ești tristă sau o pace,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă nescrisă
Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ți murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeți pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!
Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furișe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai ușor.
Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" și "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinț-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,
Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna și stelele toate
Că-s gata, la tine în brațe să zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îmbătrânite mâini
aștern pe filă umbre
de litere prea șterse sau
într-un timp prea viu
din turnuri curge ceara
și-n degete esența
lasă dureri atroce
a sensurilor moarte
sau nenăscute încă
pentru prezent
Mai știi?
poemul cel din ceară
va curge prin celule
textura unei file
e prea încăpătoare
pentru-a putea cuprinde
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
Atunci a intervenit Almitra, vorbește-ne despre Iubire.
Și el a ridicat capul și-a privit
Poporul, și-o tăcere grea s-a lăsat peste ei;
Și cu voce puternică a spus:
Când iubirea îți face semn, urmeaz-o,
Deși căile ei sunt grele și-abrupte.
Și când aripile ei te cuprind, cedează-i,
Deși sabia ascunsă printre pene s-ar putea să te rănească.
Și-atunci când îți vorbește, ai încredere-n ea,
Deși vocea ei ar putea să-ți sfărâme visele
Așa cum vântul de la nord vestejește grădina.
Pentru că deși iubirea te încununează, la fel te crucifică.
Deși te ajută să crești, îți taie multe crengi.
Deși se ridică la înălțimea ta
Și are grijă de ramurile tinere tremurând în soare,
La fel ajunge la rădăcinile tale și le desprinde din pământ.
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și pace, adresa este: