Nu există Dumnezeu când e vorba de țară. Singurul dumnezeu al unei țări este acela care o iubește și e înrădăcinat prin moartea sa de pământul ei străvechi, de doina ei de jale și nevoia de curat pentru plaiul ei.
Ștefan Radu Mușat în Exercițiu de patriotism (ianuarie 2011)
Adăugat de Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rai nu există mâine; este infinit unde chiar și mâinile, brațele vorbesc în jocul lor, îngăduind astfel luminii să curgă fără niciun obstacol în sufletele noastre aceasta e funcția magică a iubirii și-n asta constă eternitatea ei.
Ștefan Radu Mușat în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există singurătate mai profundă ca aceea în care omul moare puțin câte puțin, trăindu-și gloria de cenușă, necunoscând adevărata glorie a vieții - iubirea...
aforism de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu există nicio compensație pentru libertate; libertatea, prestigiul cel mai prețios al omului, elimină întunericul fără fund din gândul lui neobosit; ea are aripi, dar care trebuie învățate să zboare prin considerentul că libertatea e dreptul inalienabil al omului.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai o dată sufletul este singur cu Dumnezeu: când el se naște în imensitatea temporală; este o desăvârșire a luminii care își atinge propriile culmi. Apoi învață să existe, să urce ori să cadă ca orice lucru ceresc din univers.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea zace într-o flacără a deșertăciunii; deși ea ridică numeroase biserici, îi lipsește luciditatea. Dumnezeul pe care oamenii îL caută, nu este în temple: El este existența naturală a tot ce este viu pe pământ. Pământul este la fel de dumnezeiesc și dătător de viață.
aforism de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ademenește-mă în destinul fără umbre...
Ia-mă de mână și arată-mi frumusețea vieții,
ține-mă strâns și fă-mă să înțeleg ce înseamnă a trăi;
oprește clipa, oprește timpu' ăsta nesuferit
care aleargă furibund de la o zi la alta prin trupul nopții!
Îl simt cum mă înfășoară în țărâna arvunită de mormânt,
iar minunea că exist îl tulbură peste măsură.
Aleargă cu tăvălugul peste mine și mă pătrunde nemilos,
dornic să mă sfâșie la fiecare atingere de clipă.
Anii lui îmi curg albiți pe tâmple, însă mai e vreme;
mai sunt atâtea zile nepurtate
și flori nemângâiate în splendoarea înălțimilor de mai
din care să ne facem așternutul,
apoi să ne iubim chiar și printr-o simplă atingere de mână,
străbătând tinerețea noastră
pân' la ultimul fior al vieții,
împreună...
M-am împărtășit la pieptul tău cu fereastra închisă
pentru că n-am văzut demult în oglinda ei
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista LitArt nr.11, noiembrie 2011. Publicație lunară de cultură, Tg. Mureș, sub egida Uniunii Scriitorilo (iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile sunt luminile pământului: de ce sunt luminile pământului?
În fiecare floare există un spirit al speranței sau mai bine-zis o picătură din sângele soarelui,
florile reprezintă infinitatea frumuseții divine sau armonizarea concretă dintre frumos și divin.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unsprezece elegii mai târziu
Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
și ne-au unit două părți asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în așteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.
Fluxul toamnei golește aleea trecătorilor cu frunțile plecate
și număr băncile pustii ale celor ce s-au despărțit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putință de îmbrățișare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheață și nu au nici măcar prezent.
Străbat un spațiu îngrădit de artere necurgătoare de viață,
refuzând toamna care-și caută orbita în respirația noastră ;
exist și exiști atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ți-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agață-mi sufletul de tine...
Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.
Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-se în tine un spirit viu de dac!...
Cât timp te mai apleci, române, între ciocan și nicovală?
Trezește-i țării glasul pentru mândria sa națională!
Exiști doar în genunchi trăind printre ruine,
Iar țara sângerează și viață nu e-n tine.
De multă vreme rabzi umil și aplecat
Ridică-se în tine un spirit viu de dac!
S-au stins luminile în tine și parcă ești nimic
De ce în vremea ta, române, te vrei așa de mic?
Nu ești al nimănui decât al Țării Românești,
Pământul tău natal îți cere să-l slujești;
Din ziduri prăbușite ridică această țară
Așa o cer strămoșii în vatra milenară!
Să fie țara demnă sub noua înfățișare;
A patriei cinstire mândrie și onoare!
Înțepenita piatră trezească-se odată,
Măreață Românie, să fii ce-ai fost odată!
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Viorel Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la existență, dar cu o relevanță mică.
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.
Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Și pământul sângerează, e spinos și plin de maci.
El a fost pământ rotund și era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci și pâine.
Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Și văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu și-i lună plină - o fată vine c-un paner.
Vino cu mine să vezi unde este pâinea îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Și dă să se ridice.
Sunt rănită... Ți-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Își șterse ochii, dar altele curgeau șiroaie din paner.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre existență, adresa este: