şcoală şi învăţători

Clasa întâi

Şcoala e ceva
Făcut prost,
De oamenii mari,
Pentru copii...

Noi mergem
La şcoală,
Ca să ne jucăm
In pauze...

Ca să nu obosim
Prea tare,
Între pauze
Sunt ore...

În timpul orelor,
Stăm liniştiţi
În bănci,
Şi ne odihnim...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dascălul

I

Venea la şcoală de dimineaţă
Cu demâncarea la el.
Hainele le ţinea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Şi ajungea la şcoală,
Făcea ce făcea cu copiii şi când le da drumul,
Încăleca pe cal şi-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc şi muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca şi le-ngropa iar, şi pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculeşti, avea casă cu etaj.
Şi dimineaţa, se-mbrăca, lua mâncarea şi pleca la
Şcoală călare. Şi de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moşu, care-i fusese elev.
Învăţa copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreţ la biserică şi-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana şi cu Nicoliţa
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala

Să fii un copil isteţ,
Curajos şi îndrăzneţ
Şi să reuşeşti în viaţă
Dragi copii, şcoala te-nvaţă.

Mereu doar cu vorba bună
Este cea care te-ndrumă
Tactică având răbdarea
Zi de zi, învăţătoarea.

Cu ea tu vei învăţa
Să scrii frumos primul a,
Să asculţi şi să citeşti
Ani în şir mândre poveşti.

Aritmetica ne-nvaţă,
Sfaturi ne dă pentru viaţă,
Cu a-ştiintelor comori
Vom ieşi învingători.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Valeria Iacob (2018)
Adăugat de Valeria Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei învăţătoare

Moto:
Doamna mea învăţătoare:
Şcoala îmi este grădină.
Dumneavoastră, mândru soare
care mie-mi dă lumină.

Doamna mea învăţătoare,
dulce, blândă, iubitoare:
Eu sunt o fetiţă mică,
dumneavoastră, o mămică.
Mămică sunteţi acasă,
mămică sunteţi şi-n clasă.
Eu sunt floare în grădină,
din carte primesc lumină.
Cu mult drag m-aţi ajutat
cheia cărţii-am dezlegat.
Acuma ştiu să citesc,
în viaţă cum să trăiesc.
Mă-învăţaţi cum să mă port,
cum să cânt, cum să mă joc.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătoarei mele

În şcoală, la-nceput de drum,
M-aţi învăţat să fiu cinstit.
Eu înţeleg abia acum
De ce-am rămas sărac lipit!

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Învăţătoarea mea din clasa-ntâia
De mult de-aici din lume a plecat,
S-a dus să-nveţe-n lumea cealaltă
Copii ajunşi la vârsta de-nvăţat.

Era o fetişcană numai soare
Venea la şcoală tot în pas zorit,
Iar în recreaţii sta întotdeauna
Cu fel de fel de cărţi la tăinuit.

S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Şi-ntregul an s-a chinuit în pat.
Într-un târziu ne-a spus domnul director
Să n-o mai aşteptăm, că s-a mutat.

Tu, timp, n-o mai lăsa acum furtunii,
N-o mai lăsa prin vânturi şi prin ploi.
Destul s-a chinuit săraca
Până s-ajungă de la ea la noi.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut cenzura comunistă în 1947. Eram în clasa I. Decembrie, frig, şcoala era încălzită cu lemne. Învăţătoarea a zis: "Luaţi primele două pagini din abecedar, rupeţi-le frumos şi puneţi-le la marginea băncii!". Erau fotografiile cu Regele Mihai şi cu Regina-Mamă. Le-a luat pe toate, a deschis uşa de la sobă şi a dat cu ele în foc. Toată clasa a făcut: "Aaa!". Şi aşa ne-am trezit în RPR.

citat din Virgil Ogăşanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Cosmeşti

Atât de dor îmi e de satul meu, de casă,
S-aud căruţele cum trec domol pe drum,
Ori să privesc la oi ce pasc în iarba deasă,
Din horn să văd ieşind un caer alb de fum.

Îmi este tare dor de şcoala mea din sat,
De învăţători şi de colegii mei de clasă,
Şi de părinţii mei, ce singuri i-am lăsat,
Şi zi de zi aşteaptă să mă întorc acasă.

Îmi amintesc şi de priporul lung şi nins,
Unde cădeam grămadă iarna de pe sănii,
Şi de biserica cu policandrul auriu, aprins,
În care cu sfială făceam la Paşti mătănii.

Şi dor îmi este s-aud pe pod trecând,
Câte un tren ce fluieră în nopţi albastre,
Sirena fabricii aş vrea s-o mai aud sunând,
Din prispa casei să admir în noapte astre.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul clopoţel

E toamnă, prichindeii se adună
Şi sunt cuprinşi de nerăbdare
C-un buchet de flori în mână
Aşteaptă o doamnă învăţătoare.

Veniţi cu părinţi sau bunici
Îşi întâlnesc prietenii de-acasă.
Şi află plini de uimire, aici
Că vor fi colegi de clasă.

Ce râsete... ce mare gălăgie,
Emoţiile-s deja uitate.
În jur vezi doar armonie,
Boboci cu ghiozdane-n spate.

Dar gata, clopoţelul sună
Elevii din loc se urnesc
Holul şcolii din nou răsună
Şi în clase-acum păşesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abecedarul vieţii

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos..."
(Romani 1:16)

Te-ai coborât din alt meleag, din Cer,
Să faci o şcoală pentru cei ce pier,
Să faci o şcoală sfântă pentru toţi:
Şi pentru ciungi şi pentru orbi şi pentru hoţi...

La poarta şcolii cu ceresc chilim
Bătu şi Tânărul bogat şi Nicodim;
Dar n-au rămas să-nveţe carte
Decât pescarii Tăi fără de moarte!

Cu slove mari, din Sângele tristeţii,
Ai ticluit Abecedarul Vieţii,
Acolo sus, pe Golgota, unde poporul
Şi-a răstignit, între tâlhari, Învăţătorul.

— Învaţă-mă, Isuse, să citesc
Abecedarul Tău duhovnicesc

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşare

Până mi s-ar forma dinţii
Am făcut ce-au zis părinţii.
Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,
Bine, rău, dar am făcut...

Să mă laude vecinii,
Neamurile şi străinii
Că am purtare frumoasă
Şi... cei şapte ani de-acasă.

A venit pe urmă anul
Să atârn de gât ghiozdanul
Şi să mă duc la şcoală,
Să fac părinţilor fală.

Şi-am plecat zilnic de-acasă
Ca să stau zmirnă în clasă,
Să ascult învăţătorii
Şi-n lipsa lor, monitorii.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mi o mirişte

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primii ani de şcoală

Să ne-amintim de primii ani de şcoală...
Erau copii, dar anii au trecut,
Să ne-amintim de doamna învăţătoare
Ce ne-a iubit, pe toţi atât de mult

În clasa I priveam cu ochii-n lacrimi
Părrinţii, cum spre casă au plecat
Dar mângâierea doamnei noastre, parcă,
Putere şi curaj ne-a insuflat.

Ne aştepta pe bănci câte-o bomboană
Şi-o jucărie de la cei mai mari
Şi mai erau primele cărţi de şcoală...
Priveam tăcuţi, cu ochii vioi şi mari.

Zile-au trecut, una şi încă una
Precum o mamă ne-a apropiat
În juru-i. Nu ştiam ce e furtuna
Şi să sperăm în viaţă ne-a-nvăţat.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la "Tu Nichita" de Mircea Cărtărescu...

Eram prin clasa a treia ca la tren
când a intrat Nichita în clasă cu o leoaică
ce îl purta de lesă.
Învăţătoarea
ne-a încolonat între bănci şi am cântat imnul
de stat şi aşteptat
acel moment plin de iubire.
Eu nu înţelegeam nimic din toată chestia aia
aşa că am râs!
Am fost aruncat în şuturi afară din şcoală
cu promisiunea că nu voi participa
la cuvântarea
Iubirii.
Aşa că m-am dus pe bloc cu un vecin
şi întinşi pe smoală
ne întrebam dacă Dumnezeu
poate fi cumpărat cu un leu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul val

Invazie de poezie într-un tsunami devastator
de liceeni fără de vârstă, ascunşi în valurile fără identitate,
în poze gânditoare, răvăşite de-un tumult cert simulat;
pe gânduri azvârlite pe ţărmuri, să le cucerească
cu mâlul purtat inconştient, fără ştiinţa vreunui învăţător...
Ramasuri de crâmpeie adunate dintre tot felul de citate
lipite pe sentimente cu subiect tabu... de iubiri de neexprimat,
într-o cerşetorie siropoasă, repetitivă, de vocabule să umple o dorinţă trupească.

O-ncâlceală de alge, pătunzător, mirositor putrid metaforistă,
se-nşiruind, dându-şi mâinile-ntr-o mâzgă de netezit creiere
unul de la altul; la fel necultivate, căci s-au înmulţit şcolile
lăsate oriunde, din retragerea apelor restrânse-n matca raţiunii
şi uitate pe-un uscat devastat, ca-ntr-o pictură naivă tristă...
într-o democraţie a liberei expresii, ce i-a prins pe toţi fără prevedere,
se-nsămânţând încet, încet o goliciune invazivă, ca microbii din toate bolile!
... O mare-nvolburată ce nu poate s-adape... din mult-săratu-amărăciunii.

Noroc cu încălzirea globală, ce-ntr-un târziu va topi tot, torente
aluvionare... şi nu vor mai rezista decât cei care ştiu să-nţepe suflete,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost vremuri când copiii erau dornici să înveţe carte, dar mulţi nu aveau nici măcar un creion cu care să scrie; mulţi dintre copiii de azi au calculatoare de ultimă generaţie, dar nu au dorinţa să înveţe carte şi lipsesc de la şcoală. În 1934 tata era elev în clasa I şi, pentru că a venit la şcoală fără creion, învăţătorul l-a trimis acasă (mama lui era o văduvă săracă, cu 4 copii minori, îi cumpărase un caiet, dar nu i-au ajuns banii să-i cumpere şi un creion). Plângând, în drum spre casă copilul s-a întâlnit pe podul Amărăzii cu boierul Mircea Morărescu, care l-a întrebat de ce plânge. Aflând motivul, boierul – profund impresionat – i-a dat bani să-şi cumpere creion. Copilul a alergat într-un suflet la librărie, şi-a cumpărat creion şi, radiind de fericire, s-a întors la şcoală.

George Budoi în Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

TRECUT, PREZENT... DAR VIITOR?

De-o viaţă suntem amici,
Încă de la grădiniţă;
Citeam,, ARICI-POGONICI'',
Mai ciupeam câte-o fetiţă,
În pauze când ieşeam
Mai spărgeam cu mingea geamuri,
Iar tâmplarul ne-njura
De mamă şi alte neamuri.

La şcoală când am intrat,
Nu ştiu de-a fost întâmplare,
În aceeaşi bancă-am stat,
Chiar lângă învăţătoare.
Să nu credeţi că eram
Cuminţi, ca sfinţii-ntr-o frescă,
Mai degrabă eram clowni
De comedie burlescă.

Că aşa-i când suntem mici,
Viaţa noastră-i tot o glumă,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi bucata mea de pământ

ridic ochii spre ceva care îmi trece deasupra capului
păsările
nu le pot opri
dar cuib niciodată

am reflexe de om neînvăţat să iubească
o femeie ca tine
singuratică
în curtea unei biserici unde cresc ciuperci după ploaie
pui hârtie în geam să nu mă vadă lumina zilei
sau vreun sfânt gelos pe faptul că mereu
cunoştinţa îngâmfă

mergeam la săniuş
din vârful măgurii mă urmăreau lupii
chiuiam de li se oprea inima
învăţătoarei
şi tuturor celor care m-au lăsat singur

aşteptam veşti de acasă

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa

"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi." (Apocalipsa 21:4)

Am trecut examenul cu bine.
S-a sfârşit serbarea cu-al ei treapăt.
După-atâta muncă şi suspine,
Am luat vacanţă fără capăt.

Ochii noştri, de şcolari sfielnici,
Scaldă-se în lacrima iubirii.
Nu mai suntem oamenii vremelnici,
Ci plutim în slava nemuririi.

Toate-s noi: şi cerul şi pământul.
Viaţa însăşi s-a-nnoit. E alta.
Alergăm cu sufletele-n vântul înnoirii.
Duhul e unealta.

Lângă noi, Isus, Învăţătorul,
Lacrima ne-o şterge şi ne-arată
Toate frumuseţile, ce dorul

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci de la Cernobîl

Erau acolo, norul negru şi ploaia grea.
Băltoace galbene şi verzi, ca şi cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a aşezat în genunchi şi s-a rugat.
Şi ne-a cerut să ne rugăm şi noi. "Rugaţi-vă! E sfârşitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu şase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochiţa cea nouă
în gard şi că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.

*
Au venit după noi soldaţi în maşini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat şi-o fată urmăreau şi ei pisica.
Băiatul era liniştit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"

[...] Citeşte tot

poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!