Adam şi femei

* * *

De când cu Adam şi Eva,
Bucată ruptă din coastă,
Femeia înseamnă ceva?
Mamă, fiică... nevastă!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a creat Dumnezeu femeia din coasta lui Adam... După cum e materia primă aşa-i şi produsul final.

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

IT-ul ancestral

Primesc semnal de la Adam,
Prin linii telepatice
Ce-l simt în cheful care-l am
Iubind femei simpatice.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin linii telepatice Primesc semnal de la Adam; Iubim femeile sălbatice Şi le-mblânzim, legate-n ham! Ham, ham, atât am comentat [...] | Citeşte tot comentariul

Capcană biblică

A văzut Adam femeia
Printre multe vegetale...
Se schimba povestea ceea,
De-ar fi fost în pom sarmale!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

De la Adam, nici un bărbat
Din coastă n-a mai procreat;
E-o treabă grea şi de aceea
O face-n locul lui femeia.

epigramă de Eugenia Pavel din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Luând de la Adam o coastă
A plăsmuit Domnul femeia;
De-aceea-i vai de mama noastră
Când ajungem la vârsta treia.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie conjugală

Câte-o îndoială de mai am
Şi nu-i găsesc în minte cheia,
Dau vina - ca să iert femeia -
Pe primul păcălit, Adam.

epigramă de Ilie Ciobescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii am aflat că la începutul începuturilor, în splendida grădină Eden, Adam a fost cel care a avut nevoie de Eva... acest fapt nici acum nu s-a schimbat; ferice de bărbatul care demonstrează continuu că iubeşte cu adevărat femeia cu sufletul luminat şi trupul curat!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Adam, frumuseţea femeii l-a scos din rai. Pe ceilalţi bărbaţi, dimpotrivă, îi bagă în iad!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Făcută e din coasta lui Adam,
Cum a creat-o Domnul, habar n-am,
Admit, desigur, preţiosul dar:
Femeia este... răul necesar.

epigramă de Corneliu Văleanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă că sunt vultur

Sculptez cuvântul
aşa cum cred că trebuie iubită femeia
un gest dulce
o privire admirativă spre tocul ei
înfipt în inima mea
întinsă pelerină de toreador
un parfum ce -mi ocupă toate cămările simţurilor
şi atunci când vreau să uit...
Sculptez cuvântul meu de poet
după forma ta de chitară
înflorită vibrată
între nopţi când ninge tandru.
Cuvântul nu ştie să mintă ca tine
hai femeie minte-mă că sunt vultur
şi vultur sunt
atingând mereu piciorul Evei
coasta lui Adam
şi spurcatul de şarpe
care m-a lăsat să te văd goală
până în suflet.

[...] Citeşte tot

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Dezic, şi mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Şi lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendenţă. Cât despre urmaşi,
Vrăjmaşi îşi sunt. Şi mie-mi sunt vrăjmaşi.
Urmaşii mei trupeşti m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.

În lume, deci, suntem doar eu şi El.

_____
*ha'adham (ebr.) – omul de pământ.

poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă la umbra mărului

Când Domnul i-a luat din trunchi o coastă,
Ca Eva să răsară din neant,
Mirat a întrebat Adam: " - Această
Femeie e altoi sau e transplant?"

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost atunci că Domnul, cu ajutorul îngerilor care au coborât pentru a pregăti somnul dulce din care a fost învinsă judecata lui Adam, a privat trupul său admirabil de una din părţile esenţiale care-l alcătuiau. Astfel, în timp ce bărbatul dormind expunea şoldul descoperit, s-a născut femeia, rod autentic al unei trădări.

citat clasic din Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (Eva), spre deosebire de bărbat (Adam), e perfectă, deoarece este zămislită la a doua încercare a Creatorului. Dar orice regulă are şi... excepţii.

aforism de Mihai Cucereavii (8 martie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, aşa cum Eva s-a născut din coasta lui Adam, o femeie se năştea, în timp ce dormeam, dintr-o poziţie greşită a coapsei mele. Alcătuită din plăcerea pe care eram pe punctul să o gust, îmi închipuiam că ea era cea care mi-o oferea. Trupul meu, ce simţea în al ei propria-mi căldură, voia să se unească cu el, şi mă trezeam. Ceilalţi oameni îmi apăreau ca foarte îndepărtaţi, pe lângă această femeie pe care o părăsisem abia cu câteva clipe în urmă; obrazul îmi era cald încă de sărutarea-i, trupul meu simţea încă greutatea trupului ei. Dacă, aşa cum se întâmpla uneori, avea trăsăturile unei femei pe care o cunoscusem în viaţă, trebuia să mă dăruiesc pe de-a-ntregul acestui scop: să o regăsesc, ca aceia care pleacă în călătorie pentru a vedea cu ochii lor o cetate dorită şi îşi închipuie că poţi gusta într-o realitate farmecul visului.

Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat originar

De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet şarpe cu vorbe să te îmbete
Şi-n loc s-asculţi smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?

Şi tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeţi te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învăţat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare aţi săvârşit păcatul?

Noi toţi, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranţa şi ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putinţă,
Ne-am săturat de trudă, nevoi şi suferinţă.

O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea şi-a ochilor lumină
Să te vedem la faţă, să îţi cunoaştem firea,
Şi să-nţelegem astfel ce este mântuirea!

poezie de Octavian Cocoş (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grace: Simţi mirosul?
Joan: Da, e cam tare parfumul. Foarte feminin. Greu de crezut că tipul e hetero.
Grace: Greu de crezut şi nu mă interesează.
Joan: Ştiu că nu e genul tău, ştiu că nu e nici al meu. (Grace îi aruncă o privire şocată.) Dacă n-ar fi fratele meu, vreau să zic. Îi prefer pe cei atletici. Ştii care-mi plac: fotbaliştii, cei de la lupte libere. Cei cu abdomene. Antebraţe mari.
Grace: Creieri mici.
Adam (în şoaptă): Cei de la lupte libere?
Joan: Vezi-ţi de treaba ta.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ab Jove principium

Adam nu prea ştia de unde vine
Treaz constatând că îi lipseşte-o coastă...
Dalila lui Samson i-a fost nevastă –
Contrabalans cu noime feminine.

Ulise, rătăcind pe-o Mare vastă...
Virgiliu, căutând pe nu ştiu cine...
Şi, exilat la “Ponturi Euxine”,
Ovidiu, pritocit de o “năpastă”...

Crestomaţii de nume şi de fapte
A căror tâlcuire-ntrezărea
Nu istovirea zilelor în noapte?

De unde vine-Adam nu prea ştia…
De-aceea, poate-ademenit de şoapte
Ne-ngână tainic: “Que sera, sera!...”

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!