Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.
Tăcută
Ascunsă-n gândurile tale,
Încerci să nu arăți ce simți,
În jurul tău, mii de petale,
Te roagă să iubești, s-alinți.
Însă preferi singurătate,
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce ești? De tot ce-ai vrea?
Te rog, de poți, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îți văd cumva nefericirea,
Pe care o ascunzi și taci.
Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îți simte,
Privește iar albastrul zării,
Unde iubirea nu te minte.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea care-ți plânge
Sufletul îți rătăcește într-un trup sculptat, aparte,
Însă pentru mine este, doar o pagină de carte,
Te citesc, filă cu filă, înțeleg tot ce ascunzi
Culegând ce nu se vede cu-n sărut pe-obrajii uzi.
Stau sub zâmbet suferințe, clipele de așteptare,
Lipsa mângâierii care, vindecă tot ce mai doare,
Știu ce simți, acea tristețe, o simțim destui la fel
Îți lipsește o iubire, pentru ea... sau pentru el.
Te ascunzi sub pleoapa vieții, însă timpul îți clipește,
Își răsfiră evantaiul de secunde mișelește,
Adunând ce-i aparține, niciodată nu-i ajunge,
Și-ntr-un colț de existență, frumusețea ta îți plânge.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele căzătoare
Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalță văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină și gândul, suspin e în toate
Și cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuși de-ntuneric, de griji și de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristețe mă strigă pe nume
Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Și poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine
Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece și bântuie vântul,
Atunci când nu ești, universul dispare,
Cad stele din cer și lipsa ta doare
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul uitat
Eu vă invit cu mine pe tărâmul
În care s-a născut copilăria
Acolo unde toate-s încă unul
Și nu-i uitată încă omenia
Moneda lui de schimb este surâsul
Poți cumpăra cu el o fericire
Ce nu îți va dispare dacă plânsul
Apare nechemat în vreo trăire
Va fi chiar și aici vreun nor de ploaie
Dar nu ne vom ascunde sub umbrele
Vom sta cu ochi deschiși pe sub șiroaie
Ca relele din suflet să se spele
Eu vă invit pe un tărâm în care
Iubirea nu-i ascunsă-n interese
Și tot ce poate dincolo ne doare
Aici dispare fără să ne pese
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de ceară
Curg lacrimi calde dintr-o lumânare,
Îi pâlpâie lumina printre umbre,
Iar tu îmi stai ascunsă într-o stare,
În care nepăsarea te pătrunde.
Îți joacă forme negre pe pereți,
Le urmărești însă n-ai vrea să fie
Și te întrebi de oare nu repeți,
Greșeli precum acela ce nu știe.
Mai e puțin, lumina ei se stinge,
Iar altă lumânare nu mai ai,
Te uiți la ea cum ceara se prelinge,
La fel cum curge-o lacrimă din rai.
Te tot gândești, îți va fi întuneric,
Nu știi de vrei să dormi, de vrei să nu,
Privești spre cer, sunt stele, e feeric
Și una-i vrea să fii, de poți, chiar tu.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp de schimbare
Le-am complicat un pic pe toate.
De fapt... le-am complicat cam mult,
Crezând că poate-avem dreptate.
Privesc în jurul meu... ascult.
Era, cam totul, mult mai simplu,
Tot ce doream, tot ce trăiam.
Acum devine foarte amplu
Și mă întreb de-i ce voiam.
Începem toți cu plâns sau zâmbet,
Puțini se nasc cei ce doar tac,
Dar când apar, e totul foșnet
Și chiar din prima zi îți plac.
Cumva trăim doar la extreme
Și echilibrul e precar,
Vrem demonstrații, teoreme,
Nu mai trăim viața ca dar.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Asta este voia Ta
Mi-ai dat glas să strig în noapte
Ca un ropot de migdale
Și mi-ai pus miere în șoapte,
Să-ndulcesc vorbele tale
Te ascult fără prihană,
Rob al dragostei eterne,
Însă Doamne, îmi e teamă
Că zăpadă-n mine cerne
Cum să pot să-ndur amarul
Ce-l primesc în tot ce simt?
Este foarte dulce harul,
Însă nu pot să te mint
Toate lacrimile care
Curg de pe obrajii lor,
Mă ard Doamne, de ce oare
Le resimt?... și de ce dor?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plângi stele căzătoare
Lacrimile tale calde mă-nfioară uneori,
Le aud cum curg și-mi sună precum strune de viori,
Eu le-adun și-ți fac șiraguri să le porți ca niște perle,
Să-ți alunge din tristețe și să strălucești ca ele.
Te sărut pe ochii umezi și te mângâi pe obraz,
Să te vindec de-ntristrare, de urât și de necaz,
Aș zidi în munte clipa care zâmbetul îți fură,
Iar în locul ei ți-aș pune buzele-n sărut pe gură.
Peste pleoape numai vise ți-aș așterne ne-ncetat,
Să prefacă în iubire orișice mărunt oftat,
Să-mi fii veșnic dulce floare, să-mi miroși a vânt de câmp,
Care mângâie toți macii și tot ce mi-e mie scump.
Lacrimile tale toate imi par stele căzătoare
Și-mi doresc mereu ca ele să devină trecătoare,
Apoi le adun în palme și le rog să nu mai fie,
Ochii tăi să mă privească, să imi dea iubirea mie.
poezie de Adi Conțu (3 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ascultat
Mi-ai spus: devino poezie,
Am ascultat și uite-acum
Inspir, recit... o feerie
Expir în vers, iubire spun
Mă simt mai bun, parcă un altul,
Mi-e cerul sursă de frumos,
Dinspre pământ privesc înaltul,
Cum plânge lacrimile jos
Nu e doar ploaie, e un cântec,
Al mamelor ce ne-au lăsat
Să coborâm din al lor pântec
Și să trăim aici, curat
Suntem copii, este o joacă,
Mai și greșim, poate prea mult,
Lăsând ca timpul să ne treacă,
Din fașă până la adult
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rime simple
Mai scriu și simplu... din păcate?
Poate că nu, poate că da.
Cuvântu-ncearcă să-mi arate
Și un alt fel de-a exista.
Eu știu că-n cercuri elevate
O să mă fac puțin de râs,
Dar cine râde, uită poate,
Că după zâmbet vine plâns.
Mă uit atent prin dicționare.
Atât de groase, de frumoase,
Dar mă întreb mereu, de oare,
N-au devenit cumva spumoase?
Atât de multe sinonime
Pe care nu le înțeleg.
La fel de multe antonime...
Prefer sămânța s-o aleg.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricum ai fi
Femeie cu ochi albaștri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aștrii,
Și zâmbești curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea
Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubești intens și poate
Mai puternic decât toate
Femeie cu ochii verzi,
Mă privești... oare mă vezi?
Ești atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă
Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoși, integri,
Care mă pătrund profund,
În simțire și în gând
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre plâns, adresa este: