Afrodita

Omul iubeşte femeia, ucide pe cel ce nu-l lasă să aibă ce doreşte, se bucură de puterea muşchilor lui ori de ascuţimea gândului lui. Iar bucuria îi dă un ritm cât mai grăbit, îl preface întreg în ritm concret-ca dans şi ca sunet cântat, ca tact demiurgic, ca delicată frângere aliniilor aspre şi tari,-îl facr să uite tot ce e slab în el, îl "enthousiasmează";sufletul desprins din cătuşele materiei vibrează în sine, sfărmând materia, creând extazul incoştient de viaţă reală, de lume ori de personalitate: dă nebunia beţiei dionysiace, dă uitarea de sine a inspiraţiei apollinice, dă divinul aliaj al esenţei vieţii cu esenţa morţii în îmbrăţişarea Afroditei.

Vasile Pârvan în Datoria vieţii noastre (1920)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca Afrodita

Ca Afrodita dulce şi suavă,
erai un vis, erai o alinare
cu ochii tăi frumoşi şi tandri,
tu-mi eşti mereu o stea în depărtare.

Numai luceafărul de sus doar ştie
eu câte nopţi am suferit frenetic;
O, Afrodita visurilor mele,
tu steaua mea din întuneric!

Erai o stea, erai o călăuză -
a unui suflet blestemat
ce s-a topit ca-ntr-o cascadă,
ca norii ce se prăbuşesc în neant.

Curând, tu vei uita acele patimi
care au vrut să te înşele
un simplu dor al unei inimi
ce zace-n amintirea unei stele.

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi frumoasă Afrodita

Eşti frumoasă când râzi din inimă,
dar şi când lacrimi îţi curg pe obraz.
Eşti frumoasă când ai încredere,
că mâine poţi trece peste necaz.
Eşti frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalţă.
Eşti frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranţă.
Eşti frumoasă când ştii să mă alinţi,
dar şi când mă iubeşti cum te iubesc.
Eşti frumoasă când ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ţi greşesc.
Eşti frumoasă pentru că simţi şi speri,
că vei învinge ispita,
Eşti visul meu dintotdeauna,
dulce şi frumoasă Afrodita.
Eşti zeiţa care dăruieşte
fără încercări, fără aşteptări.
Eşti fata care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieţii cărări.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei născuţi pe lume o preţuiesc pe Afrodita.

citat din Jean Racine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormit-au zeii

Adormit-au zeii-n ceruri
Şi niciunul nu mai poartă
Grijă pentru omenirea
Ce trăieşte mai mult moartă.

Şi-au luat cu toţii faţa,
Cred, scârbiţi de-a' noastre fapte,
De la cela ce se crede
Singur, nevăzut în noapte.

Astăzi ştiu sigur că Zeus,
Budha şi cu Afrodita,
Mohamed şi chiar Hunab Ku,
Zalmoxis şi cu Damkita,

Moise, Allah şi Mesia
Au lăsat cu toţii garda.
Nepăzită, neînfrânată,
S-a rupt prea devreme zgarda.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Aş vrea să fiu Clipa
furată când
unghia bătrânului Cronos
se va agăţa, neîngrijită,
în firele răsfirate
ale timpului.

Aş vrea să fiu
şuviţa de Voluptate
când părul Afroditei
se va vărsa, neatent,
într-un gest cochet,
peste umerii Olimpului.

Aş vrea să fiu
un val de Beţie
când apele furiosului Poseidon
se vor arunca zbuciumate
în cupa visătorului
Dionysos.

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poseidon şi Afrodita

Cu frumuseţea ta divină
Faci şi îngerii să plângă,
Sufletu-mi ce n-are vină,
Faci păcatul să-l atingă.

Eşti ispită şi canon,
Eu un simplu păcătos,
Sunt păgân şi Faraon,
Zeul antic arătos.

Sunt Poseidon, zeu al mării
Şi trimit valul spre tine,
Sunt prins în gheara uitării,
Vreau să te aducă la mine.

Tu poţi să fii Afrodita,
Zeiţa patimilor mele,
Aş vrea să te strig - iubita,
Călătorind printre stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (24 aprilie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Locuiesc la două zâmbete de tine..., mă ştii?
Sunt în dreapta firului tău albit de suferinţă, aceea pe care singur ţi-o pricinuieşti.
Sunt în stânga suspinului ce-ţi caută disperat gura, cu dinţii frumoşi şi înfometaţi, aceia cu care-ai muşcat din speranţă, cum faci cu mărul gata pârguit...
Sunt la nord de iubirea ce te strigă, are vocea sopranei şi înfăţişarea zeiţei, Afrodita nu-i, că frumuseţea-i dispare la prima umbră de îndoială...
Să zicem că-i Atena, sau ce nume ai vrea tu să poarte...
Sunt la sud de dorinţa cu care născocesc în mine fantezii, au sute de culori şi arome şi mă parfumează insistent...
De care doreşti? Dulci, amărui...?
Sunt în poarta serii, privind întunericul... şi el mă sărută pe gură.
Şi-ţi rostesc numele şi mă doare cuvântul,
Şi-i frig în busolă şi se lasă tăcerea...

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Dylan

"Şi ce_ai văzut Fiule cu ochi sinilii,
ce-ai văzut tu, cel mai tânăr şi drag dintre fii?"
Plasmă de făpturi ipocrite văzui,
alai de rinoceri zburând
făraşul uriaş sub maşina de tocat
pe Kronos devorându_şi amicii,
Afrodita lipită de paharul cu absint,
bărbaţi coloraţi precum viermii din guaşe,
scroafa cu zorzoane declamând puritatea
pădure de spini
mare de oţet.

poezie de Indira Spătaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul zeilor

Era-n Olimp, destrăbălare,
Zeiţa cea de muscă rea,
Cu ai săi fraţi se-mperechea,
Lui Zeus nu-i da ascultare;
Sunt multe fapte similare
Şi pe pământ, iar de am vrea
Să le-ndreptăm, nu am putea,
Ce vrea, azi face fiecare
De-o vreme şi a mea vecină,
Ce Afrodita se numeşte
De ifosul zeiţei plină
Din zori în noapte preacurveşte
Şi zice de-o întrebi, de ce?
- La zei le e permis orice!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dans

Sexul frumos şi-arată verva
Şi părţi care stârnesc ispita,
O strâng în braţe pe Minerva
Cu gândul tot la Afrodita.

epigramă de Ion Romanescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ochii-mi plâng în mine

prăpădita asta de inimă este precum o stalagmită
din ce în ce mai albă şi rece
pun pariu că dacă aş îndrăzni să o gust
aş avea sentimentul că s-a născut din spuma mării
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai ştiu ce altă vietate numai bună de iubit

de când nu mai ştiu regula florii de cais
parcă şi cireşii înoată precum delfinii
iar sufletul meu se lasă purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zăgazul se va rupe cumva
să plâng şi eu cu sughiţuri
ca un copil rătăcit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note pentru zei

Cuvintele mă inundă,
Pompierii nu plătesc daune,
Aş vrea să deschid o copcă
Într-un suflet voluntar.
Amintirile roz
Au fost de fapt gri,
Nu mai ştii să citeşti
Zâmbetul meu.
Iluziile vin de departe
Direct în ochii tăi.
Am aruncat canapeaua viselor
Împrăştiate de... realitate.
E peste tot şi uneori şopteşte:
Afrodita are chip de peşte,
Zeus de ce nu mă iubeşte?
Pentru că tu ai doar zăpadă-n minte
Îţi fac reducere la spa,
M-am săturat să fiu cuminte
Totul e fals,
Ştii nota?

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea este ca un mascul îndrăgostit

nebună şi totuşi calmă
îşi iubeşte ţărmul ca şi cum s-ar termina
apoi îmbrăţişează până la plutire oamenii
şi chiar până la moarte uneori
îşi dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca şi cum le-ar urca pe mese
şi le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie şi extaz
când pe un pisc de val
când pe cine ştie care constelaţie ultimativă
apoi le duce-n lună şi le urcă-n soare
le promite scoici absolute
şi delfini jucăuşi

chiar şi afrodita s-a născut aşa
din spumele sale
şi generoasa deschiderea a uscatului

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga

Fraţi oameni, lăsaţi-mă să respir alături de voi,
Vă spun un basm despre vulturul de munte, un basm moral,
mi-aş pune o grenadă în dreptul inimii să zbor spre voi,
nimeni nu va muri, dimpotrivă, moartea duşmanului este moartea mea,
viaţa prietenului este viaţa mea, iubirea iubitei este iubirea mea,
fuga fericirii este fuga mea, încotro?
Informatorii leproşi s-au ascuns, a venit echinocţiul nebunilor,
Chei oculte nu se mai găsesc nici la vehituri,
Conjuraţia sixtină pune un nud în faţă, fiica Afroditei,
Iluminaţii păstrează secretul Templului antic,
Un vultur însângerat pluteşte deasupra lumii,
Lirica 25 de miligrame capsula poate ucide?
Epileptic răspunde scepticul criticul meu dominator,
Reacţii adverse, cum se păstrează lirica? Ce dureri lecuieşte?
Ce anxietate? ARSURĂ, PULSAŢIE, JUNGHI, CRAMPE,
Furnicături sub inimă.
V-am păcălit, este vorba de doamnele Lyrica şi Doretta.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeta porno

Eşti femeie, eşti frumoasă şi scrii versuri uşurele,
Toată lumea îţi dă like-uri şi te-adoră pentru ele,
Însă de erai cu barbă şi scriai aceleaşi versuri,
Nu găseai apreciere nici în zece universuri.

Tu eşti plină de iubire, semeni mult cu Afrodita,
Poezia ta călduţă preamăreşte stalagmita,
Chipul tău e ca vacanţa, zâmbetul - factura storno
care corectează suma celor care vor şi porno.

Eşti femeie, eşti frumoasă, semeni mult cu Veronica,
Aia de-nşela Poetul cu bărbatul lui bunica,
Nu e bai, o să îţi facem chiar şi ţie o statuie
Cu alură îngerească şi cu buze de gutuie.

pamflet de Ionuţ Caragea din Inedite (5 ianuarie 2022), traducere de Ionut Caragea
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce psihoză

Cu fluturi prinşi în păr
Şi cu miros de flori pe buze
Tu poartă-ţi paşii
Peste pragul nopţii ce-a trecut
Şi lasă-te purtată într-o nouă zi!
O nouă şansă plină de speranţă...
Şi lasă ploile în urmă!
Uită trecutul ce-ai avut!
Hai, vino şi prinde-mă de mână
Să păşim în neant
Plini de iubire şi de dăruire,
Pe drumul celor ce au rătăcit,
S-atingem inimi pline de dorinţă!
Poartă-te pe tine, femeie,
Înger blând, ce-ai coborât din Rai,
Ce porţi în suflet doar lumină şi dorinţă,
Dulceaţa amară a fructelor iubirii,
Iubita mea "Psihoză"
Frumoasă "Afrodita",
Simbol al fericirii...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt valul

Sunt valul ce dansează în privirea rece a lunii
port în pletele-mi negre doruri ciobite şi frunze rătăcitoare unduind ziduri pe trupu-mi de soare
care bântuie pe marginea speranţei în roua dezmierdătoare a darului unei noi dimineţi
plămădesc veşnice petale de suflet pe braţele-mi ce atârnă la ţărmul plâns al neputinţei.
În zborul astral luminând un colţ de cer tandru sunt aripa frântă prea devreme
de Eris cea răzbunătoare semănând discordia cu mărul de aur
dăruit de Paris divinei Afrodita doar pentru a slăvi promisiunile înşelătoare
sunt doar Elena prinzându-şi lumânări îngândurate pe chipul şlefuit de iluzii alungate de trista nimfă Oinone.

poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletele uscate de senzaţional

tinerii mor de bătrâneţe
aproape nicio floare nu mai cheamă fluturii
din banalitate nici soarele nu mai face umbre
iar zilele nu mai alternează cu nopţile
doar din când în când
în deşertul dintre două oaze
cresc cu încăpăţânare caravanele nimicului
precum feţii frumoşi din lacrimile afroditei
ŞOC! SENZAŢIONAL!
lupul încă nu a fost halit de oaie
dar punem de încă o ediţie specială
cum altfel să mai ascultăm banalul
decât la superlativul exagerării absolute
iar când din greşeală
se mai întâmplă şi ceva extraordinar
aproape că nimeni nu mai observă
că pinguinii vrăjitori sunt insomniaci

e o lună mult prea plină
albastră imensă numai bună de prime-times

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanii

1.

O rugăciune în plin deşert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim şi mergem, eu, tu şi eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufniţe- apatice par sibiline.

2.

Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt şi muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi şi buni?.
Nu am regrete şinu mă vait,
Tot ce-am iubit, un Edelweis.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!