Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Andreea Palasescu despre singurătate

Textele de mai jos conțin referiri la singurătate, dar cu o relevanță mică.

Leac

Te-aș molipsi cu fericire, ascunsă printre ramuri de cais
Unde se nasc tăcerile uitate și asfințitul mușcă din abis
Te-aș molipsi cu dulci ispite, atât de încărnate într-un glas
Unde tresar emotiile moarte, hotarul vieții traversând la pas.
Te-aș molipsi cu bunătate, culeasă-n treacăt de pe un pridvor
Și printre frământări neașteptate am împărți o patimă și-un dor
Unde-i mai bine să-ți strecor lumina, când Cerul e hoinar, aglomerat?
În buzunar de inimă flămândă, o șoaptă și-un fior nestrămutat.
Te-aș molipsi cu inocență, soare ștrengar și veșnic necuprins
Râzând îmbietor din toți rărunchii, unde visarea e un foc nestins
Să fim pe rând un braț de vreascuri și flacără stingheră de mister
Când odihnesc singurătăți nespuse, la adăpost de gânduri care pier.
Te-aș molipsi cu lungi îmbrățișari, când e văzduhul gol, fără pudoare
Sub car de stele, dincolo de noapte, tot ne-am scălda păcatele în mare.
Și-ar curge peste noi nemărginirea, până la urmă, nici n-ar mai conta
M-aș molipsi cu-n licăr de iubire. Te-aș vindeca...

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau să ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu mă lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?

(18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau să ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu mă lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amalgamul acesta de gânduri firave, îmbrățișate tainic într-un fărâmă de șoaptă, ne-a găsit alipiți de Cer plumburiu, schiopătându-ne pe rând, molcom, păcatele nespuse. Ne spovedeam reciproc emoțiilor frânte, cu frici care pătrund în adânc de ispită, trezindu-ne efemerul la veșnicie. Și întunericul mușca cu poftă dintr-un fascicul plăpând de lumină palidă, dezgolindu-ne cu brutalitate aparențele. Puteam exista efectiv, fără explicații plauzibile, suficienți unul, altuia, împrumutându-ne cu altruism fericirile. La fel de firesc, evitându-ne întrebările oarbe, ne-am fi topit efectiv sub intensitatea tăcerilor apuse la țărm de amintiri. Numai o clipă imi era dragostea. Simplă și plină de tine, scrijelită pe un portativ murdar de cerneala viselor. Era de fredonat la urechea timpului, bătrân deja de-atâtea singurătăți nespuse. Nu mai aveam altceva. Doar un suflet geamăn, hoinărind pe vârfuri de soare nestins. Și acolo, pe un câmp de înfrângeri și agonii mai aveam de biruit un străin. Câteodată îl regăseam în oameni și umbre. Și alteori îmi semăna atât de bine încât mă gândeam dacă nu cumva mă pierdusem pe mine, așteptându-te..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre singurătate, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info