Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Andreea Palasescu despre timp

Frumusețea unui vis ilustrat își menține constant ritmul clipelor, ca o reflexie simplă a izbucnirii de suflet, surprins în atingeri de timp, umbre și lumini.

(2 februarie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunătatea este un atribut sufletesc cultivat și ales voit dintr-un sumar de trăiri exprimate în decursul timpului. Sporadic, oamenii o împărtășesc, căutând pacea resimțită într-o oază de echilibru interior. Avem nevoie de glasul binelui, prin același amalgam nesfârsit de ispite. În definitiv, este singura cale de a primi harul Lui Dumnezeu cu sufletul curat.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când oamenii pe care îi iubim, cu toată suflarea intensă, aritmică și mereu firavă, atribuită lumii interioare aleg să plece sau inevitabil sunt smulși dintr-un vis comun, rămânem goi și cu un grăunte de amintire mai săraci. Mergem și noi în tăcere, la adăpostul umbrelor și al mândriei, dincolo de orice prejudecată. Împreună, ca o bătaie de inimă clară, în sincrom perfect, aproape întotdeauna simțindu-ne tacit dorurile. Avem timp să ne cerem iertare, să ne îmbrățișăm, să clipim toate răsăriturile proaspete. Cât încă e rost de pășit cu tălpile goale pe țărm de viață avem timp să ne strângem în palme brăzdate de ani, șoaptele nespuse.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăiri intense și visuri frânte pe alocuri de orgoliu pueril se topeau în freamătul clipei molcom, respirând sporadic suspinul timpului. Firul proaspăt de verde stins cu grijă în senin si rouă proaspătă, săruta urmele pașilor pe drumul șerpuit, presărat cu argilă rece și umedă. Era în sine un contrast vag de lumini și umbre fade într-o palmă de răsărit lacom. Păcatele mari și mici clocoteau înăltându-si fumul fierbinte în cercuri de abis. Le trezeau din surâs de prezent ispitele, fără prevenție și milă de suflet flămând. Hrană vie le era șoapta uitării, rostită adesea în ropot de ani amestecați în valiza timpului, ca o explozie rece de cuvinte pline de tăceri și confuzie.

(20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am așezat amândoi cuminți, în grădina plină cu flori. Mirosea a clipe primite în dar la margini de văzduh, a timp prețuit și recunoștință. M-ai învățat cum să împletesc boabele de rouă cu inocența șoaptelor nestrivite. Și norii de pe cerul albastru aveau contur de chipuri, forme cioplite cu inimă bună și bucurie. Când nu îmi era de ajuns închipuirea îmi sărutai fruntea, dezmierdându-mă.

(27 mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.

(10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc...

(10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu voiam să pleci. Refuzam sistematic și conștient să asimilez în adâncuri de suflet o încheiere brutală a firului de poveste pe care îl împletisem împreună din vise și culori de văzduh neatins. Oamenii vorbeau nefiresc de mult, gol și cumva în contradicție cu sinele propriu care, pierdut în derizoriu se prinsese strâns de aripile tale, nevăzute. Le săruta mereu, sorbindu-le bruma de bine, candid și seninul albastru dintr-o privire. Treceau zilele albe, anevoios și rece, aducând cu sine amurgul timpului. Te ocroteam cu ardoare, frenetic, căutând să mă iert sincer pentru ce n-am făcut. Ascultându-mi limitările, dojana și dorul necuprins care ne apropia pe vecie, făcându-ne părtași amintirilor.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața nu-și oprește niciodată cursul experiențelor firești din pricina unor idile ieftine menite să păstreze amintirile în epavele trecutului. ȘI oricât ar fi de intensă suferința resimțită inițial e posibil să nu ai prea mult timp pentru a îngriji răni provocate de un suflet hoinar.

(26 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul e prețios. Stă agățat de clipele lungi ca o amintire veche, tăinuită intr-un regret tardiv. Umbra gândurilor pustii străbate amurgul într-o îmbrățișare firavă a trecutului. Încă mai caut un zâmbet în oglinda inimilor straine. Oamenii sunt reci, flămânzi de iubire și măcinați de neputința măreției lor. Plecau și rămânem adesea doar cu gustul dezamăgirii. Totuși, cum aș putea fi de folos Lui Dumnezeu în lipsa lor?

(16 februarie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămân devotată iubirii de oameni până la ultimul inspir. Pun la bătaie tot ce am, fără frici, incertitudini sau insuficiențe. Dau tot, chiar dacă acest infim tot, într-un paradox, nici nu zărește desăvârșirea. Sunt recunoscătoare pentru suferință, e bun de preț, trece cu mine toate granițele atribuite simplei empatii.
Suntem datori cu sacrificii, implicare, devotament și loialitate. Ore câștigate, validări, mâine ascuns într-o rugăciune printre dinți de timp. Nu-i o garanție dar dacă nu dăruim fără rețineri grăuntele nostru de efemer n-are nici un rost.
Mi-e dor de oameni și de Dumnezeu. Deși cumva știu că ne ținem strâns de mână, dincolo de ceruri și lut. Nu ca să fim la adăpost de uitare ci mai curând că să ne purtăm în palme, cu blândețe, fiorul de iubire din suflete...

(7 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu distanța îndepărtează sufletele împovărate, ci gustul amar al dezamăgirilor dureroase, menite doar să umple spațiile infinite ale timpului nestatornic!

citat din
Adăugat de AndreeaPalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul curgea molcom în pofida șoaptelor nerostite. Mă priveai și simțeam cum zâmbetul tău mușca cu sete dintr-o dorință veche. Sufletul imi era aruncat in temnița dorințelor interzise. Negreșit, tu cunoșteai drumul spre o inimă straină de rațiuni ipocrite, într-un amalgam de gânduri târzii. Câteodată, o furie stranie cuprinde veșmintele iubirii. Știu, trebuie să plec. Totuși, in lumina proaspătă și rece a zorilor, tu pășești mândru în inima mea...

(20 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă temeam că știu cine ești. Mă temeam că-mi era capabil sufletul să privească dual cu iubire și dispreț deopotrivă, de la distanță ca un spectator oarecare. Prea mult timp i-ai fost scenă și punct de sprijin în restriște. Ce ironie!


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-aș strânge bagajul viselor într-o clipă. Fără regrete, fără șoaptele timpului prinse într-un mănunchi de amintiri târzii. Mi-aș face cuib din mangaieri, pe aripa umbrelor răsărite din jalea taincă a nopților. Aș arde ca jarul de dor nestins...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Egoism

M-am așezat la căpătâi de gânduri în colțul tău de suflet ostenit
Unde cuvintele se pierd în rânduri și umbre se înalță-n asfințit
Mi-am îmbrăcat cu șoapte rătăcirea și dorul împletit cu primăveri
Când își sărută marea nemurirea, la adăpostul zilelor de ieri.
Și amândoi ne-am descălțat de moarte și-am strâns în pumnii mici o nebunie
Cu promisiuni demult uitate, pierdute-n glas de vânt și păpădie.
Am stat cuminte, surâzând luminii, ce-ți răsărea în taină dintr-un vis
Și-am înflorit dintr-o ispită veche, flămândă și-nsetată de abis.
M-am așezat la căpătâi de noapte și sărutându-ți norii de furtună
Ți-am prins de creștet bolte înstelate, înmugurind cu razele de lună.
Și cum să nu te strâng la piept de soare, când ești atât de surd și atât de neiubit?
Cum să ne fie iar îndestulare când vanitatea dulce te-a orbit?
De data asta negreșit m-astâmpăr sunt egoistă și nu-ți las nimic
E prea frumoasă primăvara! Nu vreau s-o-nghesui într-un suflet mic...

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-aș număra visele pe degete. Le-aș cerne fiorul din ispita clipelor până la margini de apus tardiv. Apoi, în liniștea albastră a țărmului, cu șoapta uitării agățată de senin, ți-aș strânge amintirile în căușul palmei mici. Nu cumva să-mi picure adâncul nopții, muguri de întuneric peste sufletul pribeag. Dorul să-mi fie șubred, cu genele lungi, grele, cernite de orgolii și rătăciri. Inima plină de tine, întreg, neatins, sub umbra delicată a razelor cuminți de lună. Când se oprește timpul să te stingi, să-mi învelești trupul gol cu tăcerea trecutului; cu tine prezent în luminile fade și poate într-un colt stingher de surâs. Până s-or domoli siluetele mute și vântul schimbării și-ar înteți rafalele de bine. Vom învăța să privim lumea în culori deschise, doar avându-ne reciproc, sincer, dincolo de compromis, absență și ignoranță. Până vor muri în noi păcatele și amarul vremurilor trecătoare de la prea mult frumos. De la prea mult iubit, până la început de poveste fără sfârșit.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Eva

Orologiul bate-n taină, gânduri rătăcesc în noapte,
Albul norilor îmbracă, floarea de salcâm în șoapte
Curg din ochii tai agale, raze de surâs și soare
Trupul îmbrăcat în valuri, vise cu miros de mare.
Îmi lipsești.
Mi-e dor de tine și mi-e dor să mă privesc
În oglina unui suflet unde-n umbră strălucesc
Amintiri și-o nebunie legănată ca un prunc
În adâncul de păcate cu al lor ecou prelung.

Orologiul bate-n taină, timpul îngroapă trecutul
Aripile cern tăcerea, străbătând domol văzduhul.
Doar imaginea iubirii, așezată-n rama veche
Își anină versul cald, ca o șoaptă la ureche.

Somnul poartă umbra mea, dormi ușor pe-o adiere
Iarba crudă-ți udă pielea într-o dulce mângâiere
Roua picură pe buze, vântul prinde-ntr-o șuviță
O atingere firavă, cu miros de lămâiță.
Îmi lipsești.

[...] Citește tot

poezie de (23 august 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erau suflete care aruncau păcate într-o fărâmă de Rai. Și dintr-o dată visele străbăteau goale furtuna gândurilor tăinuite într-o șoaptă de rouă. Timpul desena amintiri. Erau suflete în care liniștea curgea lin ca o boare de vânt răcoros. Unde era fericirea?

(17 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întotdeauna vor exista oameni a căror opinie se va reflecta în rațiunea ta. Ei sunt percepția acelor idealuri pe care timpul le desenează în suflet după o lungă suferința. Întotdeauna vor exista gânduri iraționale și forme de atașament agățate de furia dezamăgirilor.

(29 mai 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info