Angelina Nădejde despre durere

Colindul lacrimei

Printre nămeţi murdari, ai unei lumi nătânge,
Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,
Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,
Ascuns pe-un colţ de stea, un mag tăcut, stingher.

Voi colinda cu lacrimi părinţii azi uitaţi
În case unde-n ziduri cresc griji şi suferinţe,
Întroieniţi de ani, de dor crucificaţi,
Aşteaptă-al lor sfârşit ca ultime dorinţe.

Plecat-am să colind în închisori de suflet
Acolo unde-s îngeri pe viaţă condamnaţi
Să-şi ducă viaţă singuri, al neiubirii zvârlet,
Copii fără de nimeni... de aripi retezaţi.

Voi colinda cu gândul pe cei plecaţi departe,
În lumea fără vise... făcută doar din lut,
Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,
Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (22 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă pentru cuvânt

Scrie stihar şi fă o icoană
Din poezie – cu tainic fior,
Versul să-ţi fie balsam pentru rană
La care se aşează închinători.

Fă din iubire -jertfă de seară
Din care se-nfruptă colindători,
Iau cu ei darul, îl fac să nu piară
Şi ne colindă de sărbători.

Presară credinţă şi las-o aprinsă
Să o găsească cel rătăcit,
Aprinde-i lumina în candela stinsă,
În sufletu-i trist, mereu ostenit.

Pune-ţi stihare viaţa în palmă
Şi las-o ofrandă la cititori,
Trimite-ţi trăirea şi dorul afară
Să se adape cei doritori.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeţi,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineţi.

Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Şi să ţâşnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.

Buchete de speranţe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aş vrea să le udăm,
Veşminte din petale ne-om pune de la flori
Şi-n valsul vienez prin nori să alergăm.

Să fim pe cerul vieţii doi fluturi prinşi în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste şi viaţă să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

La biserica cea veche

La biserica cea veche
Ce-o zidiră ei străbunii,
Plâns în dangănul de clopot
Cheamă azi la rugăciune.

Şi a fost cândva odată
Fala celor ce-o zidiră,
A ajuns trecând prin veacuri
Părăsită - o ruină.

Martor vremurilor tulburi
Suferinţei unui neam,
Astăzi pare răstignită
Ca Hristos între tâlhari.

Şi de ar putea ea spune
Câte rugi pe la icoane
Inălţat-au ei creştinii,
Câte mame ingenuncheate
De durere şi de griji

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (6 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În asfinţit

Când îţi vei aduce aminte de mine
voi fi doar câmp în asfinţit,
mistuit de radiaţiile unei iubiri
ce a declanşat tumori multiple.
Toamnele aspre ce mi-au trecut prin suflet
însoţite de vânturi şi ploi
mi-au spulberat
aşteptările.
Au şters şi ultimile rămaşite de dor;
erau învelite în ceara durerii şi miruite
cu lacrimi.
Din când în când lăsam să intre
primavara;
S-au ivit ghioceii dar nu au mai avut niciodata putere
să înflorească;
au murit cum mor unii copii în faşă,
de dorul mamei ce a murit
la naştere.

poezie de Angelina Nădejde (10 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătoare de lumină

Bătrâna mea din parohie
Cu nopţile în privegheri,
Făcut-ai casa sihăstrie
Şi-ai zăvorât-o cu dureri.

Cu mers greoi, neputincios,
Paşii mărunţi nu ştiu acum
Decât spre casa lui Hristos
La rugăciune -unic drum.

Îmbraci cu busuioc şi flori
Mărita Cruce-a Răstignirii
În ochi ce-au fost scânteitori
Văd lacrimile ispăşirii.

Şi mângâi chipul Maicii Sfinte,
Cu-atâta drag şi gingăşie
Că nu-i nevoie de cuvinte
Demult ea sufletul ţi-l ştie!

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (3 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul Toamnei

Te-aş picta frumoasă toamnă
Într-o rochie de bal
Însă sufletul mă-ndeamnă
Să-ţi pun haine de hamal
Şi-n dezmăţ de frunze moarte
Fără să-ţi cunoşti finalul
Să porţi cuferele sparte
Să acopere fundalul
Pânzei ce imploră jertfa
Verdelui ce-adânc zvâcneşte
Fluturând în vânt eşarfa
Ce-n lumină şerpuieşte.

Te-aş picta ca pe-o fecioară
Despletită de orgolii,
De pudori din lumi de ceară,
Strâmbe, false, derizorii.
Însă nu mai am putere
Să te simt ca altădată,
Văd în tine doar durere

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (7 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!