Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Aurel Petre despre iubire

Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.

Femeia

Ai numai fluturi ce se strâng pe piele
Și numai soare, galben râu de miere,
Nu stele reci vreau, ci raza-ți pamânteană
Și iarba crudă de lacrimă-n icoană.

Ai numai zile ce scapătă-n cărare,
Geamăt ascuns sau vis, sau sărbătoare,
Ești dragă geană ce arde în cuvânt
Pe coaja lunii horind al nunții vânt.

Ai sâni ca luna și bustul cald al verii,
Ești amintirea prin pozele tăcerii,
Nufăr bălai e coapsa ta dospită,
Ochi de sirenă ai din marea adormită.

Tu ești blestem țesut prin foi de tramă,
Ispitele în frâu îți împletesc maramă,
Ești fulgul adierii în vânturile oarbe,
Drumeți culoarea zilei din tine să absoarbe.

[...] Citește tot

poezie de (14 februarie 2018)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe apa lumii

Pe apa lumii ne-am născut,
Cu ploi iubind pământul,
Din norii timpului crescuți,
Ne poartă-n viață vântul.

De ce oftezi iubita mea?
E-atât de-aproape cerul,
Suspin și eu de umbra ta,
Că-mi lasă-n aer gerul.

De ce să pleci în singur gând?
Din mine strig de tine,
Când ți-am gustat zarea, arzând,
Și undele divine.

Căldură când și când mi-ai dat,
Din foc de gene scurs,
Mi-ai mângâiat cu gura viața,
Sărut din suflet strâns.

[...] Citește tot

poezie de (10 martie 2021)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neliniște

Grai adânc se pierde în tăcute umbre,
Biciuind pământu-n ochii grei de piatră,
Încolțesc grăunțe din înghețuri sumbre,
Somnuri se afundă-n firea idolatră.

Amintirea ninge, din adânci crevase,
Sentimente vechi în miezuri de străzi,
Ieri mai pâlpâiau stele-n vis de șanse,
Astăzi dau târcoale vulturi ce văd prăzi.

Nostalgii flămânde ni se tot invocă,
Ziduri ridicând și zări condamnate,
Dragostea se-afundă în altă epocă,
Iar din mituri vechi se zidesc palate.

Vinovat de toate este-o ceața cruntă,
Suflet oropsit, - noaptea te inundă!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegie

Mâinile tale au versuri din petale de cer
Și ți-e trupul subțire, un suav giuvaer,
Ce-alunecă timpul peste clipele-i nude
Cu lacrima vieții-n flâmânde secunde.

În picurii sufletului ai săruturi din soare,
Ecou de smarald fuge-n pletele tale,
Și-n albe-amintiri pierdute în nopți
Curg rănile inimii, sfredelită de hoți,

Iar umbra credinței e flămânde de vară,
Ca lacrima aurului în lumină să doară,
Miraje și nașteri, curcubee de farmec,
Închise-s în tine și-n pământul ostatec.

Orizontu-i urzit cu pieiri și iubiri,
Eu pasăre-aș fi să-ți zbor în priviri.

poezie de (10 iulie 2020)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Respirări (II)

Nu-ți arăta mustrarea când sufletul respiră,
De-ai lacrima o pană ursită-n traiu-ți scris;
Nu-ți arunca amarul, de-ai zborul interzis, –
Arată doar ce dărui din nașterea-ți umilă.

De-i copleșirea trează în patimi tunătoare,
Nu răzbuna, ci crede în fumegarea-adâncă,
Istorii se pătrund prin praf și colți de stâncă,
Dar, tu, nu fii stafia orbecăind la soare.

Să ai doar zbor de gânduri din gene aurite
Și să zâmbești durerii din oase și din pietre.
Frumoase îți sunt stele ce-au arderi inerente,
Dar n-au lumini din hornuri ce-au fumegat acrite.

De simți singurătate, când rătăcești privirea,
Aruncă-ți rătăcirea și-arată doar iubirea!!!

poezie de (22 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pescarul de stele - după o poveste de Mihaela Mereuță

Undeva, într-o lume, departe...
Un bătrân prin oceane trăia.
Perinda printre valuri de noapte,
De pe cer stele-n barcă strângea!

Îngerașii-i cântau peste seară
Cântecele uitate, din vechimi,
Și în glas ștrengaresc timpul zboară,
Pescuind frumuseți din nălțimi.

În mirare pe chipu-i cu fler,
Luminosul cel mic îl întreabă:
-De ce strângi stele ninse de cer,
Ce au bucle-arămii, fără nalbă?

-Prea bolnave-s, uitate să moară,
Din speranțe s-au ivit în neant,
Le păstrez ca o sfântă comoară,
Patimi multe-s, din visul vibrant!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Valuri

Ard ascunse răni în soare,
Vremea varsă nesfârșitul,
Pier în val vieți și hotare,
Doare-n rădăcini sărutul.

Toarnă focul dor sălbatic
Peste guri fierte de fiare,
Și pedepsele pe coapse
Unduiesc argint în mare.

Țese vara ziduri mute,
Vraja sânilor s-ascundă,
În miresme flori iubite
Încolțesc dureri în undă.

Mere verzi cresc în văzduh,
Seva norilor sorb ape,
Nurii cresc pe trup de duh
Cu iluzii să m-adape.

[...] Citește tot

poezie de (21 iunie 2019)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pescarul de stele

Undeva, într-o lume, departe...
Un bătrân prin oceane trăia.
Perinda printre valuri de noapte,
De pe cer stele-n barcă strângea!

Îngerașii-i cântau peste seară
Cântecele uitate, din vechimi,
Și în glas ștrengaresc timpul zboară,
Pescuind frumuseți din nălțimi.

În mirare pe chipu-i cu fler,
Luminosul cel mic îl întreabă:
-De ce strângi stele ninse de cer,
Ce au bucle-arămii, fără nalbă?

-Prea bolnave-s, uitate să moară,
Din speranțe s-au ivit în neant,
Le păstrez ca o sfântă comoară,
Patimi multe-s, din visul vibrant!

[...] Citește tot

poezie de (22 decembrie 2018)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ispita

Cu un blestem de catifea ți-aș mângâia lumina
Din chipul tău și viața ta, căci ți-e adâncă vina...
Cu cântec ți-aș îmbrățișa desculțe buze coapte,
Și te-aș iubi cu șoapte ude peste sfioasa noapte.

Când îmi ajungi în pieptul zilei, ca un oftat adânc,
Îmi lăcrimează amintiri din dorul tău cel prunc.
În clocot zboară haiducia dureriilor de fiară,
Și-n goana clipelor se-aprinde și arderea amară.

Dor răstigninirile-îngerești în aburul din mine,
Căci mădulare trepidează restriștea în surdine.
Tresar pistoanele în cord, în pulsul venelor,
Și-n simțul tău anaerob arzi trupul zânelor.

Albastra boltă scânteiază prin lutul femeiesc,
Iubirea-ți naște-n zarea-ntreagă fior dumnezeiesc,
Călare galopezi în vise și duci furtună-n lună,
Dorințele-ți cotropitoare, năluci în somn mi-adună.

[...] Citește tot

poezie de (6 iunie 2019)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zădărnicii

Încă mai caut licărit pe schele,
În clinchetul subțire de hurmuz, –
Îngălbenesc pe file scări la stele
Când zboară noaptea-n fâlfâit de sturz.

O ultimă bătaie m-a desprins
De pe cărarea adormită-n zadă,
Pe roibii fumurii dureri am stins,
Cuvinte despicând în vârf de spadă.

Ți-am așternut dileme la picioare, –
Pelinul se mai simte-n cerul stern;
O ultimă cortină ruptă doare
Prin ochii cuibăriți de-al tău etern.

Tot fuge clipa dintre noi cu vântul;
O taină-nlăcrimând oftat de zări, –
Pe șoldurile tale umblă sfântul
Și nuferii ispitori din mări.

[...] Citește tot

poezie de (31 iulie 2019)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpuri

Timpul răcește inima, iar creierul, inert, se îngheață,
Dar clipe de trăire maxime colindă-n minimala viață.
Simțiri se pătrund în artere, valsează amorul în nori,
Aderă, mușcând generații, văzduhuri cu ochi visători...

Tăcerea își crește bolboane în stări de nămoluri amare,
Iar cerul oftează plictisul, pulsând respirații stelare,
Secunda umilă tot strigă, foșnind geana orei cuminți,
Și pune inscripții-n icoane ce dor înțelesuri din sfinți...

Cutreieră gândul vedenii în vraja pământului udă
Și vise ca fluviul se scurg în mare, de stele flămândă,
Există un punct ca un munte în starea de iarbă și cer,
Dar punctul comun se tot duce, năuc, solitar în mister...

Și sacrul prin lanuri sfințește canoane în a vieților cale,
Răsare lumina lui blândă, pe frunți de iubiri zburătoare.
Iar crește mareea sedusă, adâncă în negre priviri,
Se dăruie moartea în spirit, eternă geneză de știri...

[...] Citește tot

poezie de (5 iulie 2016)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de primăvară

A plecat așa... nici nu mai știu,
Iarna-n amintirea ce-a lăsat-o-n cufăr,
Drumul său pășește în ani ca să fiu
Ramul cu noi frunze ce-n soare mă bucur.

A plecat cu basmul arzător de gheață
Și-au venit lungi aripi, ce aur își scurg,
Apele duc zeii să scalde-n verdeață,
Văntul primăverii fierbe demiurg!

Degetele moi mai trosnesc prin oase,
Întorcând pribeagu-n clocot de lumină. -
Râul lumii urcă prin zări dureroase
Și-aduce cu el ramuri de sulfină.

Dorința de ieri azi mai dă târcoale,
Străină mi-e steaua cu umbrele lungi.
Fragede obrazuri sunt ca dulci petale,
Înflorind săruturi albe și prelungi.

[...] Citește tot

poezie de (12 aprilie 2019)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii toamnei

Cu o mângâierea-adâncă melancolic vine toamna,
Din sticliri răsăritene arde-azuru-n picături,
Mărturii în valuri curg peste ochii negrii, doamnă,
Și prin felinar respiră amintiri, ca frimituri.

Ratăcite-n haina vieții nuanțele-și schimbă fiorul,
Verzi copii au fost odată printre ramurile blânde,
Au cântat psalm înfloririi ce le-a-mbrățișat fuiorul,
Și-au pulsat lacrime-n pleoape din iubirile arzânde.

Foșnet pe tărâm rostește tremur de dureri din soare,
Suflete, ocean uscat, ce te pierzi nemărginit?
Arămie-ți pică frunza prin valuri din depărtare,
Pieptu-ți plânge, te ridică peste cerul adormit.

În plutiri de răni se duc încleștarea ta de astre,
Zborul frunții cade-n vise, luptă inima-n șuvoi,
Se ridică în inele fumegări de fiere-n coaste,
Drumuri se ascund sub stele, prin frunzișul strâns în noi.

[...] Citește tot

poezie de (27 august 2020)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Eminescu

Suspină-n codru amintirea doinită-n versul său,
Luceafăru-i scânteie somnul, plutind pe-al său ecou,
Când sufletul visează veșnic prin ochii săi cuminți,
Cărări și taine îi vorbesc cu stelele-n dorinți.

Pe tâmple,-n vrajă-i, curge cerul, prin stânci înnourate,
Izvoarele îi cântă-n murmur prin fire lungi de ape,
Prin munți cutreiera la stâne, când ramu-i duce dorul,
Din piepturi îi răsună Doina ce-a dezmierdat poporul.

Pe câmpuri vers vuiește vântul și buciumul răsună,
Sunând în taină-a sa sosire cu basmele-i cunună,
Un mândru călător ne-aduce, prin slove,-a sa psaltire,
Nemuritor îi e românul prin gând de prorocire.

La teiul cel bătrân sosește în fiecare vară,
Din ram mirosul îl plutește în valuri dulci de seară.
Pe frunte-l răcorește umbra cu florile-n pământ,
Ținut de amintiri cuvântă din sufletu-i adânc.

[...] Citește tot

poezie de (14 iunie 2017)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Aurel Petre despre iubire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook