Textele de mai jos conțin referiri la cai, dar cu o relevanță mică.
Apollinaire
Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi?
Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu,
Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufnița,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un prolog
Un prolog la alt prolog,,
Drob cu drob, un necrolog,
Vin Enterrios citând
Din poemele lui Hânc.
Carriego, frate drag,
Descriai frumos, pe larg
Cum îi place lui Housman,
Lung poemul whitmanian.
Ezra, Yeats, Almafuerte
Se grăbeau doar să ne certe,
Liliecron, mai încruntat
Parcă-o palmă el mi-a dat,
Totul este să nu scrii
Pentru moarte poezii.
N-ai ce face, acesta-s eu,
Cred mai mult în Dumnezeu,
Iar în rest eu nu dispar,
Nici pe cal, nici jos, sub car.
Alungat, eu vin din nou,
Susținut de Edgar Poe,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Succesul
Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite și el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul știe hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ții minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viața albastră să fie,
unii-și pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiți scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În singurătate se naște Narcis
"Oricine-ai fi, în seară vino afară,
Din camera în care totul știi",
Ne spune Rilke, cine-i Rilke,
Pe nici un site nu-l pot găsi.
Întreabă nea Caisă, câți pe lume
Mai scriu poeme, da, prea mulți nebuni,
unii scriu minunat, nu spun minciună,
ce mari poeți erau printre străbuni?
Atunci, mai bine vom sădi pomi, prunci, steluțe,
Să așteptăm ce vor ieși, trăim în Rai,
Dar au venit doi inși cu cămeșuțe,
Îmi spune unul, treci în dubă, hai.
Nu, nu-s nebun, dar am idee,
Nu port nici ochelari de cal
Se enervează slugile, stăpânii,
Zadarnic am ieșit din Neanderthal.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai iubire?
Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu de moarte
Nu de moarte murim, ci de lăcomia ei,
Pe măsură ce vorbea, omul dispărea,
O nălucă în zări, apoi apărea în alte-ncălțări,
La alte distanțe, stanțe și Franțe,
Acolo nu există referință, ți-e teamă, măi Niță?
De cine, de Nizza?
Uriașă e gura cea neagră, te-nghite, Brunhilda, întreagă.
Brrr, vai și vai, aș vrea să adorm în tramvai,
Să mă trezesc tocma-n rai,
Ochii-i deschid, cine crede? Mefisto însuși, de veghe
și raiul e iad toată ziua, de aia îmi place pruncia,
să râzi și să plângi când ai chef,
călare pe Kiseleff, că-i nume de cal, totuși harnic,
ne-a dat Reglementul Organic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indisciplină
Bătrână, urâtă și rea, moartea mai vine pe seară,
Ea șopotește basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ștergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenței nasc violență. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleași cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numește Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat
Până la diamant.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E liniște în țara poeziei
E liniște în țara poeziei,
Pornografia s-a retras la PornTv,
Poeții dorm vrăjiți de amintire,
Pe bulevarde circulă BMW.
Din darul magilor n-a mai rămas nimic,
Iar Zarathustra a fost dus la DNA,
Zadarnic dai un pup, un click,
în liniștea aceasta e ceva.
Nainte de sfârșitul Lumii,
Vine sfârșitul fiecăruia,
O auroră n dansurile spumei,
Timpul ca norii zboară undeva,
Treptele gem ca-n boală animalul,
Calul aleargă în câmpii pustii,
Mila cu sila se-ntâlnesc la vilă,
De ce, iubito, numai noaptea vii?
Prin aer mai plutesc săruturi,
Bietul Petrarca a cerut un ceai,
Mușcați de șarpe, cad eroi sub scuturi,
Scrie, Poete, scrie, ce mai stai?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudo-Cilibi
Viața este o dungă, nu poate fi plină,
Lumea-i oglindă pentru Gina Ghindă,
Un slujbaș mare face cât doi saci de sare,
Frații râsului sunt linxul și prostia,
Cel ce apucă șarpele de coadă nu mai apucă apusul.
Albina are miere, noi avem muiere.
Cu o mână scurtă ia, cu cealaltă ne lovea.
Nu este învățat cel ce citește, ci cel ce silabisește.
Ferice de cel căruia îi spui una și el înțelege două.
Decât un prost în loja de gală, mai bine nebunii-n păduri se răscoală.
Gol ai venit pe pământ, fură cel puțin o cămașă.
Primul care fuge e hoțul, ultimul este șeful lui.
Greu să fii bogat, nu scapi de infarct.
Cine caută cal fără cusur zboară cu Airbusul.
Prostia, jocul de cărți și bârfele nu au sfârșit.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie
Un diavol de albastră depresie
Se ține de mine, bătrân și cam bestie,
Ba o iubită-mi retrimie scrisorile,
Ba vechile răni își deschid iar scursorile,
Cântă, diavole, mânia și sila
Ce-mi amintesc de Sylla, Drusilla,
Patima veche de beutură,
Ce mă pierdu în polara natură,
Trupul se tot fărâmă chircit,
Hrană la tot ce e mic, nenimic,
Cică trăia un sultan în Dubai,
Avea el o lepră și-o boală de cai,
Vine la el un vraci plin de draci,
l-a vindecat cu esență de maci,
de unde și negoțul cu opiu,
care-l făcu bogat pe Procopiu.
Dar eu tot depresiv am rămas,
Deși am cetit mute cărți și m-am ras
Lună, sunt ca un bebeluș,
Mai am puțin și renasc chiar acuș,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În fața Legii
În fața Legii stă Kafka,
În spatele Legii stau androizii.
Se tot aude cum bodogănesc unii
Platonei, maiștrii grei, prichindei, priculici,
Tu aștepți cuminte, promiți, nu înjuri, nici nu conjuri,
Trec secoli agonizând, heringi cu ștaif te scuipă pe rând,
Desigur, numai idioții scriu poezii,
Ori disperații sinucigași,
Poeții nu sunt canibali,
Unii mănâncă și carne de cal,
Unii au dinți de cașcaval,
Unii se roagă de Marea Bragă,
Într-un mormânt s-au găsit
Oase de poeți și file de cărți,
Numai noaptea se adună poeții morți,
Cărțile necitite, iar ziua este destinată
Marilor vedete ale momentului,
Cele cu tocuri deștepte, cu unghii deștepte,
Cu silicoane deștepte, vă spun, trebuie să fii mare idiot
Să crezi că Poesia va reveni pe pământ.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanfara
Unul poreclit Fanfară, nu ieșea deloc afară,
Nu te enerva, amice, taie-ți unghiile cu brice,
Scarpină-te de un gard, brav marchize de Ronsard,
Că organele de stat toate ți le-au transplantat,
Pupa-te-ar iapa pe bot, că ai fost mereu la vot,
Dezbrăcat de caracter ai ajuns cadrilater,
Ia și tu un bob albastru să ne crească finastră,
Verde crud, verde crud, nu știam cum să te ud,
Sunt gonflabili șefii-n scaun, îl citiseră pe Mao,
Melc sub talpă, calcă-l des, că ai fost mereu ales,
Ma shlomha, îți spune Duvăd, să n-ai parte tu de kuvăt,
Mtzu-i-an, te strigă toți, și bunici, unchi și nepoți,
Funeralii, funarcalii, boculeți aprinși de galii
Ce veniră din est-vest, Zen Avesta ori doar lest?
Gastrologie, știință pentru cei fără priință,
Mozart, Mozart, ce-mi făcuși că mă cheamă fata-n duș,
Cama ole, nu prea scump, dum-dum-dum și trili-trump.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemografie
Ieșeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are și el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceștia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, ați văzut un tablou ieșind din ramă
Și umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alții pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoși,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Țara Cailor.
Credeți că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu știu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranță pe care nimeni nu o mărturisește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu de moarte mă tem, nici de veșnicia ei,
Noțiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem niște ignoranți, ca și acum zece mii de ani,
Ca și cățelul, pisica și calul, porcul,
Poeții sunt singurii exploratori în neființă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva șopârle,
Șopârla se trage din dinozauri, ca și miniștrii analfabeți
Din ciobanii Mioriței, fiecare eveniment copiază gafele din alți ani,
Femeia este de vină, ea naște frumoși, ticăloși, sfinți și înțelepți,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein și altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca și preoții, te ascultă și te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăși credința noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinților.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de stâncă
Un om visa să fie iubit, a așteptat trei secole,
s-a transformat într-o stâncă, la el veneau păstorii
să-și cânte aleanul, oile erau vrăjite, cândva
erau doamne de curte, iubiți cu duiumul se adunau în jurul lor,
dar vraja a căzut, ciulini, copăcei timizi se cățărau pe blocul de granit,
un enorm diapazon este timpul, îi răspunde orchestra morților timpurii,
în jurul lor a crescu o colivie verde, păsările o ignorau, știau ceva,
astfel este și inima ta, Krimhilda, puțini cunosc povestea,
din ceruri plâng femei despletite, armăsari cu sunet de vioară
trec la intervale precise, precum fugile lui Bach,
I trust, I make myself obscure, dar tu, inginerule,
Nu te speria, totul merge ca pe roate, până la prăbușire,
Jetzt machen wir Verse, sagte die Katze im Ofen,
În închisoare versul e liber, în libertate versul este o închisoare,
Așa trăiește poetul, din moarte în moarte, din viață în viață,
Ca astrul solar. Doar atât.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paștele nebunilor
Pentru ce scrii? Cine are nevoie de poemele tale?
Oamenii vor pâine, cozonac, ouă, lapte, o mașină,
o casă, tu ce le oferi?
Cai verzi pe pereți.
Ba te mai și înjură cineva.
Așa, ca pe stradă.
Moșule, te caută moartea acasă.
Cineva spune, ai o umbră de talent,
minunat, umbra este omniprezentă,
a fi o umbră înseamnă că ești aproape Dumnezeu.
Nimic nu există fără umbră.
Stă în cale, fără slavă,
mare pasăre bolnavă,
este neagră, cap de om
și vorbește, pare domn,
dar, deodată, scuipă-njură,
pasăre-n culori de zgură,
ne-ar ucide, dar nu poate,
dă din aripi și din coate.
Himalaya Kakadu,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirea de rău
Puterile scad în mine, dar crește setea de lumină,
O fi veșnicia o lumină nestinsă?
Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei.
Și numismații vor să iasă din anonimat,
Pe lângă trei monede adaugă un Titanic,
Metaforele vor fi părăsite precum oasele
La Muzeul de Științe Naturale,
Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc
De restul lumii vii,
Din Gange nu poți face un biet pârâiaș,
Andreaua să fie sulița lui Richard Inimă de Focă,
Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri,
Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem?
Inflație și de sonete și rondeluri,
Nu mai putem ieși din vechiul, brav Renascentism?
Anticii regi sunt adunați în cuști și latră,
Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba,
Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno,
Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica
Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creștem nalți și demni,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ca fiară
Motto - Bah, Bach și Offenbach
Flora-nflorită și mult des-florită,
Flora un nume vechi, de elită,
Elice a inimii, trag cu putere
Doi cai dinamici, fac o avere,
Dinții pătrund cu cruzime în carne,
Dar pe sub dinți, viermele doarme,
El se mărește, devine balaur
și strălucește, parcă-i de aur.
Trece-o pisică umilă prin parc,
Ea se izbește de un copac
și se preface în tigru gigant,
parcul, pe loc, devine vacant.
Aste minuni le-am văzut eu aseară,
Flora, alături, e dragoste - fiară.
De când nu-mi mai e frică de moarte,
Mă plictisesc, aș spune, chiar foarte,
Nu mă mai sperie cancerul, SIDA,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
La priveghi
Uno
La priveghi, privighetoarea cântă cu lacrimi,
Picuri de lună adună, o amăgire, marmura
Sărută fântânile, în grădini, copilele
Se dăruie zburătorului, clopote anunță pedeapsa.
Dar iubirea are un curaj de neînfrânt,
Copacii mereu se sărută, nu se mai satură,
Nemărginiri imposibile, de jur-împrejur,
Ritmuri de ceasornic, crinii urcă nestingheriți,
Ferindu-și aripile de mângâierea păianjenului- soare,
Ferice-aș muri în beția luminii.
Due
Iubește-ți aproapele, îngână bigotul,
Cel cu două capete și doi idoli în ochi,
În locul Domnului el are o mie de idoli,
Pe ei îi sărută conform calendarelor vechi.
Să nu ucizi, repetă el, dar el scuipă
În sufletul semenului otrava inimii verzi,
El postește, apoi se înfruptă din carnea și sângele
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea nesfârșită
Tao te king, mă plimb, mă schimb,
Calea călăilor, cailor, căilor,
Iei un taior, nineacă, maior
Te fac, de nu ai nici nume
și nici un colac,
numele numelor, pumele pumelor,
o străființă, tu ești dorință,
ce rime reci, de nepătruns,
precum temeiul meteotungus.
Hermes ajunge numai la termen,
Heliotrop, se rotește c-un scop,
Hemerocal, crin radical,
Ca o hermină carnivorină.
Dar cât de albă e blana ei?
Nici hesperidele nu au cercei,
Prea sunt bolnave de frumusețe,
Un pic de cianură pe sub corsete,
Cum agonia apare toamna,
Lasă agonicii să roadă rama,
Ca Ramayana, cum e La Mama,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre cai, adresa este: