Bucegi

Babele

Sunt BABE bune-n martie, sau rele,
În vremea noastră zis contemporană,
Sunt BABE în Bucegi, cu fruntea-n stele
Dar cea mai bună-i BABA LA POMANĂ!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În punctul culminant al Bucegilor, priveşte spre cer o gigantică floare cu petale de cremene, cu nume semeţe: Moraru, Bucşoiu, Scara, Doamnele, Obârşia...

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi din Bucegi, Munţii Baiului, cu spinări line, parcă anume făcute pentru drumeţie, aţipeau sub orizontul limpede, ca o uriaşă şopârla în pragul hibernării.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale.

citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucegi, Cota 1400

Uriaş lăţite, hârtoapele,
umplute cu mândria bradului,
cu muzica fagului,
cu smerenia molidului
şi splendoarea multicoloră a verii,
te cheamă a fi pasăre
şi chiar aşa m-am simşit acolo,
unde imensitatea îţi urcă în palme,
te îndeamnă s-o scrii,
iar ochii îşi ascut agerimea,
întru a nu rata infinitul clipelor...

Planam peste sălbaticul perfect,
peste nuferii,
pictaţi de norul, ce-mi săruta tălpile,
păsările mă sfredeleau cu ochi curioşi,
încât m-am întrebat:
de ce am văzut aşa puţine minuni
într-o viaţă atât de lungă?

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucegii

Un om, ce a vazut ieri Omul
Si brazii verzi, pe fondul crud,
Ca a inverzit in munte pomul
Si salcia de langa prund...

Frumoasa poza, ca de jos
Din curtea cea de resedinta,
Ca, pe mai sus... nu-s prea vanjos
Si n-am picior de referinta...

Dar si asa, ochiul scaldam
Cu fastul muntelui semet
Si-n minte iar mai derulam
Urcusuri ieri, de mare pret...

Se vede clar, ca ochiul mintii
Mai tanar azi, ca ori si cand,
Cruteera perpetu muntii
Placerea vietii renascand...

poezie de Constantin Enescu (aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvonuri carpatine

Se aud la Detunata, cum Humorul are gură,
Babele, bătu-le-ar Toaca, trăncănind pe arătură,
Cum se vaită Moldoveanu şi Neagoiu,-n defileu,
C-au uitat ce e Găina, ori, ce-i ăla... Penteleu,

Ajungând ca Piatra Arsă, făr-un şfanţ în Caraiman,
Cu Feleacu', ce e-n casă, ăl mai mare bolovan,
Şi-au strigat la Porţi de Fier, să-i audă vreun Ceahlău,
De Măcin, de trai mizer, şi cât o duc de Rarău,

Regretând că, la-nceput, nu i-au luat pe Făgăraş
Să-i arunce peste Prut, unde-au supt din carandaş,
Ori, să-i strângă de Gutâi, în vreo grotă La Zaplaz,
Şi să pună Cheia-n cui, printre alea din Bicaz,

De-au ajuns la Clăbucet, cu Parângu' ce se uscă,
Fi'n'că Bùcura, schelet, n-o scoţi din Poiana Ruscă,
Iară Ghiţu şi Ciomatu, pentru ultimul coltuc,
Lotru, doar s-audă satul, neavând nimic la Ciuc ;

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de foame

Mariana, azi dimineaţă
De pe Aeroportul Bucureşti-Băneasa
Am văzut în zare Bucegii
Era un aer de mare
Ca atunci când am fost
La Mamaia

De un albastru închis
Cum se zăreau Munţii Vlădeasa
La Cluj, din balconul bunicilor
Aşa se vedeau azi dimineaţă
De pe aeroport
Într-un aer de mare
Bucegii

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul din Bucegi

Chemarea mea de piatră
Să vă străpungă somnul,
Să vă alunge teamă,
Să vă răscoale Dorul!
Să vă răzbată-n sânge,
În minte şi în inimi
Şi-n sufletul ce plânge,
Unde crescut-au spinii...

Strigarea mea de piatră
Să vă ajungă-n prag,
Să vă izbească-n poartă,
Cioplită-n timp, cu drag...
Inima mi se strânge
De prădători haini!
Pecetluită Soartă,
Când Graiul ni se frânge,
Pierdut printre străini!

Urletul meu de piatră

[...] Citeşte tot

poezie de Antonela Stoica
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când îţi vei putea articula durerea

nu-mi rămâne decât să visez la petreceri fistichii
în castele de piatră şlefuită aşezate parcă în ciudă
la confluenţa dintre iluzie şi deja-vu
muzica s-a retras în coloanele înalte şi reci
iar orga pare un mormânt ciudat al unui zeu rătăcit
între caraiman şi poiana soarelui
sau poate e doar un faraon în căutarea sfinxului
înainte ca acesta să-şi găsească odihna din bucegi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zamolxis

Vai, se miră teologii
trece timp prin orologii
cu un tact într-o mişcare
doar cu pază la hotare,
să le cumpere din spaţii
duh la toţi nevinovaţii.

Clipele turnate-n ornic,
să le facă traiul spornic
liniştea să nu le scape
nici pe munte nici pe ape
iar la sfinxul din Bucegi,
să nu se-nchine la regi,
să creadă treji şi în vis
doar în marele Zamolxis.

Şi din văl pe faţa ceţii
s-apară dacii şi geţii,
să privească cu-n surâs
românii ajunşi de râs.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reumatism

Şeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc şi când mai iese
Cu Tănţica lui nurlie,
De şoferi şi florărese,

Chiar şi-afar', în deplasare,
Fi'nd a' lui subordonat,
N-am văzut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,

Până luni, la Eforie,
Când făcurăm un ocol,
Delegaţi la Cisnădie,
După colţ, la Techirghiol,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm liturgic

sfinţii veghează la hotarele legii
să fie armonie şi pace pe-acest plai
codrii de doruri îmbracă Bucegii
în lunci de doină cresc crinii bălai.

solul bucuriei a poposit la noi
să ne împărtăşească harul Hristic
să spele păcate ca sfintele ploi
să împartă lumii vinul euharistic.

depozitari de vise şi de iubiri mirene
românii au trăit trei zile de lumină
s-au întîlnit religii curate perene
într-o singură voce sublimă divină.

cuvântul papal străbate Carpaţii
ne îndeamnă zâmbind să ne iubim ca fraţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină mireană

la si la sol fa re, cântec de mărgean
vibrează în adâncuri de suflet boem
se-mpletesc lumini cu dorul mirean
dintr-o mirare verde se naşte un poem.

florile de colţ dansează cu vântul
sus pe vârful muntelui Bucegi
cu raza mântuirii se uneşte cuvântul
care nu se-apleacă la picioare de regi.

pe dealuri înverzite răsună cavalul
tineri se nuntesc din magică iubire
ţărmul fericirilor e mângâiat de valul
care scaldă suav vraja din privire.

dragostea lui Dumnezeu revarsă Graalul
cu elixirul vieţii cu sorţi de mântuire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, vechii daci...

Noi stăm de veghe-n umbră, prin lanul tiraniei,
Şi aşteptăm în pripă a neamului voinţă,
De-a alunga moroii de pe comoara gliei,
Să pună la bătaie a dacilor credinţă!

Grămezi de ochi în plânset cu inimi sfărâmate,
Se văd pe cerul ţării, se-aud din piatră-n piatră,
Căci porcii de pe tronuri, ne-au dus soră şi frate,
Ne-au despărţit părinţii de sfânta noastră vatră!

Dar nu mă duce capul cât poate să îndure
Aceasta descendenţă cu sângele albastru,
S-a spălăcit în vreme şi stă să i se fure,
Inconştienţi de faptul că-i la un pas dezastru'...

Căci felu-ntâi ca hrană va fi amărăciunea,
Iar felul doi risipa şi-un vis va fi desertul,
Vă va-mpăca fiorul cel greu cu plecăciunea
Iar fauna şi flora va fi-ncurând deşertul!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr şi Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr şi Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Ţara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăştie
Leru-i ler şi flori de iie
Peste Lupi şi peste Glie
Florile dalbe

[...] Citeşte tot

poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

M-ai auzit, te strig mereu
De când mă scol şi-n vis de noapte,
Că fără tine nu sunt eu...
Cuvântu-ţi vânt m-aş face, şoapte.

Din poză te-am făcut icoană
Şi-am pus-o-n faţă la altare
Să-nchine-o lume ce se-nşeală
Căci nu mă crede cât mă doare.

M-am răstignit în vârf de munte
Pe crucea-naltă din Bucegi
S-adun mulţimile să asculte
Că doar te vreau şi să nu negi.

Am pus afişe-n gări, în trenuri
Şi-n staţii de autobuze,
Ca inima să ţi-o cutremuri,
Ruinele-mi să mi te-amuze.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lume adunate... şi-n alt fel la lume date

"Iarna-i grea, nevasta-i rea,
Vacile n-au ce mânca
Mă dusei la un vecin
Să cer o pală de fân.
- N-am, vecine, fân de dat,
Că... cu greu l-am adunat!"
culese de la Sârbu Ion (99 de ani)

Şi-n alt fel la lume date...

- Iaca-ţi zic (De n-o fi bine
Nu te supăra pe mine)
Cât a fost vara de vară
Tu stăteai cu mândra-n poală.
Acum n-ai din porc o fleică,
Nici şoric şi nici cârnat,
Astă vară ţi-a fost bine
Şi nimic n-ai semănat...
Nici făină pentru pâine
N-ai, căci lenea dumitale,

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acvilă

Privesc din vârful crucii, din Bucegi,
Atâtea şerpuiri de paşi din cratere, alungite
Pe asfaltul cu omeniri rulând neostenite
În dute-vino... epuizant în logici să dezlegi.

E ca o nebunie, butoiul fără fund
Ce-l umpli, se goleşte, de ce s-ar aduna,
Că plinu-ar fi făcut din ce-a fost pus şi-ar sta
În loc... de vânzoleala adesea în muribund.

Nelămurit, m-arunc, în vidul ce se cască,
Doar suflet, mă ţinând ca un elastic sacru,
Ca să planez mistere pe rând, acru cu acru...
Din minţi obişnuite pe fund să se târască.

Eram, c-am şi uitat să mă dezvălui, vultur
Şi nu cunosc mai mult, decât ce-i semeţia,
Înaripări de azur, frizante în armonia
Ce numai cer o ştie... Că-n zbor, pământ îmi scutur...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!