Bucureşti şi religie

Colindaţi

Colindaţi munţii cei pietroşi şi falnici
Din Făgăraş, jos pân-la Bucureşti
Şi amintiţi oamenilor politici
Căci doar prin Isus poţi să reuşeşti.

Colindaţi apele ce curg învolburate
Unite-n Dunăre şi slobozite-n Mare
Şi amintiţi celor deştepţi, cu carte
Căci fără Isus ştiinţa-i în eroare.

Colindaţi holdele-nfrăţite-n Soare,
Ce cresc hrănind o ţară 'liberată
Şi amintiţi poporului cu stare
Căci fără Isus viaţa e ratată.

Colindaţi catedrale şi capele,
Altare vii 'nălţate la zenit
Şi amintiţi Crăciunul, ţării mele
Căci doar Isus e Cel sărbătorit.

poezie de Nelu Roşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Atmaji, primă dată când am venit în Bucureşti, în Satsang asta a fost "tema" "puterile paranormale". Presupun că extratereştrii fac parte din aceeaşi categorie. A. M: Da, doar că ei încă nu ştiu asta. Astfel de distrageri infantile pentru joaca adulţilor imaturi sunt extrem de atractive pentru minte, ca să-l poată evita cu "brio" pe Dumnezeu. E complet uimitor cum oamenii ăştia nu-şi văd faptul lor seren de "A-Fi", dar văd extratereştri şi alte orătănii horror. Pur şi simplu venerăm mintea care ne minte şi ne distrage de la simpla prezenţă, sau Dumnezeu!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumplite tăceri mă ard în zile ploioase

Cumplite tăceri mă ard în zile ploioase.
Privesc pe geam şi nu găsesc răspunsuri.
Nu mai ştiu să caut lucruri frumoase,
Care să-mi bucure sufletul în poetice rânduri.

Mă aşez lângă tine şi m-atinge tristeţea.
Te doresc, te resping, nici eu nu mai ştiu.
Eşti visul ce-mi macină lin tinereţea,
În trecute simţiri, fiori-n suflet pustiu.

Se prăvălesc peste mine şlagăre ninse.
În vechea cameră se-aude un disc
Despre clipe năluce-mbrăcate-n mirese,
Căci orice iubire prezintă un risc.

Mi-ai vândut iluzii în pierdute-anotimpuri.
Copilul din mine s-a bucurat naiv,
Precum un magician mi-ai oferit trucuri
Şi m-am pierdut în ochi-ţi contemplativ.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Irina Spilcă din Iubirea, în toate formele ei, Capitolul 1. Iubirea, în toate formele ei (10 februarie 2013)
Adăugat de Elena Irina Spilcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţia Sfinţilor 40 de Mucenici

TRADIŢIA SFINŢILOR 40 DE MUCENICI

Prin rânduială creştină,
în primăveri se aşteaptă
Sfinţii Mucenici să vină
cu tradiţie păstrată.

Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morţi să se-mpartă,
mucenici cu miez de nucă.

În chip de om se împletesc,
covrigi numiţi şi mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere şi cu nuci.

Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Volumul "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti", (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La întâlnirea dintre papa Francisc şi patriarhul Daniel la Palatul Patriarhal din Bucureşti, azi, 31.05.2019, m-a izbit contrastul dintre modestia şi smerenia papei şi trufia patriarhului nostru. Papa Francisc a purtat la gât o cruce modestă de argint, subţire, agăţată cu un lanţ tot de argint, doar atât de gros cât să nu se rupă sub greutatea crucii, pe când patriarhul Daniel a purtat un pandantiv de aur cu o mulţime de diamante, mare cât un cap de copil, agăţat la gâtul lui cu un lanţ de aur atât de gros încât ai putea priponi cu el un armăsar, la păscut, fără să-ţi fie teamă că-l va rupe. Patriarhul Daniel a fost atât de vanitos încât şi-a aranjat de numeroase ori pandantivul, ca să arate bine în faţa camerelor de filmat şi în poze, pandantiv care aluneca într-o parte sau alta a burtoiului lui ghiftuit cu fazani şi vin bisericesc, în timp ce papei nu i-a păsat câtuşi de puţin că modesta lui cruce de argint alunecase sub faldurile veşmintelor sale albe şi abia se mai zărea. Gândurile patriarhului Daniel au fost mai mult la pandantivul lui decât la Dumnezeu. Vorbind despre sărăcie, cuvântul papei vibra şi te cutremura. Vorbind despre sărăcie, cuvântul patriarhului Daniel suna fals, contrastând cu marea bogăţie pe care o purta la gât.

George Budoi în Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (31 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un fel de tristeţe adâncă a faptului că nu mai reuşim să comunicăm în viaţă unii cu alţii, că pe stradă când mergi, dacă nu eşti atent, celălalt din faţă vrea să treacă prin tine. Am senzaţia că reprezentăm cantităţi neglijabile unii faţă de ceilalţi nu numai la nivel fizic, ci şi spiritual. Uneori suntem incapabili să simţim compasiune pentru cel de lângă noi. Bucureştiul este un oraş foarte agitat, ca şi când fiecare ar purta nişte greutăţi pe umeri. Oamenii de la noi nu mai ştiu să zâmbească. E o anume stare în care parcă conflictele izbucnesc foarte repede, iar tendinţa de a da vina pe celălalt e pe buzele tuturor. E o oboseală care pluteşte în aer. Ne vedem mai puţin. Ne vedem mai rar. Şi e păcat, pentru că fiecare zi e lăsată de la Dumnezeu. Totul e lăsat de la Dumnezeu, aşa cum spune Varia, personajul din Livada de vişini.

citat din Ana Ciontea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

Ce tineri, Doamne
si-au venit la tine
lăsând in urma lacrimi si durere
au renunţat la noi
au renunţat la lume
la tine, Doamne
ingeri fa-i, nu-i pierde

Ce tineri, Doamne
părinţi si fraţi ii plang acuma
de peste zari ii plângem cu durere
si in genunchi noi ne rugam la Tine
i-ai Doamne, i-ai pe lângă ingeri
nu ii lasă sa ardă ca in lume
nu ii lasă da ardă-n focul gheenei

Ce tineri, Doamne
ne-ai lăsat săraci in lume
ai luat la Tine suflete si inimi
acum in Bucureşti sunt râuri de suspine

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Bucureşti şi Heraklion

Dumnezeu a pus îngerii
Să asfalteze cu aripi zborul.
Cum Lui nu-i plac peticele de pe A2,
N-a vrut să iasă din ţâţâni
Planul înclinat al stelelor
Şi nici soarele să lăcrimeze
Peste crucea sorţii.
Numai la noi lucrurile iau forma dosului politic
Prin toţi nepricepuţii puşi în funcţii de zei.
Apropo, în Creta zeii s-au adăpostit în muzee,
Urmele lor pe orice străduţă
Sunt amprentate în asfaltul
Conştiinţei de neam,
Cum pot să gândesc piatra mai roditoare
Decât cernozomul câmpiilor noastre
Purtat pe cocoaşa cămilelor
Adjudecate în petrodolari?
Mai ciupeşte câte un neavenit
Din mărul spovedaniei.
Dumnezeu n-a făcut DNA de formă,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unire-n cuget şi-n simţiri, Români!

Ţara mea-ţi sărut obrazu
Munţi, dealuri şi Câmpie,
Nu e ţară mai frumoasă
Pe pământ, ca România!

Mândră eşti ca paradisu
Şi rotundă ca un soare
te-a unit Mihai Viteazu
Într-o zi de sărbătoare.

Au zădărnicit Unirea
Şi-au ucis pe cel viteaz
Au urmat câteva veacuri
De durere şi necaz.

A urmat răznită ţară
Şi românii-ndureraţi
Că ningea cu suferinţă
Peste falnicii Carpaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Vornic-Râcu din Banatica I
Adăugat de Bachin Deian
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte pe ruinele Târgoviştii

Soarele după dealuri mai străluceşte încă,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Şi seara, pânditoare subt fiecare stâncă,
Cu-ncet şi-ntinde umbra cutezătoare-n sus.

Muntele al său creştet şi-nalţă şi priveşte
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfinţit,
Şi raza cea din urmă pe fruntea lui izbeşte,
Ce mândră ţine faţă cu cerul cel ruşit.

Vântul de seară suflă şi frunza-nfiorează,
Roua seninul varsă verdeaţa renviind;
Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează
Şi râul p-a lui cale şopteşte şărpuind.

P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă,
O cetăţuie veche, lăcaş religios,
Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă
Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din grădină

În umbra unei umbre
din umbra celei mai mari umbre
făcută din lumină şi pământ
din ciment şi din zare
din aripi de îngeri şi aripi de vise
a crescut floarea lui Ienăchiţă
pe malul Dunării cu gândul la Bucureşti
cu sufletul la Cluj
cu pulsul la Iaşi
cu degetele răsfirate ca valul baroc
mângâind tandru între Braşov
până la Sibiu
apoi mai jos de la Piteşti
până la Timişoara
în umbra căuşului mâini
în care se agaţă ecoul clinchetului perlelor şirag
de la încheietura mâinii
şi tălpile picioarelor
decorate cu nisip şi mare între Tulcea
şi Constanţa cu degetele mici

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Alo! Da! Să trăţi, tovarăşe colonel! (Pauză) Rugul aprins? Sigur că am auzit!... Noi auzim tot şi vedem orice! (Pauză) Rugul aprins... este o diversiune iredentistă şi revizionistă... Am învăţat asta la şcoala de partid! (Cu entuziasm demagocic). Pe un rug aprins au pierit mari precursori ai mişcării proletare! Şi tovarăşul Giordano Bruno, şi tovarăşul Jan Hus, şi tovarăşa Ioana D'Arc... (Descumpănit). Am înţeles, să trăiţi... Un rug românesc?!... (Mirat). Incredibil! S-a aprins un rug şi în Bucureşti? (Pauză). Noi nu avem tulumbe în gestiune, tovarăşe colonel! N-ar fi mai bine să anunţaţi pompierii militari?... Aha! Pricep! Nu e în cartierul Militari! E la mănăstirea Antim... (Pauză) Da, da! Aveţi dreptate! Sunt un dobitoc!... (Speriat.) Nu ştiu unde e mănăstirea Antim, tovarăşe colonel! Vreţi să mă încercaţi? Eu sunt ateu convins! Nu merg nici măcar la biserică, darmite la mănăstire... (Pauză). Da, da! Sunt un dobitoc! Am reţinut acest amănunt. Nu trebuie să repetaţi!... Am auzit! Noi auzim tot şi vedem orice!... Mă voi informa... Am înţeles, să trăţi!... (Pune telefonul în furcă, puternic consternat).

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate începi de astăzi

Doamne-Dumnezeule
În ţara asta se vorbeşte doar de porci!
Peste tot miroase a şorici şi-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de şosele bătute-n pietre rare
-fetiţele ce stau în colţ de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Şi vânzătoarea te privea ca pe un deţinut
Ce a venit să-şi ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudaţi şi strânşi de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei şi a steguleţelor din mâini
Ce se vroiau în cer şi-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În ţara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea şi ceai
Făcute doar din aur alb şi trafic de copii
Ce-au fost vânduţi pentru organe şi homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil din fila-mi de basm

M-am hotărât să-mi scriu de mine, viaţă
pe capitole, din amintiri răzleţe,
că ştiu că de mă leg cu mintea de trecut
îmi regăsesc din seva sânului de mamă, început
şi-aşa resimt în suflet, diafan, bineţe
de-o dimineaţă continuată-n primăvară, aţă...

Îmi văd trei-patru roşcove pe-un şifonier
şi mă văd mic de tot; mă spală tata-ntr-o chiuvetă
mică şi-i cu apă rece... în camera ce-i dormitor,
singura de la etaj şi nu mă plâng deloc, miros îngrozitor
de mine, ce-am uitat sau n-am ştiut de toaletă...
Poate aşa s-explică c-am rămas "bogatul" gunoier?!?

Cobor în beciul plin de apă, după o furtună,
stând în copaie ca s-aduc din varza la murat;
tot eu, un sprijin la nevoie încă de atunci...
mă văd sub masă când priveam sub fustă, la picioare lungi
de la frumoasa Irca, poloneza ex "call girl", lângă palat
din Cazinoul din Sinaia, luată la câştig, pentru arvună.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ţinându-se de crucea anglicană
dacă există aşa ceva
gândind la reverberaţiile greceşti
după care se pune punct
în viaţa lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenţii
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuţit toată lumea asupră-i
a
m
u
ţ
i
n

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas la vatră

- Vetă? Ascultă-mă şi să spui
Ce ştii despre Alecsandri,
A murit ori o mai trăi?
Spune-mi, fată, tot ce ştii!
El este de prin Moldova
Roman, cumva din Tutova
Cât era coasta de mare
O urca toată călare
Frâul c-o mână îl ţinea,
Iar cu cealaltă scria.
Când termina cu moşia
Era gata şi poezia.
A scris versuri bune,
Cetite de multă lume.
- De ce, Ioane, păcătuieşti,
Eu, bărbate, îs din Bulzeşti.
Cine o fi şi o mai trăi?
Nu ştiu, Ioane, ce să spui
Eu la şicoală l-am avut
Pe Gheoghe al lui Coşbuc

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a-ntors libertatea acasă

În primăvara blândă ce-n pace se-aşezase,
Se întorceau cu păsări plecate la-ntomnări,
Oştirile române şi răscoleau oraşe,
Eroii de la Plevna sub flori şi sub urări.

De Dunăre trec iute şi-n Giurgiu se opresc,
Popas cu rânduială şi slujbe pentru morţi.
Aici la frontieră o clipă îi cinstesc,
Pe cei ce-s duşi la ceruri să-i facă ţării porţi.

În Bucureşti e freamăt, c-aşa s-a poruncit,
Serbare să se facă şi-un arc să pomenească,
Fanfare spre Băneasa pe loc s-au rânduit,
Iar Prinţul Carol oastea aşteaptă să sosească.

Un murmur lung de-arame venea dinspre oraş,
Din Sărindar, din Bucur, Sânt Gheorghe, Bărăţie,
Trei sute de biserici, de clopote sălaş,
Stârnesc pe mic şi mare la sărbători să vie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Florii

Nu mă doare-n şpiţ un gram de ce pot unii să spună,
Dar, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună,
Bei, fumezi, te-ai cherchelit, pe la fufe noaptea-n sat,
După ce te-ai spovedit, nu mai ai nici un păcat,

Poţi să fii tu dracu' gol, să-l înjuri pe-orice ciufut,
Mergi la popă, dai un pol, pleci curat ca nou născut,
Ȋnsă ce îmi place mie, când sunt sărbători, măi frate!
Ȋn familie-i urgie, le sărbătorim pe toate;

Cum ştim noi "Sfânta Scriptură" alţii nu-s pe-acest pământ,
Sărmăluţe,-afumătură, porcul de Crăciun... e sfânt!
Iar de Paşti, cât o fi mielul, dau pe el toată chenzina,
Chiar de va veni Enelul să îmi taie-apoi lumina,

Dar, nainte, de Florii, cum familia e mare,
Păi, ce chef trag, să te ţii, pentru fiecare floare:
Prima-n listă-i Viorica, partenera mea de-o viaţă,
După care e Florica, mă-sa, din Ghimpaţi, o ţaţă,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocant

Crocant, crow, crow and nevermore,
Crocant şi arogant, vai, no,
Umil, abil, trotil. Să fii copil.
Nu cred în sfaturi, zbaturi, caturi
şi nici în cugetări pe ţări şi mări.
O lampă se aprinde, tu eşti a mea lampă,
O crampă, o stambă, ce naiba scrii, poete?
Aşa scria Ovidiu? Care?
Intram în camera iernii, arii, arpegii şi renii.
Ne iubim wireless, când ne iubim wireless,
Nu mai ştim stresul, mă simt tânăr şi curat
de la majorat, acum, iubito, eşti colonel,
mă arestezi sau îmi dai un căţel,
ai scris Odiseea, eşti Nausicaa,
eu sunt poetul orb ca şi floarea,
pot să iubesc şi în planul virtual,
wireless şi homeless pe-un prag de coral.
*************************************

Laba câinelui mort zăcea pe caldarâm,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!