Citate despre Calea Lactee și lumină, pagina 2
Ceea ce s-a petrecut pe Pământ ar putea fi mai mult sau mai puțin desfășurarea tipică a evoluției vieții pe multe alte lumi; dar în privința detaliilor ce țin de chimia proteinelor sau neurologia creierului, povestea vieții de pe Pământ ar putea fi unică în întreaga galaxie Calea Lactee. Pământul s-a condensat având ca punct de plecare gaz și praf interstelar în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani. Știm de la fosile că originea vieții s-a produs la puțin timp după aceea, poate în urmă cu aproape 4 miliarde de ani, în bălțile și oceanele Pământului primitiv. Primele ființe vii nici nu se comparau în complexitate cu un organism unicelular, care este deja o formă de viață foarte sofisticată. Primele amestecuri au fost mult mai umile. În acele zile primordiale, fulgerele și lumina ultravioletă a Soarelui descompuneau moleculele simple bogate în hidrogen. Ale atmosferei primitive. Iar fragmentele se recombinau în mod spontan dând molecule tot mai complexe. Produsele acestei chimii incipiente s-au dizolvat în oceane, formând un fel de supă organică a cărei complexitate creștea treptat, până când într-o zi, din pură întâmplare, și-a făcut apariția o moleculă care era capabilă să producă cópii rudimentare ale ei înseși, folosind ca elemente de bază alte molecule din supă.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de sinceritate
mă ascund între versuri ca într-un fort
să nu lupt cu moartea să mă prăbușesc
inventez optimismul cu maxim efort
să ating fericirea cumva reușesc.
înmulțesc poezia sublimă misiune
o frământ ca pe o pâine în copaie
colaci de lumină într-o versiune
copți pe vatra gândului într-o văpaie.
sunt fericită cu pasiunea mea
bulgări de invidii sparg cu cuvântul
beau lumina din astrală cișmea
spre Calea Lactee îmi iau avântul.
mă hrănesc cu lumină sacru deliciu
conștiința mea arde ca un artificiu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunete în noapte
Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea.
Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău,
Că ziua grăbită vine din nou la rândul său.
Din nou deasupra noastră un înger de lună,
Iar vântul-mi ducea șuvițele-n furtună.
Vin îngerii și sufletu-mi s-adoarmă,
Lumina zilei mă lovește ca o armă.
Îmi aminteam de tine ca de-un cântec,
Stau jos ghemuită și fac un descântec.
Apare apoi cerul puțin alb înnorat
Și vine dimineața cu-n aer pur curat.
poezie de Eugenia Calancea (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te-ntâlnesc chiar într-un vis
Mă risipesc în privirea ta
Cum lumina în Calea Lactee
Pe unde trece desculț
O umbră de vis și-o femeie.
Mă risipesc în fluturii vioi,
În inima dulce-a iubirii,
Mă prinzi cu aripa pliată
În tânguirea izbăvirii.
Mă risipesc, mă risipesc
Și mă frământ ca o Lactee,
Să te-ntâlnesc chiar într-un vis
Cu tot cu umbra ta femeie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul fluturilor
Fluturii nu vor înceta să zboare...
Refuză să creadă în popasul pe-o floare
Și când se vor plictisi de ea
Vor zbura-n noapte, picătură de vis,
Spre polenul de pe stelele Căii Lactee.
Și va veni o nouă zi
Când vor poposi pe-o creangă, pe un umăr,
Sau chiar pe mâna mea,
Iar atunci îi voi privi,
Cu teama că o altă viață le va fura lumina din ochii mei.
poezie de Camelia Rogojinaru din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihuiri
Pe spații astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri
Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelație în vogă
Făcând din cuante
O șansă multiplă
De inițiere sacră
Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice
În versetul următor
[...] Citește tot
poezie de David Boia (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
ULTIMA SCRISOARE
Port în piept culoarea florilor de maci,
Mă înfioară iarna când te strig și taci,
Răsfoiesc scrisori închise sub cheie
Și te caut noaptea prin Calea Lactee...
Ultima scrisoare pe adresa mea
Era încărcată cu luciri de stea...
Era un adio, îmi spuneai că pleci
Înspre veșnicie... timpul să-ți petreci...
Și mi-ai scris atunci în două cuvinte
C-ai zburat cu fluturi până sus pe munte,
Că ți-am fost și apă, că ți-am fost și foc,
Dar te duci la stele... cu puțin noroc...
Eu mi-aplec genunchii, înot prin zăpezi
Îmbrăcată-n roșu... poate-ai să mă vezi
Și-am aprins lumina într-un felinar,
Pată de culoare-n ierni fără hotar...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Calea Lactee și lumină, dar cu o relevanță mică.
Timpul
Moș bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieții omenești.
Uriașul caier de stele
Neobosit rotești
Ca roata lumii eterne;
Și râzi de capricii lumești.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilțul tău de argint,
De aur și lumină,
Neobosit veghezi.
Moș bătrân,
Rege înțelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieții tale,
Cât este de lung
?
Și cât de deștept?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopee
urmez Calea Lactee să trec de genune
turmele de vise pasc pe pajiștea nopții
aspir cu nesaț stelară minune
schimbând în lumină sinistre concepții.
nu-i târziu să fiu val de lumină
să luminez pământul cu gândurile mele
iubirea divină o am în albumină
pacea cerească îmi cântă sub piele.
nu-i târziu să meșteresc poeme
le dau culorile din curcubeie
să dăinuie și dincolo de vreme
cu romantism năvalnic de femeie.
sunt epopeea ce se scurge din condeie
fiecare cuvânt o plângere încheie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
am adunat nopțile fără de tine
le-am oferit pe rând câte-o scânteie
din calea lactee
apoi am plecat cu ele
pe promontoriu
scrutând oceanul de dor
lumina lor
baleia talazul
pulveriza necazul
căuta diminețile cu soare
din depărtare
să se-ncălzească
să împlinească
briza mirosea a parfum de femeie
în vacarmul nerostitelor șoapte
pe țărm
un val rostogolea nisipul de secunde
în laguna albastră
privirile zburau libere
tandem pe gând în vântul tăios
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acord liric
e iarnă și ninge cu momente fresh
arbori se îmbracă cu straie de argint
în grădină se așterne imaculat preș
eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint.
nutresc cu Calea Lactee un liric acord
să-mi înveșmânte versul cu lumina violetă
să topească-n mine țărmul unui fiord
ca să mă fericesc cu viața de poetă.
zidesc în versuri amintiri dragi, emoții
ilustrații cu iubiri ajung la Polul Nord
nicicum nu mă împotrivesc în fața sorții
nu-mi las cuvintele-n haotic dezacord.
ies flăcări din mine, din amnarul morții
fur scânteia glorioasă, emblematic record.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În momentul în care o persoană se trezește din somn, cortexul cerebral se transformă într-un câmp scânteietor de puncte ritmice de lumină intermitentă, cu trenuri de scântei călătoare ce aleargă prin toate părțile. Creierul se trezește și odată cu el se întoarce mintea. Este ca și cum Calea Lactee ar intra într-un dans cosmic.
citat din Charles Sherrington
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune onestă
străbat cu cuvântul drumul spre excelență
litere sincronizate se transformă-n epopee
mă hrănesc cu poezia cu nespusă opulență
cu visele de iubire să ating calea lactee.
pasiunea scrisului o voi duce-n mormânt
să simtă și pământul emoțiile mele
n-am să las tăcerea să fure din avânt
sunt cu toată firea îndreptată spre stele.
poezia poartă-n ea scene din teatrul vieții
precum munții cu filoni de generozitate
presar cinstire pe zorii dimineții
succesiuni de lumina și onestitate.
păstrează-mă Doamne în preajmă cu poeții
ei mi-au transmis mereu gânduri de libertate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburător în viitor
Un călător de pomină,
Călare pe situație,
Pleacat din șaua muntelui
Taie sprînceana dealului,
Trece de cei ce bat cîmpii
Aidoma gândului versatil,
Fără putință de tăgadă,
Purtat de legea dorului aprins
Dă rotocoale planetei,
Apoi se despride vijelios
Srăfulgerînd Calea Lactee
Cu ascendent astral,
Mult peste imaginație
Depășind în zbor lumina
Posibil să devină invizibil
Dar existent cu firea,
În sistemul său de referință
În goana lui terfiantă, el
Absoarbe imensitatea dură
Cu pofta lui persuasivă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (28 iulie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin fereastra de frunze
În amurgul serii, o adiere de vânt unduie vârf de salcâm înflorit si suvițe din părul tău. Miresme de flori sădite în grădina iubirii, udate de roua ochilor se răspândesc, învăluindu-ne.
Privim în sus prin fereastra de frunze spre bolta senină a nopții.
Pe rând se aprind luminițele prinse de cupola cerului si cele ale ochilor tăi negri ca noaptea, prinse in lumina ochilor mei.
Usor Calea Lactee prinde contur si desparte Universul in două.
O jumătate ți-o dăruiesc, pe cealaltă o păstrez.
Să nu ne-ndepărtăm, să nu despicăm cerul in două.
Numai dăinuind impreună putem păstra intreg Universul iubirii noastre... Noapte bună, iubito...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată cu venirea verii noaptea începe să scadă ca durată și constelațiile de primăvară să dispară repede în lumina crepusculului. La sud, înspre orizont, se observă o stea roșiatică ce are la vest încă trei stele dispuse pe o linie verticală. Este steaua Antares din constelația Scorpius. Antares înseamnă "rivalul lui Ares" și vine de la culoarea roșie a stelei. Pentru a vedea cleștii scorpionului priviși în dreapta lui Antares unde se află trei stele relativ strălucitoare, dispuse vertical. Dacă orizontul de sud este liber veți remarca și coada scorpionului, un traseu cu formă de semicerc. În zona aceasta Calea Lactee este destul de strălucitoare.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem Irinei
Irina, lumea aceasta este a ta,
Cu fluturi și flori,
Cu inimi și zâmbete,
Cu stele desenând Carul Mare,
Cu gândurile aruncate în Carul Mic
Și duse pe Calea Lactee,
Prin dumnezeiesc legământ.
Calea Lacte, da, lumea în care sufletul tău poposește
În nopțile în care te zbați între
Somn și nesomn.
Alergi ca o amazoană
Printere comete, îngeri, printer quasar
În galaxiile pe care
Destinul ți le-a desenat în color vii.
Lumina îți aparține și Dumnezeu îți este aproape,
Pentru sufletul tău bun.
Pentru tine au miros florile
Și fluturii își ântind aripile
Îndepărtând de pe pleoape
Praful furtunii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
la început a fost Cuvîntul și Cuvîntul era Copil
și Copilul ținea în palma stîngă Calea Lactee
cu nori de stele și crîng de comete...
crescînd, l-au momit potop de libelule vii
și pajiști cu fluturi, iar peștii și păsările erau cusuți
pe fusta plină de culori a mamei
plăpîndă era lumea și mare lumina care
îl urma pas cu pas în jocul spre ființare și stră-ființare
și palma lui creștea, dezvăluind, rupte din colnic de cer,
munții și rîurile, cîmpiile și mările
în zilele Facerii sale,
cît timp copilul mișca aerul cu palmele lui, rîzînd
și Bătrînul din ziua a șaptea-a e tot Copil
chiar dacă palma lui e mare cît tot pămîntul
ce-i scris, cu crăpături, în ea -
el abia își ține umbra firavă, proptită cu umerii
și în curînd ultima stea, străvezie parcă,
va luneca departe, din palma lui,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință pentru mai târziu
lăsați-mi poezia ruptă din iubire
să șoptească la izvoarele speranței
flăcări de emoții și de fericire
doruri argintate din oglindă creanței.
nu cer nimănui poeziei trofee
lăsați-mi versul să atingă stele
să cerșească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.
cu poezia am trecut mai ușor
prin viața plină de asperități
cu versul în sânge pot să și mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăți.
lăsăți-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muchii
Muchii strâmbe, muchii albe
Diforme și umbrite
În unghiuri cifra vi-o cântați
Când drepte când lungite.
Figura voastră stă portret scurgându-se-n carouri
Iar romburile toate-n piept
Din cubul mingilor poet
Sclipesc pătratice, încet
Pe muchii cad în goluri.
Triunghi să fie Dumnezeu
În unghiuri isoscele
Rotunde lumi pe-un vârf de stea
Cutia-și închide-ntr-o parte,
Pe latura stângă, pe muchia din ea
Pe marginea bruscă de carte.
Dreptungiuri mai mari și dreptunghiuri mia mici
Din stele cobor piramide.
Privit dintr-o parte ai zice că-i cort
În care inele stelare
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Calea Lactee și lumină, adresa este: