Citate despre Calea Lactee și noapte, pagina 2
Stelară
Într-o ploaie nebună, nebună
de pulbere solară albastră
desculță dansez,
valsez printre stele căzătoare
cu aripi de îngeri în plete.
Mira Ceti în stânga
si Casiopeea în dreapta
bat o Ciuleandră sălbatic,
printre comete!
Alerg apoi să prind vântul,
să-i împletesc parul în trei,
să-l întreb dacă știe
calea spre tine,
și câțiva quasari
să răsară în ochii mei!
Pe Calea Lactee
întâlnesc noaptea la plimbare,
doamnă cu surâs de smoală
și Pegasi albi
înhămați la Carul Mare.
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am mîngâiat
zilele și nopțile cu gândurile
pășind printre faldurile sufletului
căutam adevărul în lumina cerului
mă ardea ceara ce se scurgea pe pereți
când voi pleca
voi așeza pe masa vieții
ultimul poem
al unui poet ce a iubit femeia
noaptea voi recunoaște pașii tăi în Calea Lactee
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastra
Sprijinit de pervazul ferestrei
aud chiar mișcarea pe calea lactee,
scârțâitul unei sănii de sticlă prin satul nordic,
aud cum întunericul se cerne pe emisfera cealaltă,
aud cum alături,
în casa toamnei însorite,
sufletul se scurge din trupul bătrânei femei.
Știu că din cele auzite,
din aceste fire lăptoase
s-ar putea desprinde un vers,
fluture negru,
prins cu acul de fila cărții.
Dar această fereastră este adevărată
și adevărată este această noapte
prin lâna vie a zăpezii,
și adevărat este scrâșnetul axei pământului
când alunecă pe ea
cuțitul combinei în mina din apropiere.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
William Goode
Pentru toți din oraș părea, fără dubii,
Că eu merg pe un drum sau pe altul fără nici un rost...
Dar aici lângă râu poți vedea la asfințit
Lilieci cu aripi moi zburând în zig zag, de colo colo
Trebuie să zboare pentru a prinde hrana.
Și dacă vreodată, noaptea, te-ai rătăcit
În pădurea adâncă de lângă Miller's Ford,
Și te-ai îndreptat într-o direcție sau alta,
Încotro îți arată Calea Lactee,
Încercând sa-ți găsești cărarea,
Vei pricepe că mi-am căutat calea
Cu mult zel și că toate peregrinarile mele
Erau expediții înspre cunoaștere.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba fiarelor
Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă și albăstrie
Și-a făcut din luceferi cercei.
Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche și dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Și lanurilor mele coapte rouă.
Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică și sună
Talgerul cerului învechit.
Ciută de munte, cu pașii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta din vis
Iubito,
Vino să intrăm în noapte,
s-adunăm sub clar de lună,
de pe cer, stelele toate,
pe frunte să-ți pun cunună.
Pășind pe Calea Lactee
spre biserica cerească,
lângă noi, îngeri să steie,
luceferi să ne-însoțească.
Dumnezeu să ne cunune,
Fiul Lui să ne nășească.
Muzica-n cer să răsune,
că-i nuntă împărătească.
Iubitule,
Nunta asta-i doar un vis.
Visul tău nu se-împlinește.
Știu că vrei în Paradis,
Suntem pe pământ. Privește!
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin fereastra de frunze
În amurgul serii, o adiere de vânt unduie vârf de salcâm înflorit si suvițe din părul tău. Miresme de flori sădite în grădina iubirii, udate de roua ochilor se răspândesc, învăluindu-ne.
Privim în sus prin fereastra de frunze spre bolta senină a nopții.
Pe rând se aprind luminițele prinse de cupola cerului si cele ale ochilor tăi negri ca noaptea, prinse in lumina ochilor mei.
Usor Calea Lactee prinde contur si desparte Universul in două.
O jumătate ți-o dăruiesc, pe cealaltă o păstrez.
Să nu ne-ndepărtăm, să nu despicăm cerul in două.
Numai dăinuind impreună putem păstra intreg Universul iubirii noastre... Noapte bună, iubito...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Calea Lactee și noapte, dar cu o relevanță mică.
Timpul
Moș bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieții omenești.
Uriașul caier de stele
Neobosit rotești
Ca roata lumii eterne;
Și râzi de capricii lumești.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilțul tău de argint,
De aur și lumină,
Neobosit veghezi.
Moș bătrân,
Rege înțelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieții tale,
Cât este de lung
?
Și cât de deștept?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeiței Luna
Acum când umbra lumânării cade pe paravanul din marmură filigranată
Și Calea Lactee se stinge, iar lucefărul de dimineață se sprijină pe zare,
Nu-ți pare rău că ai furat licoarea care te-a așezat
Deasupra mărilor de purpură și-a cerurilor albastre ca un oftat în nopțile lungi?
poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitări
cu mult prea adâncă
noaptea celor rămași
la porțile soarelui
singuri și triști
tineri
neverosimili ca și clipa
în care se zbat fluturi
dintre ierburi
curcubeul se hrănește pe sine
iar calea lactee
este unicul simbol
al hainei de doliu
purtată de prigonite uitări
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea lactee
Din albe lacuri de demult pornit,
Un zbor străvechi de lebede astrale
Pe luciul cerurilor boreale
Odinioară s-a odihnit.
Fiorul zborului străbate încă
Înmărmurita liniște adâncă
Din care ochiul noastru soarbe
Surâsul alb al nopții oarbe,
Deasupra sufletelor noastre-aprins,
O, nimb răcoritor pe suflet nins!
Fior al zborului de-odinioară,
Sărut curat pe fruntea noastră cerne!
Pe frunte albe sărutări coboară,
Fior senin al penelor eterne!
Scară cu trepte albe, prinse-n cuie
De-argint, pe care visul nostru suie!
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide din Aur sterp (1922)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă privim cerul noaptea
Prima stea care răsare
e Luceafărul de seară.
După el încet apare
Calea Lactee, brățară.
Lângă ea, Steaua Polară
strălucește cel mai tare.
Ea arată-n nopți de vară
calea celor două care.
Pe bolta cerului senin,
Cloșca, puii și-i veghează.
Pe gemeni dacă-i privim,
fete frumoase visează.
Peste toate, luna-i doamnă.
Regină e seară de seară.
Tot regină e și-n toamnă
când este mai frig afară.
Iar când noaptea-i pe sfârșite,
un alt luceafăr apare.
Cu el zorile-s grăbite,
bolta se umple de soare.
poezie de Dumitru Delcă (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa grăit-a Eufratul
"Nebunilor,
le-a grăit Eufratul
morocănoșilor bătrâni:
Niciodată noaptea
nu a fost întuneric.
Cine-ar putea
de-ndrăgostiți să ascundă
genunea
roditoare de adâncuri,
de alte genuni născătoare?
De dincolo de Calea Lactee,
când noaptea-i privighetoare,
au nu vedeți
luceferii
cum unul din altul se-aprind
dorul luminii să-l beie?
Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. 71
Urgisiților,
cine-ar putea
îndrăgostiților să fure
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Ichim din Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de cuvinte
viața, acest future de noapte ce ne-însoțește lipit de cotorul cărții
mâncând în tihnă oră după oră și zi și noapte deopotrivă
ne-îmbie sau ne sperie cu irizații de cerneală
sunt zile când simt c-alunec pe coaja cuvintelor
și literele îmi intră așchii în carne, rânind
și plin de coșmaruri e somnul ficțiunii
sunt nopți când ridic la cer cu aripi de cuvinte
privirile-mi îmbrățișează tot pământul
și fiecare idee apare clar desenată pe Calea Lactee
prin ochii mei universul trece dintr-o stare în alta, de la macro la micro
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă narciselor
Singur cutreieram ca un nor
Ce plutește pribeag peste plai,
Când numai ce zării un sobor
Al narciselor galben alai,
Pe-al lacului mal, colo-n crâng,
Fremătând și dănțuind în vânt.
Precum ale Căii Lactee stele
Ce-n noapte sclipesc necontenit,
Golful întreg păreau că-l străbat ele,
Întinzându-se la nesfârșit.
Zece mii văzui dintr-o privire,
Unduindu-se-n joc cu-nsuflețire.
Lacul dănțuia înspumat, dar ele
Îl întreceau prin a lor voioșie;
Cum să nu uiți de gândurile rele
Într-o asemenea tovărășie?
Le-am privit îndelung fără a bănui
Avuția pe care mi-o vor dărui.
[...] Citește tot
poezie de William Wordsworth, traducere de Mihaela Tocuț-Addy
Adăugat de Mihaela Tocuț-Addy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc așa cum trupurile nu știu, dar visează
sfredelesc calea lactee
știu că noaptea asta împarte ziua
cum știu că inima ta mă poartă
prin toate celulele
dau binețe fiecărei cărări
rătăcesc aromele verii
te sărut pe fiecare gând
precum scoica poartă marea
în vârful muntelui
așa cum nisipul
numără clipe
între două valuri de infinit
îmbrățișez spiritul tău
mă pierd rotund
într-o promisiune
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul fluturilor
Fluturii nu vor înceta să zboare...
Refuză să creadă în popasul pe-o floare
Și când se vor plictisi de ea
Vor zbura-n noapte, picătură de vis,
Spre polenul de pe stelele Căii Lactee.
Și va veni o nouă zi
Când vor poposi pe-o creangă, pe un umăr,
Sau chiar pe mâna mea,
Iar atunci îi voi privi,
Cu teama că o altă viață le va fura lumina din ochii mei.
poezie de Camelia Rogojinaru din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Lactee
O cireadă de vaci cu ugerele pline
Se vede pe Calea Lactee
Și picură lapte de pe bolta
Preaplină
Te primesc în suflet, niciodată
Nu întârzii să-mi piepteni
Părul răvășit în noaptea polară
Nu întârzii să-mi încălzești
În frigul iernii o senină
Primăvară
În genunchi încep să parcurg
Distanța dintre mine și Tine
În urma mea rămâne
Sângele genunchilor
Și bucuria de a Te întâlni
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fa-ma sa fiu
Mi-e dor de dorul tău
de ochii tăi adânci ca marea
când algele infloresc pe dragostea lor...
Mi-e dor de zilele scurte, călduroase
și fierbinți
ca inimile noastre.
Mi-e dor de gura ta peste a mea
de ochii tăi cu priviri verzi
ce-mi învaluie faptura
din creștet pâna în vârful mersului,
de mâinile tale cu catifea pe degete
ce-mi revoltă simțurile
Unde ești...
pe unde-ți merg pașii?
Iți văd urmele pe nisipul fierbinte al zilei
sau răcoros al nopții,
când număram stelele și ne scăldam în calea lactee,
ori când mi-ai așezat la picioare
ploaia de stele
facându-mi cunună deasupra ochilor verzi,
[...] Citește tot
poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-aud...
Se-aud în noapte
Vocile duhurilor ce au poposit
În camera de alături.
Centrul pineal și-a întins receptorii.
Un întuneric zguduitor
Ca un cutremur ivit
Din măruntaiele Căii Lactee.
În rest tăcere și teamă.
Nimic nu se mișcă în afara noastră.
Ușa întredeschisă așteaptă să iesă
Umbra lipsită de chip și de nume.
Ce este dincolo de noi?!
Tic... tac...
Și liniștea care vorbește.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Calea Lactee și noapte, adresa este: