Citate despre Calea Lactee și stele, pagina 2
Rondelul lunii pline
Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopților cu stele,
Luminează drumul vieți mele
Prin astă lume-ntunecată...
De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopților cu stele.
Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.
rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetătorul este o frumoasă constelație zodiacală, dar nu se ridică mult de-asupra orizontului nostru. Cu un binoclu veți întâlni numeroase pete albe, nebuloase mărețe, cari văzute cu lunete cât de mici sunt admirabile. În Săgetătorul au apărut câteva stele noi, dar mai toate mici. Fotografiile obținute în această regiune cerească sunt mărețe, căci Calea Laptelui străbate întreaga constelație. E o puzderie de stele de toate mărimile, dar mai ales de nenumărate stele mici, cari te fac uneori să nu mai vezi pe placa fotografică decât intime pete albe, luminoase. Dar Calea Laptelui se prelungește în jos, sub orizont, căci în realitate ea formează un cerc mare, care dă roată cerului întreg. Și nu e numai o ramură, ci mai multe. Când cerul e cu totul senin și nu aveți în apropiere o lumină artificială, Calea Laptelui se arată în toată bogăția ei. Astronomii au întocmit atlase ale Căii Laptelui, așa cum se vede ea cu ochii liberi și au fotografiat-o mai pe toată întinderea ei.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul
Moș bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieții omenești.
Uriașul caier de stele
Neobosit rotești
Ca roata lumii eterne;
Și râzi de capricii lumești.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilțul tău de argint,
De aur și lumină,
Neobosit veghezi.
Moș bătrân,
Rege înțelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieții tale,
Cât este de lung
?
Și cât de deștept?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fără dragostea ta
Spune- mi iubite că mă iubești,
Cum iubește albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă dorești,
Cum cerul e dorit de soare.
Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzește spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.
Sărută -mă iubite pe ochi și pe gură,
Iubește-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Și să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puțin senine.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când sferele se ating
Era... pe când se curbau nopțile
din cauza înălțimii cerului,
fura contur spirala în cochilia cosmică
ce se ridică liberă
lăsând în urmă melcul,
când sferele se ating...
(se înghesuie stelele pe calea laptelui!)
Mușcând
cu mușcături din cuvânt,
printre dinții de piatră
urma să treacă râul,
Cald sângerând în cântec,
pînă-n adâncul mișcat al inimii,
unde se nasc poeme sonore.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Limbajul creierului nu este limbajul ADN-ului genelor. Ceea ce cunoaștem este codificat în celule numite neuroni elemente microscopice de conexiune electrochimică, în general de câteva sutimi de milimetru în diametru. Fiecare dintre noi are poate peste o sută de miliarde de neuroni, comparabil cu numărul de stele din galaxia Calea Lactee. Mulți neuroni au mii de conexiuni cu vecinii lor. Există aproximativ o sută de bilioane de astfel de conexiuni în cortexul cerebral uman.
Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Universul - poem diamant
Universul
este tot
ceea ce există:
stele, planete, comete, meteoriți...
și noi, pe planeta Terra
cu galaxia Calea Lactee
facem parte din
misteriosul infinit
Univers.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Eu fără tine,
Tu fără mine,
Am fi doar stele
În adormire.
Sărut umbra sărutului
Din Calea Lactee.
Tu si cu mine,
Eu fără tine
Devastatoare umbră
În copita uitării.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon sau luceafăr
Vuiește încă, parcă,
Lumina acelei nopți,
Când tremurând in zare
Se stinse viața unei stele...
Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoț,
Viață sau rușine?
Calea Lactee este din nou a mea!
Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.
Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alții
Și viață fără moarte,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta din vis
Iubito,
Vino să intrăm în noapte,
s-adunăm sub clar de lună,
de pe cer, stelele toate,
pe frunte să-ți pun cunună.
Pășind pe Calea Lactee
spre biserica cerească,
lângă noi, îngeri să steie,
luceferi să ne-însoțească.
Dumnezeu să ne cunune,
Fiul Lui să ne nășească.
Muzica-n cer să răsune,
că-i nuntă împărătească.
Iubitule,
Nunta asta-i doar un vis.
Visul tău nu se-împlinește.
Știu că vrei în Paradis,
Suntem pe pământ. Privește!
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sakuntala
Departe esti, frumoasa si preaiubita mea,
Si totusi ochii nostri tintind aceeasi stea,
La mii de ani lumină, ca-ntr-un adânc mister,
În fiecare noapte se întâlnesc pe cer...
Într-o clipită lanturi de depărtări străbat!
Pătrund prin continente cu vânt înviforat,
Oceane mai tăcute ca piatra miscă-ncet,
Solemne, transparente puhoaie de magnet...
Si azi îmi pare Calea Lactee un mister...
Iar înspumatul Gange a puhoit pe cer!
Si parcă niste umbre cu nalte cârji de lemn
Vin din adâncul noptii spre Gangele solemn:
Din muntii Himalaia, spre-un depărtat serai,
Sakuntala coboară în mohorât alai...
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


O călătorie printre stele
Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvățăm!
Galaxii ce-ți par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliți, comete și asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic și Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluțe călătoare?
Mii de stele și comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Și-n Calea Lactee ia privește
Chiar Pământul se găsește!
poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Doamne, iartă-ne, că tare idioți mai suntem
punem mână de la mână și construim dezastre
ca pe niște fericite evenimente
ridicate la puterea piramidelor
vopsite decent în purpură
poleite apoi în foiță de aur
ca mai toate rahaturile ștampilate
drept marfă premium
doamne iartă-ne
că oricum nu suntem buni de altceva
am acoperit planeta asta cu plastic
și cu absolut toate nimicurile
de nu mai avem loc
în curând vom căra mizeria în cosmos
vom invada spațiile cu peturi
până și găurile negre vor sucomba
sub agresiunea firmelor de salubritate
și a molozului stelar
suntem precum gândacii din filmele sf americane
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai evident lucru despre spațiu e că se întinde și se tot întinde. Faptul a fost confirmat de instrumente moderne ca telescopul Hubble, care ne permite să sondăm adânc în spațiu. Ceea ce vedem sunt miliarde și miliarde de galaxii, de diverse forme și mărimi. Fiecare galaxie conține nenumărate miliarde de stele, multe dintre ele având planete în jurul lor. Trăim pe o planetă ce se mișcă în jurul unei stele de pe un braț exterior al galaxiei spirale Calea Lactee. Praful din brațele spiralei ne împiedică să observăm universul în planul galaxiei, dar avem o vizibilitate bună de o parte și de alta a planului și putem înregistra pozițiile galaxiilor îndepărtate. Costatăm că galaxiile sunt distribuite destul de uniform în spațiu, cu unele concentrări și goluri locale, iar densitatea lor se anulează la distanțe foarte mari poate însă că depărtarea și slaba lor strălucire ne împiedică să le observăm. Universul pare să se întindă nemăsurat în spațiu.
Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru căutarea unor posibili interlocutori din Univers s-a plecat de la ipoteza că pentru nașterea vieții este nevoie de o planetă cu dimensiuni, orbită, mișcare de revoluție și rotație, temperatură, atmosferă și cantitate de apă, relativ asemănătoare cu ale Terrei. În plus, planeta trebuia să aparțină sistemului unei stele similare Soarelui, categorie de mărime medie, din care numai Calea Lactee găzduiește aproximativ opt miliarde. Este posibil ca, în această pleiadă, nici una să nu aibă sistem planetar unde să fi apărut o civilizație?
Dan Apostol în Urme de pași în cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


ULTIMA SCRISOARE
Port în piept culoarea florilor de maci,
Mă înfioară iarna când te strig și taci,
Răsfoiesc scrisori închise sub cheie
Și te caut noaptea prin Calea Lactee...
Ultima scrisoare pe adresa mea
Era încărcată cu luciri de stea...
Era un adio, îmi spuneai că pleci
Înspre veșnicie... timpul să-ți petreci...
Și mi-ai scris atunci în două cuvinte
C-ai zburat cu fluturi până sus pe munte,
Că ți-am fost și apă, că ți-am fost și foc,
Dar te duci la stele... cu puțin noroc...
Eu mi-aplec genunchii, înot prin zăpezi
Îmbrăcată-n roșu... poate-ai să mă vezi
Și-am aprins lumina într-un felinar,
Pată de culoare-n ierni fără hotar...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte, toamna
Lumina lumânării este argintie pe paravanul înghețat și luminos.
Cu evantaiul ei micuț ea alungă cărăbușii...
Pe treptele palatului noaptea este rece sub razele de lună;
Așezându-se, privește două stele despărțite de Calea Lactee Vega și Altair.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la Calea Lactee și stele, dar cu o relevanță mică.

Pronostic
Un poem din praf de stele
pe variațiuni multiple
cu extensii accelerate
și interminabil la capete
până unde nici gândul nu ajunge
mișunând de-a binelea
în panorama următoare
așa pare universul
citat în termeni euforici
văzut din Calea Lactee.
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ziua ta
Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A așezat Pământul
Și Soarele pe cer,
Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoței și-n trilul
De aripi și mister;
Cu aur pe cosițe
S-aduci zorii în casă
Și bolților de stele
Doi ochi, ți-a dat, de vis,
În sâni ți-a pus bobițe
Cu iz de tămâioasă
Și cămp de viorele
Pe ii din paradis;
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă privim cerul noaptea
Prima stea care răsare
e Luceafărul de seară.
După el încet apare
Calea Lactee, brățară.
Lângă ea, Steaua Polară
strălucește cel mai tare.
Ea arată-n nopți de vară
calea celor două care.
Pe bolta cerului senin,
Cloșca, puii și-i veghează.
Pe gemeni dacă-i privim,
fete frumoase visează.
Peste toate, luna-i doamnă.
Regină e seară de seară.
Tot regină e și-n toamnă
când este mai frig afară.
Iar când noaptea-i pe sfârșite,
un alt luceafăr apare.
Cu el zorile-s grăbite,
bolta se umple de soare.
poezie de Dumitru Delcă (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Calea Lactee și stele, adresa este:
