Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre aripi

Voi ființelor ce cutezați a deschide acest caiet, respectați-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forța motrice a existenței noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toți să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit și să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram când am început această lectură.

în Jurnal
Adăugat de Ioan IoantSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și iată copila împletind cu migală floare dupa floare în interiorul copacului, alături de spiriduși care fuseseră și ei cândva oameni pe suprafața pământului; aveau trupuri și aripi de floare aleasă cu grijă, să poată zbura pe vreme de arșiță și pe timp de furtună oriunde era nevoie de flori pentru a lumina pământul.

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul încearcă să rețină câte ceva din lumină; explorează lumea în adâncul ei, minutarele invizibile ale timpului, oceanul unde valurile se mistuie unele pe altele în cearcănele pământului. Câteodată își oprește visul din zbor și coboară cu aripile neputincioase, adâncindu-și unghiile în cruzimea efemerului...

în Cicluri de viață (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul! Voi ființelor ce cutezați a deschide acest caiet, respectați-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forța motrice a existenței noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toți să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit și să ne ajute să devenim discipoli și mai curajoși decât eram când am început această lectură.

în Jurnal (25 decembrie 2000)
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce parfum are libertatea? Abia îmi amintesc. Desigur, zilele astea, care sunt mereu aceleași, această incertitudine pe care o percep în jurul meu, că respir din bucătărie până la baie, din dormitor în sufragerie, mă face să mă simt pierdută. Aș dori o schimbare, chiar una mică, dar nimic nu pare să favorizeze relaxarea măsurilor restrictive.
Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aș merge dacă aș avea aripi?

în Palimpsest, Jurnal (martie 2020)
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce parfum are libertatea? Abia îmi amintesc. Desigur, zilele astea, care sunt mereu aceleași, această incertitudine pe care o percep în jurul meu, că respir din bucătărie până la baie, din dormitor în sufragerie, mă face să mă simt pierdută. Aș dori o schimbare, chiar una mică, dar nimic nu pare să favorizeze relaxarea măsurilor restrictive. Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aș putea zbura dacă aș avea aripi?

în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Dobrin FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

în Am îndrăznit să fiu copil o clipă (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eram copilă, tata îmi asculta visul

Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.

Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:

Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.

Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Masa pentru doi

Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înțelesurile,
să-ți arăt că te înțeleg când nu ești înțeles,
să te hrănești
cu mine până îți umpli inima.

N-am găsit nicăieri zborul,
și am rămas neschimbată:
sunt dependentă de aripi.

Odată a venit un înger cu zborul greoi;
mi-a scos sufletul și l-a așezat la o masă pentru doi.
Mi-a spus că vei veni să te hrănești
cu mine până îmi vor crește aripi.

poezie de din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcerea - Singurul răspuns ce știu să-l dau
Omul l-a îndepărtat pe Dumnezeu din slava minții rătăcind cu pași înzăpeziți în amarul vremii, în tacere...

Există o liniște a cerului înainte de furtună,

una a pădurilor înainte de a-și prinde amurgul în crengi,

a mării când își arată smaraldul pe chipul soarelui.

Dar niciodată o tăcere a gândurilor, întinzându-se cu aripile sale să cuprindă totul în miezul vieții.

Tăcerea tuturor tăcerilor există în puterea de a iubi fără cuvinte, dar care cere să fie auzită cu sufletul.

în Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo unde volbura întunecată se cuibărește în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranță, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Și mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...

și pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,

și floarea vibrează în aripile albinelor...

și încă o iarnă din trupul tău a ieșit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezești strigat să-ți continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât timp va fi să fim pe-acest pământ, trebuie să luptăm pentru libertate atunci când ne este limitată.
Nimic și nimeni nu are drept de a juca rol de mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate, ci despre calitatea incontestabilă a libertății pe care o dobândește Omul cu Suflet de Dumnezeu.
Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aș putea zbura dacă aș avea aripi?

în Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de Radu TudoranSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cetatea spirituală a sufletului artistului se construiește din rădăcinile obârșiei: așa s-a născut Coloana Infinitului, ridicată din ''mărgele'', denumire dată de sculptorul Constantin Brâncuși modulelor de piatră ale Coloanei Fără Sfârșit care reprezintă partea principală a trilogiei Ansamblului Monumental din Tg. Jiu.
Pasărea Sufletului înfățișază descătușarea zborului din piatră a spiritului românesc cu o puternică autoritate spirituală: Uitați-vă la cer, cerul trăiește! Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.

în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost odată...

Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum

Cărticica colorată
Unde un băiat și-o fată
Aveau jucării, hamac
Și rățuște mici pe lac.

Aveau roată ca o scară
Și-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.

Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Și citește o poveste
Mie și păpușii tale.

[...] Citește tot

poezie de din Povești din Călimară (mai 2019)
Adăugat de Ioan IoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două distanțe de o frunză

Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.

Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.

Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jumătate a trupului

Din tălpi până-n creștet
mă-nvelește glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aș fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelișul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
și eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliți
din tălpi până în creștet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză și

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două distanțe de o frunză

Când nu vrei să vorbești cu nimeni

Când ți se urcă sufletul pe aripi moi

Până la ceruri

Ori găsești în oameni Luna în eclipsă

Scrie-mi pe un petic de stea.

Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor

Cum se-nfierbântă frunzele moarte

În vântul răsucit al toamnei

De parcă ar fi aripi de stele.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea începe cu tine și sfârșește cu Dumnezeu. Căci El te-a ridicat din labirinturi de pământ și te-a adus la aceast praznic minunat de soare.
Începând de aici, nimic nu mai e al tău, și nici ție nu-ți mai aparții.
Lasă-te cuprins de ceea ce vrei a fi în țesătura timpului. Numește-te echilibrul celuilalt ca să poți fi o parte din întreg, o parte din clipa lui.
Iubirea este un ceas în care timpul nu există, ea este aurul sufletului care se întrepătrunde în următoarele dimineți albastre cu graiul florilor.
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii, scuturându-se în aripile vântului, atunci ai văzut un înger între floare și tine, mărturia că El este în toate: lumină și adevăr. Iar tu ești trup din iubirea Lui, căci și pământul este clipă din clipa Lui.

în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...

Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ți-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl șoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.

Mă privești și mă descânți ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai știu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viața ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.

Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.

[...] Citește tot

poezie de din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena MariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la aripi, dar cu o relevanță mică.

Timpul este călugărul înțelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viață!
Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.
Visurile au fost împărțite clipelor.
Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,
de la prima și până la ultima scânteie a stelelor.
Dumnezeu a zis: să fie Lumină!
Și s-a făcut Lumină:
inima speranței, sâmburele visului.
Cum îngerii nu îmbătrânesc,
le-a fost dată copilăria și zborul.
Ei le împărțiră luceferilor nou-născuți
pentru a deveni stele
de nădejde ale nopților pământene,
așteptând cu aripile la gură facerea omului...
Din orologiul care a uitat să pornească timpul
s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.
Cum este deasupra pământului, de la răsărit

[...] Citește tot

în Orologiul care a uitat să pornească timpul... (31 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre aripi, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info