Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre cunoaștere

Copilăria trece între două jocuri copilărești...

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Și toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveștile spuse de ea.

Mă joc cu alți copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa –
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilărești.

Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Și vor fi fără sfârșit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile își lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.

poezie de din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecce homo - Invictissime

Dragostea nu face rău.
Este cheia către împlinirea deplină.
Numele ei este Victoria.
Cine o cinstește va avea slavă,
cel care o disprețuiește va pieri.
Îi place să fie răbdătoare și generoasă.
Nu cunoaște invidia,
și nu se laudă.
Cel ce iubește,
Nu își caută propriul interes
Și iartă greșelile celuilalt.
Este întotdeauna
Înțelegător,
Încrezător,
Rabdator.
Nu se uită la lucrurile vizibile,
Ci la cele invizibile.


Acestea sunt regulile din spatele marelui puzzle.

[...] Citește tot

poezie de din volumul de versuri Între Glorie și Decadență (2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragostea oferă putere extraordinară omului care recunoaște în Dumnezeu fondul originar al vieții. A iubi sincer înseamnă a te deschide în ritm esențial în fața celuilalt; este acea stare diferită ca natură ce te face a trăi intens. Această forță enormă îți dă posibilitatea de a te ridica cu toată ființa deasupra tuturor dificultăților pe care le întâmpini pe parcurs, îți oferă șansa extraordinară de a te cunoaște și împlini în toată splendoarea frumuseții spirituale. Procesul exclude vanitatea sau infatuarea de sine care nu oferă nimic altceva decât protejarea sinelui, uneori generator de egoism, fără a fi capabil să iubești pe cel de lângă tine. Tot ce izvorăște din egoism duce tot la egoism, îți anulează spiritualitatea.

în Nihil sine Deo
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată

Ridic acest nor în memoria
Florilor căptușite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă,
Celelalte anotimpuri au rămas la locul lor.
Așa că
Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată.

Nu pot trăi ca o bucată de piatră,
S-ar vede munți curgând spontan din mine.
În afara unui foc lăuntric,
Aș fi un colț de viață sfărâmată
Și din acest motiv aș iubi să rămân vie.

Sărutul nu cunoaște tragismul marilor pasiuni
Și de aceea nu vine atunci când trebuie.
Prefer să mor în acest vârtej de foc,
Să ard ca o flacără veșnică pentru el.

Vino în noaptea de cerneală

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la cunoaștere, dar cu o relevanță mică.

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăiește într-o permanentă tensiune remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun...

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi așa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creștinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi așteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Se poate ca într-o zi ușile lăcașurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioșilor, devenind muzee. Oamenii își vor pierde credința: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.

Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreț, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.

în Cerșetori de existență
Adăugat de Liviu Filip DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragostea este muzica sufletului

Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părți din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu înțelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumețul văzu fericirea cu ochii,
o senzație atât de de profundă,

[...] Citește tot

poezie de din Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dragostea este muzica sufletului

Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenția i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine ești?
Copacul se plecă spre om,
și cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre cunoaștere, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info