Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Camelia Oprița despre foc

La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.

în Însemnări din inima Olteniei - Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 20
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilăria asta e un fluture...

Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegași în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.

Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară și lumină între flori.

A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.

Am trecut de toamna cu buzele de mere roșii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.

Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,

[...] Citește tot

poezie de (30 august 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de sus se poate ajunge?

Două jumătăți întregesc visurile și nalță zâmbetul omului cât o viață măsurată cu spiritul – iată adevărata față a dragostei: uneori limpezită cu lacrimi, alteori suspinul adânc este monedă de schimb, dar minunată mereu. E tot ce vrei a fi, să te afli vreodată.

De-ar fi să mergi cu tălpile goale pe deasupra focului care împinge amurgul în pragul nopții, calci pe spinii întunericului, căutând-ți soarele în jumătatea celuilalt fără a-i spune cât îi ești de recunoscător, ci doar să-i arăți limpezimea din interiorul tău care nutrește să împartă stelele de peste noapte cu el.

în Liniștea dinaintea singurătății
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel puțin odată în viață, cu toții am crezut că o anumită poezie a fost scrisă în mod special pentru noi: adevăr și emoție. Așa creionul mi-a devenit prieten și terapeut. Nu m-am gândit niciodată la ce voi face până la urmă. Nu am avut năzuințele unui scriitor, dar am luat un creion în mână și nu l-am mai pus jos: mi-am văzut în el sufletul cum își arunca flăcările străvechi la rădăcina cuvântului. Cred că fiecare autor are ceva unic în felul său de a scrie, se identifică cu propozițiile care izvorăsc din inconștient prin asocieri mentale spontane și asta il face unic. Nu sunt unul dintre marii scriitori, pot scrie puțin, și trebuie să o fac. Dacă vrei să devii un bun scriitor, tot ce trebuie să faci este ca dintr-un cuvânt mic să obții un cuvânt mare pe care să-ți pui amprenta artistică. Este minunat să trăiești într-o lume în care unii dintre noi scriu povești, alții le trăiesc; eu le respir.

în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Maria ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la foc, dar cu o relevanță mică.

Un om care caută căsătoria doar pentru a-și spori averea nu se va căsători niciodată cu o fată bună. Știe asta, dar rareori îi pasă pentru că nu are alt scop decât să-și ducă la îndeplinire planurile ambițioase. După luna de miere, casa lor se transformă într-o cafenea unde toată lumea se distrează. Soția lui devine Messalina, și Dumnezeu știe cum se nasc copiii lor, iar când au atins cele mai înalte culmi ale corupției, sunt trimiși la Londra să studieze Literatura și Arta.
Copiii lor, lipsiți de învățătură morală și neîntăriți prin virtuți și exemple de cinste dobândite în casa părintească, când ajung la porțile Occidentului, cad în mâinile femeilor și junilor nesăbuiți, care îi corup și mai rău; iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu ei focul culturii și strălucirea Europei civilizate, nu aduc decât decât vicii și atrocități, sau, dacă vreunul dintre ei reușește să învețe câte ceva, această cultură intelectuală, care se instituie fără morală, produce mai mult rău decât bine pentru țara care hrănește aceste ființe la sânul ei.

în Poștașul păpușilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.RoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dănuț – Copilașul Hărnicuț -

Ascultați
Și vă minunați!

Într-o carte mititică,
Hărnicuț ca o furnică,
A fost odată și mai este
Un copil ca în poveste.

E-ncântat și nu mă mir,
Că pe rafturi are-n șir
Multe cărți nemuritoare:
Cine i le dete oare?...

Cărțile, auzi poveste,
Au și uși au și ferestre.
Chiar dacă n-ai mai văzut,
Este bine de știut!

Cât este ziua în toi,
Aleargă pe munți și văi,

[...] Citește tot

poezie de din Scăpărici și Licurici, Literatură pentru cei mici (2020)
Adăugat de Mircea MONUSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-mi spui despre dorul de om

I
Tata a urcat un luceafăr mai sus de ceruri,
mai sus de zilele și nopțile măcinate de viață.
După ultimul cer a cuprins
adâncimea timpului;
îmi vede somnul tulburat de plâns.
E liber (mi-a spus)
dar că m-aude uneori plângând
și stelele se întunecă
în flacăra roșului apus.
Este de ajuns
că am rămas pe pământ un gând,
și nu un fir de iarbă culcat de vânt.
Altfel prea multe lacrimi s-ar fi plâns,
copila mea.
Nu pune lacrima peste mine care mă strivește,
rămân așa cum sunt –
sclipitor în stele,
mugur în nuiele –
căci învelișul de pământ

[...] Citește tot

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (9 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre foc, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info