La 1 decembrie(1918), eram cu toții conștienți că păstrarea intactă de-a lungul timpului a idealurilor care ne uneau presupunea momente de ferm angajament și, în timp, mari sacrificii.
Dacă puterea politică nu o respectă, dacă guvernul și parlamentul nu o apără, dacă partidele o manipulează, atunci va lipsi fundamentul solid pe care se sprijină libertatea și speranța noastră!
Când nu mai vezi cărți în mâinile copiilor, cai în curțile oamenilor, tineri români care se întorc în patria lor, este evident că ceva nu e în regulă.
Drepturile omului sunt de obicei considerate "drepturi absolute", dar dacă nu ai grijă de ele și nu le protejezi, te vei trezi într-o dimineață că nu le mai ai.
Camelia Oprița în Să ai libertatea în mâinile tale (2011)
Adăugat de Gian Luigi Zampieri
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa De Iasomie
Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.
Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.
Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.
Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară
Adăugat de Ioan Maria Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznesc să fac această declarație pentru a respecta cea mai înaltă lege a ființei noastre, vocea conștiinței. Curajul scriitorului este o virtute rară, cu un singur scop: bunăstarea comunității așa cum este garantată prin lege. Este, așa cum bine spunea Machiavelli, "să ai libertatea în mâinile tale". Astăzi, țara are nevoie de cetățeni legați de rădăcinile ei, oameni credincioși și curajoși, să protejeze Legea Fundamentală care garantează spațiul vieții civilizate într-o societate de drept. Acest lucru implică nu numai conștientizarea valorii morale a omului, ci și obligația de a avea coloană verticală în procesul practic; pe românește: OMUL SFINȚEȘTE LOCUL. Nu uitați, nu uitați niciodată: Dacă nu putem face nimic din punct de vedere politic, avem datoria să ajutăm societatea evitând degradarea valorilor și drepturilor omului în lupta pentru un nou obiectiv.
Camelia Oprița în Zidul gândurilor
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.
Deși se stinge de la o zi la alta în trecerea prin ceasuri străine lui, iubesc satul românesc.
Azi avem satisfacția totală că nu mai suntem parte componentă a sufletului satului. Dar pentru asta ar trebui să-i udăm vatra cu lacrimi, că morții noștri nu-și fac somnul de veci și mormintele lor uscate sunt tulburate de agonizarea noastră cotidiană; trăim în absența totală a identității de fond, obsedați de o febră rebelă a succesului pe scena lumii, de a scăpa pentru totdeauna de mizeria vieții.
Dar inevitabil ajungi o umbră depresivă.
O încordare a gândului aduce regretul că nu am făcut nimic și că această dramă a devenit lacrima esențială a omului de la moartea ultimului astru și până încoace. Stelele își pierd strălucirea deasupra celor trecuți în lumea împietrită. Cerul nu mai e senin deasupra noastră; anotimpurile sunt făcute de mâna omului înstrăinat de el însuși trăiește doar să mănânce și să respire.
El e moartea totală și nu una aproximativă a rădăcinilor biologice care i-au adus nașterea în sufletul satului.
Camelia Oprița în Intensitatea veșniciei este eternă și tulburătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om care caută căsătoria doar pentru a-și spori averea nu se va căsători niciodată cu o fată bună. Știe asta, dar rareori îi pasă pentru că nu are alt scop decât să-și ducă la îndeplinire planurile ambițioase. După luna de miere, casa lor se transformă într-o cafenea unde toată lumea se distrează. Soția lui devine Messalina, și Dumnezeu știe cum se nasc copiii lor, iar când au atins cele mai înalte culmi ale corupției, sunt trimiși la Londra să studieze Literatura și Arta.
Copiii lor, lipsiți de învățătură morală și neîntăriți prin virtuți și exemple de cinste dobândite în casa părintească, când ajung la porțile Occidentului, cad în mâinile femeilor și junilor nesăbuiți, care îi corup și mai rău; iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu ei focul culturii și strălucirea Europei civilizate, nu aduc decât decât vicii și atrocități, sau, dacă vreunul dintre ei reușește să învețe câte ceva, această cultură intelectuală, care se instituie fără morală, produce mai mult rău decât bine pentru țara care hrănește aceste ființe la sânul ei.
Camelia Oprița în Poștașul păpușilor (decembrie 2012)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băsmăluța cu zorele
-I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraș
Ce au chip de îngeraș.
Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.
Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.
Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaș.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din din cartea cu același nume Băsmăluța cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre mâini, adresa este: