Citate despre Carpați și lumină, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la Carpați și lumină, dar cu o relevanță mică.
Anotimpuri magice
ciorchini de gânduri am cules din vie
emoții mustesc în curat butoi
chiar dacă-i toamnă speranța învie
aduce lumina vremurilor noi.
fulgi de iubire se aștern în Carpați
îmbracă în argint stejarii golași
cu alai de stele suntem răsfățați
învățând colinde de la primii pași.
aștept primăvara cu ghiocei în palme
cu sloiuri topite în zâmbete de soare
cu furtuni sfârșite în zefire calme
cu rouă parfumată pe fiecare floare.
o vară de poveste mă așteaptă apoi
cu fluturi ce zburdă în lanul de maci
când lanuri de iubire se împart la doi
când se nasc curcubeie din norii buimaci.
[...] Citește tot
poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă toate astea fi-vor învățate
Fiii voștri singuri hotăresc în viață
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voștri mai târziu învață
Taina ei fierbinte, nobilă și grea.
Fiii voștri singuri mai târziu, firește,
Își aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă și sinceră-și roteste
În privința asta cel mai greu cuvânt.
Fiii voștri, însă, trebuie să-nvețe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele povețe -
Dorul de lumină, scârba de noroi.
Cât sunt fragezi încă, mame, învațați-i
Să iubească floarea pură din livezi.
Să iubească-ntinsa mare și Carpatii,
Ce-și înalță-n ceruri fruntea de zăpezi.
Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi și curați,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalțe gânduri cât acești Carpați.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunericul și poetul
Întunericul
Tu, care treci prin lume străin și efemer,
Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer,
Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt,
Ce cânți ca o stafie ieșiții din mormânt,
Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră
Căci lumea este piatră și ea nu te admiră.
Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi
Ca valul care cântă trecutul unei stânci,
Ce veștedă, bătrână se leagănă prin nori,
Când stânca e eternă și valu-i trecător.
Poetul
Și te crezi, geniu negru, că fără scop și țintă
A lumei und-amară mă-neacă, mă frământă?
Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele
Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele?
Voiu să ridic palatul la două dulci sorori,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea căprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit și a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte și gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târșuri,
Și brazii mă zgârie, răi și uscați.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munții Carpați.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cișmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină și grea.
Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semănând tricolorul cu flori
Doar inima marchează memoria,
Rănile timpului sunt flori în copaci,
Sensul miresmei este România
Din urme de cioburi și oase de daci.
Laptele dulce mai curge din sânii,
Ce stele îneacă în ochi de copil,
Un cal nechează-n icoanele sfinte,
Răgazul fierbinte devine umil.
Îmblânzitoare de fiare e mama,
Tata vrăjit arată linul izvor,
Din undele lui vin ca o lavă
În brațele vieții cu farmec și dor.
Sunt miezul lacrimii în ochiul deschis
Ce pașii îmi poartă pe-ntinse cărări,
Europa ne absoarbe, ne soarbe
Cu bune și rele în false chemări?
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm liturgic
sfinții veghează la hotarele legii
să fie armonie și pace pe-acest plai
codrii de doruri îmbracă Bucegii
în lunci de doină cresc crinii bălai.
solul bucuriei a poposit la noi
să ne împărtășească harul Hristic
să spele păcate ca sfintele ploi
să împartă lumii vinul euharistic.
depozitari de vise și de iubiri mirene
românii au trăit trei zile de lumină
s-au întîlnit religii curate perene
într-o singură voce sublimă divină.
cuvântul papal străbate Carpații
ne îndeamnă zâmbind să ne iubim ca frații.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia literelor
privesc dansul rimelor împerecheate
literele colorează o albă foaie
cerneala se așterne ca o ploaie
poemul se naște în sfere minunate.
armonii de gânduri cerul îl brăzdează
lumini mângâie tâmplele argintate
pe bolta universului pentru eternitate
simfonia literelor se interpretează.
cuvântul se-nveșmânta cu strai nou
pleacă în pelerinaj în Carpații sfinți
transcende sufletul pătrunde-n minți
crestele-s îvăluite în albastru ecou.
deasupra veghea soarelui ca un halou
multicolor sub care viețuim cuminți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea României
Vocea României răsună în Carpați
lumini îngerești strălucesc pe frunți
traversează cerul fiori înaripați
în culise se bucură bunici și părinți.
vocile de aur au crescut ca în seră
la pieptul iubirii cu grije atentă
rezonează talentul în mirifica eră
scenele-s pictate cu aurită tentă.
vibrează candid rapsodia speranței
juratții se confruntă să-și facă echipă
s-a înaripat momentul magic al creanței
nici o melodie nu se-alege în pripă.
valențe premature înnobilează glasul
cu lumea muzicală răsună atlasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România dă-i tu azi
colț de rai atâți am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toți să bem din apa vie
floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie
România cu Ardealul
strop de rouă din Carpați
în români să-nscrie dorul
de-a fi toți oameni curați
Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem țintă căpătâi
și pe Mielul Glorios
îl vrem dragoste dintâi
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora sufletelor
azi pământul nostru plânge
plânge Prutul, plâng Carpații
lacrima mai plânge încă
de la Tisa pînă la mare
trupul azi, o rană adâncă
trăit-am o viață în temnițe de ură
vârâți acolo de dușmani
suntem străini acum în țara noastră
tărâm străbun de vise sfâșiate
nu pot a suporta
ura, minciuna și hoția
hotarul ni l-au scrijelit în suflet
niște ticăloși ce se credeau odată zei
suntem urmași ai dacilor rămași prin codrii seculari
mai trece Ștefan încă o dată
cu bravii lui plăieși pe câmpuri de dor
tu, frate, ce astăzi zaci lovit de soartă
vino să împărțim pita noastră în două
am fost aici, de mii de ani
frate și soră
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tramvaiul
nu circulă pe linia asta
de un sfert de secol
își aprinde un carpați
după ce i-a rupt filtru
el a fumat întotdeauna
carpați fără
și așteaptă în fiecare seară tramvaiul
ar putea să se urce în altul
pe altă linie
dar poate lipsi de la întâlnire?
și-i păcat să n-o vadă
măcar câteva minute
după un sfert de secol
lumina îl înconjoară pe banca aia
din stația dezafectată
se uită la ceasul lui popeda
îngălbenit de trecerea anilor
e ruginit ca și el
aprinde al doilea carpați
cu filtru rupt
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge-a Romania Mare
Ninge-a rugaciune si-a induplecare,
Ninge ca un credit cu dobanda mare,
Ninge ca din rana si ca din seringa,
Din cosmarul lumii a inceput sa ninga.
Ninge in prapastii, ninge-n ochi si-n cupe,
Si lumina lunii parca se-ntrerupe,
Ninge cu bandaje, ninge cu canale,
Cand ninsoare darza, cand ninsoare moale.
Ninge pas de gaza, ninge tras cu tunul,
Ninge a distanta, Unu minus Unu,
Ninge-a adaptare si-a nedreptate,
Ninge harta rece, Romania Mare.
Ninge tot trecutul, pentru si-mpotriva-ti,
Ninge sinucideri in halou de crivat,
Ninge naduseala, cand ne este frica,
Vanatorul trage si vanatul pica.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte pe ruinele Târgoviștii
Soarele după dealuri mai strălucește încă,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Și seara, pânditoare subt fiecare stâncă,
Cu-ncet și-ntinde umbra cutezătoare-n sus.
Muntele al său creștet și-nalță și privește
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfințit,
Și raza cea din urmă pe fruntea lui izbește,
Ce mândră ține față cu cerul cel rușit.
Vântul de seară suflă și frunza-nfiorează,
Roua seninul varsă verdeața renviind;
Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează
Și râul p-a lui cale șoptește șărpuind.
P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă,
O cetățuie veche, lăcaș religios,
Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă
Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, te iubesc!
Peste-nghesuitele dealuri,
Prin văile lui badea Ion
De-a lungul Dunării cea mândră
De-a latul moșilor Carpați
Privirea mi se-așterne.
Și caut a lumii ură-n ochi s-o văd
A megalopolisurilor vuiet să-l aud
Dar în zadar mi-e căutarea...
Deasupra-i cerul stă albastru-mov
De parcă ne-am găsi prin boreale
Și dedesubtu-i oase de daci pământul îl încarcă.
Nimic nu-i veșnic, Luceafărule tânăr
Și niciun car cu boi nu trece-acum pe drum.
La Târgu-Jiu o umbră de-un infinit precar
Așterne iarba verde sub stâlpul de metal.
Enescu din tablouri îmi cântă rapsodii
Când în tăcere Blaga compune poezii.
Ce-i mai frumos ca iarna la foc să ne-așezăm,
[...] Citește tot
poezie de Kevin Iovănescu (12 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici românii au rădăcini adânci
Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât să înlesnească marilor puteri să facă din țara noastră o pradă ușoară pentru ei.
Diriguitorii țării ar trebui să se îngrijească, pentru ca românii să trăiască în liniște aici, unde înaintașii noștri și-au îngropat oasele și au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit și a luptat tot neamul românesc. În acest colț de lume ne-am zămislit și ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram
și ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, Să păstrezi țara și neamul
că sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig să înfrunți dușmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toți cei care conduc, astăzi și mâine, destinele acestui popor, ar trebui să ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații
noi, nația română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tine Doamne...
Ești tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înțeleg viață și moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le știe el pe toate;
ești tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecționez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
ești tot ce am, la Tine Doamne
ridic și frământări și basme,
când mierea este o amară și focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalți mai sus de brazii din Carpați;
și cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
așez o poezie și picturi abstracte;
ești tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârșitul și Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăți o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
ești tot ce am, ce am primit...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
In vazduh de inima
De strajă-n apa duhului, toiag izvor, Scriptura
În stâncile de rând
Lovește Moise-n secetă, e Cruce și e nour
Sion în avalanșă, Duh Adevăr Mângâietor
Ostașii Domnului peste văzduhul inimii, din « stema cea cu bour ».
Crengi rugăciune, timp, mugurind
Pe inimă văzduh din sevă de păduri
Tărâm, seism tectonic suflet, alt tărâm,
Liane, cruci latine, și brațele de rouă
Pe lacrimă, spre ceruri, pământ, rai nouă.
Cereștii mesageri, în iarna inimii sosesc
Pe scara mântuirii, colindul cerului, cu cetini
Trup Sfânt Pământ, Prea Sfintei Născătoare
Din iesle-n cină, cu Steaua de Lumină
Păstori și magi în peștera din Viflaim, se întâlnesc.
Altarele-n iertari, pe-mbrățișări de pietre
Zidit din jertfa spinilor - cunună
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trista îndoială
Cine-ți șterge rana, Maică Românie?
Nemâncate turme care rup din glie
Pângărind Carpații, Dunărea și marea
Negândind că-ți face pulbere răbdarea?
Cine-ți șterge dorul cel ce aspru doare?
Necioplite umbre fără de onoare
Care-ți varsă bruma în al lor desagă
Închizând izvorul celor fără vlagă?
Cine-ți șterge fierul cel ce-ncins te arde?
Râul nepăsării, foamea din petarde,
Drumul fără-ntoarceri trist și obosit,
Lânceda speranță fără de sfârșit?
Cine-ți șterge teama uneori grăbită?
Haitele de lupi ce te vor rănită,
Ulii ce-și ascut ciocurile-n pradă,
Câinii vagabonzi ce-și fac veacu-n stradă?
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal
vreau să-ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam
despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat
în bucăți mari de lumină
și de chin
despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul cu trei felinare și o roată bolnavă mintal
vreau să-ți povestesc iubito
despre orașul cu trei felinare
și o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoașă
și de atâta fericire plesneam
despre orașul unde
specialiștii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulțeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineața a explodat în sfârșit
rupând din noi bucăți mari de lumină
și de chin
despre orașul în care șeful
secției de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Carpați și lumină, adresa este: