Carpaţi şi sânge

Drapel (de ziua drapelului nostru tricolor)

Flutură demn drapel peste Carpaţi,
Îmbrăţişând fin dealuri şi câmpii,
Râuri şi fluviu, deltă, toţi ca fraţi
Mângâind Marea Marii Românii.

Valul de roşu clocoteşte-n vânt,
Dintr-un prea-sfânt de viteaz sânge dac,
Şi maci în câmpuri mlădie-n pământ
De dulce Eden, oglindind în lac.

În nuferi galbeni, înfloreşte locul,
Şi-n holdele cu aur unduind,
Acolo unde s-a oprit norocul
Sălaş să-şi facă, suflete-ncălzind.

Iar din înalt, albastrul unui cer,
Cu aer de pădure împresoară
Un viu de stâncă, marele mister
Ce devoalează-n glia milenară.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintotdeauna

PLÂNGE în sufletul meu
Naiul Zamfirului
Picurând balade
De Porumbeşti
Şi de mesteri mari
Ce numai într-un loc
Pe plaiuri româneşti
Cu calfe şi zidari
Găsitu-şi-au soroc.

CÂNTĂ doinele toate
Prin fluiere străvechi
Catalizând înalte
Perpetuări perechi
În spaţii-nnobilate
Cu vieţi trăite-n plin
De oameni care-n moarte
Mai pot zâmbi senin.

RÂDE Soarele unic

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihnea şi Baba (dupe o tradiţie)

I

Când lampa se stinge la negrul mormânt
Atinsă de aripi, suflată de vânt;
Când buha se plânge prin triste suspine;
Când răii fac planuri cum au a reţine
În barbare lanţuri popolul gemând;
Când demoni şi spaime pe munţi se adună
De urlă la stele, la nori şi la lună,
Într-una din peşteri, în munte râpos,
Un om oarecare intră curagios.

II

În peşterea Carpaţilor
O oară şi mai bine
Vezi templul pacinaţilor
Ce cade în ruine.

Aci se fac misterele

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maci la margine de drum

Cresc din vise şi din scrum
Maci la margine de drum,
Visul e că macii toţi
Sunt dacii şi-a lor nepoţi,
Scrumu-i trupul lor căzut
Chiar în oalele de lut,
Lut de glie românească -
Sânge-amestecat cu iască
Şi cu flori de din Carpaţi
Cu ochi ageri de bărbaţi
Preaslăviţi de codrul frate
În războaiele purtate
Pentru sfânta ne-atârnare
S-avem linişte şi soare.

Cresc din vise şi din scrum
Maci la margine de drum
Şi-or mai creşte roşii, zei
Cât pe cer sunt porumbei,
Cât ţara-i plină cu nepoţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele cerb

Bătrân, în pădurea străbună,
alături de marele fag,
asculţi ridicându-se, vag,
al lupilor urlet, spre lună.

E-un urlet lugubru, de jale,
al haitei ce, toată, s-a strâns
în corul ce-mprăştie plâns
pe note de frici ancestrale.

Credeau că te-au prins în capcană,
că poţi fi răpus, în sfârşit,
dar unii de-ai lor s-au grăbit
stricând rânduiala din goană.

Sperau să te-ntreacă în forţă
ei, tinerii plini de avânt,
puternici, cu nările-n vânt,
şi ochii în flăcări de torţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfa-ntregului popor

Mi-am pus sufletul în palme
Şi l-am presărat cu sare
Pentru vremurile calme
Unde dorm moţii la soare.

Pe-un vechi petic de hârtie
I-am brodat cu inima
Şi i-am pus în poezie
Ca stemă în ţara mea.

Un stejar întrece timpul
Scrijelat în nord şi sud,
În Carpaţi creşte Olimpul
Unui mare început.

Nimeni nu va fi pe lume
Moţ mai moţ decât toţi moţii,
Sângele îmi face spume
Când sfinţii botează hoţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea căprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.

Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.

Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.

Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sărăcia noastră eu încă te iubesc

Se pârjoleşte jimbla într-un cuptor rusesc,
La noi miroase-n aer şi jur că te iubesc.

Miroase a răşină în munţii mei Carpaţi,
Au dispărut toţi codri-s de străini furaţi.

Şi Roşia Montana stă într-un fir de aţă,
Miroase a prostie şi ţara-i fără viaţă.

Vămuite-n taină sunt sufletele noastre,
Din ochii Domnului dispar culori albastre.

Şi tot mai jur iubito că sincer te iubesc,
Mă-ntrebi: cum e cuptorul după model rusesc?

E-un iad plin de păcate, purifică la sânge
Pe cei ce ne-au furat în timp ce ţara plânge.

De-o să miroase-n zare a frigărui şi-a oase,
Eu îţi promit iubito clipe mai frumoase.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române

Trezeşte-te, române,
Ia-ţi ţara în mâini curate
Şi scrie-i castul nume
Cu sânge de dreptate.

Păzeşte-i codrii iar
De cozi ce învârt topoare.
La mal, să-i fii un far...
Că d-eşuează, o doare.

Câmpiile să-i fie
De drept, din neam avute,
Să nu se întoarcă glie
Înapoi, la inimi slute.

Să crezi într-o credinţă
Egală tuturor;
Ce alină suferinţă...
Duşman, îl făcând amor.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea doarme-n praf de puşcă!...

Pacea doarme-n praf de puşcă, iar zăpada-n gerul crunt,
Fierb frisoanele-n hotare, bat din pinteni, pas mărunt,
În amarnică-aşteptare, orologiu-i nemişcat,
De urgia ce miroase-a gloanţe,-a sânge şi-a păcat.

În pustiu cad ochii lumii, iar hotarele-n genunchi,
Plânge pâinea în covată, urlă marea din rărunchi,
Se cutremură Carpaţii, cerbii, coarnele şi-ascut,
Iar pădurile respiră plumbul glonţului pierdut.

Din ghetouri glaciare curg cerneluri sângerii,
Se diseacă, pe-ndelete, biata soartă, pe hârtii,
În clopotniţe de ceară, lumânări se prind în rugi,
Aduc liniştea pe care corbii-o vor pe buturugi.

Dacă-i cale de-nvoială, nicio lacrimă nu-neacă,
Iar de nu, batiste plâng, de oştenii ce le pleacă,
Osândiţi la greaua luptă, beau otrava din gamelă,
Pacea doarme-n praf de puşcă, iar războiul în turelă.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne închinăm la crucea lor

Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte,
In mreajăle uitării zac mii de osăminte,
A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloante şi bombe cu văpaie.

Cu vuietul pe buze şi sânge prin tranşei,
Ei au murit la Oarba, pe Someş, la Carei,
Să-şi apere menirea şi scumpa noastră glie,
Să-şi re-întrejească ţara. « O… Dulce Românie ! »
Ai fost mereu râvnită de Est şi din Apus,
De marile imperii ce biruri ţi-au impus.

La buciumul ce sună şi astăzi din Carpaţi,
Români-şi iau aminte de marii lor bărbaţi,
De Mircea şi de Ştefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.

Trecut-au fără milă, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
Dar n-au trecut urgia şi ura omenească,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean - Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru rădăcini

Hei prietene, mă apucă un dor adânc de poezie
E ceasul când se lasă întunericul peste ţară
Limba de şarpe opreşte ceasornicul din inima românului
Copacii sunt uscaţi în sufletul Eminescului
Gânditorul de la Hamangia limpezeşte ochii lupului alb
Singuraticul solitar din munţii Carpaţi
Floarea de colţ se răsteşte la mine strigându-mi: - Trezeşte-te!
Luciul caprelor negre îşi urcă la deal umbrele pe muntele- Semenic
Am mai cedat o vale, o bucată de pământ roditor
Un bob de grâu, un râu, o râpă, o apă cu nisipuri de aur
La casa aulică a sănătăţii domnilor şi împăraţilor
Horea se rupe pe roată încă o dată, roata se ascunde de timp
Ca un zeu solar- beau vulturii putrezind apa şi sângele
E miezul nopţii, rugăciunile nu îşi au rostul
Intră ologul şi orbul în împărăţia cerurilor
Doamnele nobile poartă centuri de castitate
Către dimineaţă se aşază cuiul în rană la loc
E linişte, se citeşte doina. Săbiile tac în teacă
Începând cu numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceri

Brava armie română a trecut Dunărea lată,
Ca la Griviţa şi Plevna să-şi arate vitejia,
Căci a vrut ca să ne lase liberă, neatârnată,
Ţara asta de poveste, scumpa noastră România.

Mai târziu, în vremuri grele, ghemuită în tranşee,
Sub o ploaie de obuze ce părea să o înece,
Pe la Mărăşeşti prin preajmă, la Oituz, prin defilee,
Ea a spus cu îndârjire, "Pe-aici, neică, nu se trece!".

Şi-au mai fost batalioane ce-au trecut cântând Carpaţii
Hotărâte să-şi urmeze fără preget idealul,
Ca nimic pe lumea asta să nu mai separe fraţii,
Şi cu jertfa lor de sânge au eliberat Ardealul.

Şi ce comandanţi de seamă am avut odinioară,
Ce băieţi cu arma-n mână, care-au dat morţii sărutul
Când au auzit comanda ce atât o aşteptară:
"Bravi ostaşi ai ţării noastre, vă ordon să treceţi Prutul!".

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (26 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

De, cutreierând pădurea, auzi pomii cum vorbesc
Şi-asculţi Doina răsunând când glăscioare ciripesc,
Dacă simţi cum tristul codru Mioriţa iar îngână
Şi, din zidul Mănăstirii, plânsul Anei cum răsună,

Dacă Marea Neagră veşnic ochii tăi o văd albastră
Iară Delta Dunăreană, pentru tine, nu-i sihastră,
Dacă eşti semeţ şi falnic, precum nobilii Carpaţi,
De cunoşti că pân' la Nistru locuiesc tot ai tăi fraţi,

Dacă ştii că Poezia un Luceafăr o veghează
Ce, prin opera-i divină, ţi-a vrut conştiinţa trează,
De îmbraci cu fală ia, la biserică, în lume,
De te-amuzi citind,, Păcală" şi-ale sale snoave, glume,

De nu crezi că Ţepeş-Vodă e Dracula sau vampir,
Pentru că e Domn de seamă al poporului martir,
De-ai citit măreţe fapte din gloriosul trecut,
Despre Mircea, despre Ştefan, care i-au fost gliei scut,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parastasul

Biată ţară, în criză financiară,
Din picior de plai şi gură de rai
Ai ajuns maidan pentru fiecare golan
Şi tomberon pentru fiecare avorton
Şi desagă pentru fiecare iniţiativă beteagă
Şi coridor pentru fiecare infractor
Şi casă de fier pentru fiecare premier
Şi gazdă bună pentru fiecare minciună
Şi muncă în zadar pentru fiecare gospodar
Şi profit pentru fiecare neofit
Şi dobândă mare pentru fiecare trădare
Şi stingător numărul zero
Pentru fiecare foc al lui Nero
Şi suflet caritabil pentru fiecare contabil
Şi pahar plin pentru fiecare vecin
Şi tentaţia de la Apus pentru Imperiul rus
Şi lumânare de ceară
Pentru fiecare provocare maghiară
Şi avere care încotro pentru fiecare embargo
Şi bordel nesătul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (1992)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihaida - Fragment epic - Cântul I

Cânt armele române şi căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii şi liberară ţara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpaţi trecură de glorie încinse
Şi toţi românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ţie-n întunerec
Ş-asupra lor trimite fatala dezbinare
Şi uneltiri străine ş-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ş-îi ţine peste secoli
Şi i-a ales să-şi facă din ei tărie mare.

O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptăţii te-ncinde şi te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul şi cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urătură din zona Voronei

Aho! Aho!
Ascultaţi măi fraţi români,
Tineri şi voi, cei bătrâni,
Şi voi, fete şi neveste.
Ce vă spun, e o poveste,
Cum a fost şi cum mai este.
Într-un suflet vă sculaţi,
Şi sub pravila română,
Daţi năvală-n spre Carpaţi,
Unde plâng copii şi mame,
Unde fraţii noştri mor.
Mor strângând la piept, sărmanii,
Tricolorul ţării lor.
Duceţi-le mângâierea,
Ce-o aştepta de la noi,
Libertatea mult dorită,
Şi păzită de eroi.
Sus, drapelul României,
Trece umbra lui Ştefan –
Care merge cu noi astăzi,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Rază de Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici românii au rădăcini adânci

Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât să înlesnească marilor puteri să facă din ţara noastră o pradă uşoară pentru ei.
Diriguitorii ţării ar trebui să se îngrijească, pentru ca românii să trăiască în linişte aici, unde înaintaşii noştri şi-au îngropat oasele şi au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit şi a luptat tot neamul românesc. În acest colţ de lume ne-am zămislit şi ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie şi ram
şi ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, Să păstrezi ţara şi neamul
că sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig să înfrunţi duşmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toţi cei care conduc, astăzi şi mâine, destinele acestui popor, ar trebui să ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpaţii
şi Dunărea bătrână.
Aici trăim ca fraţii
noi, naţia română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima neamului

aveam aici, odată, o ţară minunată
străini acum în propria casă
casa nu mai este casă şi masa nu e masă
plâng la noi copiii în vatră
ne fug oameni de prin sate
plânge codru, latră câinii
nu e nimeni, doar jupânii
plâng oraşele pustii
aici lacrima iar plânge
suferinţă e în toate
plâng şi sufletele moarte din morminte despuiate
am ajuns neam uitat în pribegie
cine ştie, de mai ştie
vino Doamne să ne vezi
suntem morţi, mai suntem trezi
plânge azi pământul tău
că'i e dor de neamul său
ţipă în zadar Carpaţii
marea e azi lacrimă nestinsă
curg şi gânduri şi păcate

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte pe ruinele Târgoviştii

Soarele după dealuri mai străluceşte încă,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Şi seara, pânditoare subt fiecare stâncă,
Cu-ncet şi-ntinde umbra cutezătoare-n sus.

Muntele al său creştet şi-nalţă şi priveşte
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfinţit,
Şi raza cea din urmă pe fruntea lui izbeşte,
Ce mândră ţine faţă cu cerul cel ruşit.

Vântul de seară suflă şi frunza-nfiorează,
Roua seninul varsă verdeaţa renviind;
Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează
Şi râul p-a lui cale şopteşte şărpuind.

P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă,
O cetăţuie veche, lăcaş religios,
Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă
Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!