Citate despre Constantin Brâncuși și infinit, pagina 2
Urc privirea
pe coloana lui brâncuși
și nu mai știu până unde
ajung în ceruri
și nu s-a sfârșit
urc spre infinit
pe coloana prețioasă
ochii obosesc îmbătați
de gloria ce leagă
cerul de pământ
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: La Târgu Jiu au tras cu tractorul de Coloana Infinitului...
Brâncuși: Zvonuri. Nu cred! N-au cum să o răstoarne! Postamentul Coloanei este întreaga Oltenie...
Mihai: O vor da jos! Vă spun eu! Pentru ei Coloana nu înseamnă nimic! Artă pentru artă. Un moft mic burghez... O vor da la topit...
Brâncuși: Minți, domnule avocat! Vrei să amărăști zilele unui om bătrân... Coloana este nemuritoare...
Mihai: Nu e suficient de înaltă!
Brâncuși: Gorjul nu va avea niciodată ceva mai înalt!
replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Sculptorul acesta e Brâncuși
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să țină sfat
în miez de ziuă
despre înălțime
despre dragoste.
Rădăcinile lui Brâncuși vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi așteptăm
întoarcerea
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Constantin Brâncuși și infinit, dar cu o relevanță mică.
Scriu o poezie angajată
la stat pe salariul aproape mărit
de profesor în câmpul desenului
urmărit
nu simt că aș fi de băieții din s(t)at
pe care ce supărare! nu i-am trecut din respectul
deosebit
pe care îl port generalului davilla
portretizat de-un brâncuși infinit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Un dac, căzut de pe Columnă,
S-a ridicat... spre infinit
Cu un sărut Daciei mumă
Într-o tăcere... de granit...
madrigal de Constantin Enescu (27 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup și minte de-un popor
Drumuri de munte mă petrec cu Calistrat Hogaș,
Drumeț de fel, îs un alt de Panait Istrati.
Cuza de neam m-a adunat, cu chip de ostaș
Și pieptu-am coastele, ce-s pianul de-un Lipatti.
Am vocea răsunând povești de Sadoveanu,
Copil de noapte bună... amintiri de-un Creangă.
Eminovici am stea, luceafăr mi-e aleanu'
Și cu Coșbuc mă-ntâlnesc o seară-n deal, tristul să-mi șteargă.
Mă ispitește spiritismul de-un castel Hașdeu
Și mă încânt s-ascult radiofonic Irimescu,
Recent pierdut... și Ionesco e-un de-al meu, deși-i evreu
Și nu-s absurd că merg pe lângă boi, cu Grigorescu.
Ah, cât de mulți mă simt, un infinit Brâncuși
Cu care am lăcaș poarta de-un sărut... Am zbor cu Coandă,
Planând cu Vlaicu spre Bănești printre cei duși
Și peste tot și toate am Regele Mihai... Ioane, tu, Smarandă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Brâncuși a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni așezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenție nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
și temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moștenire,
ordonată geometric cu desăvârșire.
Să dovedească suprem că Brâncuși
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Țăran zămislit din pământ românesc
care a înălțat brazda din temelie
[...] Citește tot
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși, artist vizionar, "a făcut piatra să cânte" (cum a spus el însuși), i-a dat pietrei inerte viață și a făcut piatra să zboare: el nu a sculptat ființe și obiecte, ci a sculptat esențe; el nu a sculptat păsări, ci a sculptat zborul; nu a sculptat îndrăgostiți care se sărută, ci a sculptat sărutul; nu a sculptat finitul, ci a sculptat infinitul; nu a sculptat clipa, ci eternitatea.
aforism de George Budoi din Arta și artiștii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (24 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Din sărut
a făcut o poartă
din infinit a făcut o coloană
o spirală adn
toți ne regăsim în el și-n sărut
brâncuși e nemurire uitând de noi
rămânem duși la mesele care tac
suntem matricea răsucită-n spirala care duce
trecutul spre așchii de stea
căutătorul de forme arhaice
a apelat la ovoide
cilindre răsucite-n idei geniale
sau cuburi zidite-n cultura mondială
ne-a predat dăltița
și pasărea văzduhului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fărâmă de genii
... am vizitat din maluri,
într-o zi, cu Eminescu
și n-am văzut catarg;
era o mare fără valuri
ca-ntr-un tablou de Grigorescu
pe-un coviltir purtat în larg.
... m-am tot trudit într-un suit
și n-am ajuns în veci Brâncuși,
nici de stupid n-am fost în stare
-și-am încercat la infinit
încornorând pretinși sus-puși-
un Ionesco... s-am 'n absurd, valoare.
... la câte steaguri numărate
am fost parol cu Nenea Iancu
și nu s-alege țara, din prostie
pierdută de la Iorga fără date,
căci nu istorie e școala, poate bancu
c-un Bulă... ce-a mai fost și-o să mai fie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în timpul regimului trecut, se vorbea de "Coloana Infinitului". În realitate, această capodoperă s-a numit "Coloana pomenirii fără sfârșit". Monumentul de la Târgu Jiu avea pentru Brâncuși o conotație declarat comemorativă: era dedicat soldaților gorjeni care s-au jertfit în Războiul de Întregire a Țării. Brâncuși a refuzat orice onorariu pentru această lumânare infinită, ca și pentru celelalte monumente ridicate la Târgu Jiu: Masa Tăcerii și Poarta Sărutului.
Calinic Argatu în Pace și bucurie cu Brâncuși (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temeiuri
când îmbrățișezi infinitul,
îl răstignești pe o coloană brâncușiană,
plimbându-te prin cuvântul finitudine,
când mergi prin pădurea de argint,
mergi prin cuvântul pădurea de argint
plimbându-te plin de argintul lunii pe tălpi,
și pleacă să plimbi ielele până-n asfințit,
când iubești o copilă cu buze trandafirii
mergi prin cuvântul iubire alergând
până la capătul logodnei pământului cu cerul
când cunoști, mergi, chiar fără să știi,
prin templul cunoașterii cu tâmpla prin lumină,
când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire
ca fiul rătăcitor
căindu-te și întorcându-te la cale cea dreaptă,
numai când mergi prin viață
și pătrunzi mai adânc în ea,
mergi prin temeiul vieții,
fiindcă, tot ce străbate omul are temei,
iar cuvântul este logodit cu temeiul,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coloana fără sfârșit
Oul e infinitul care se multiplică,
își păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecția de zbor în aripi.
Tăcerea rămâne un gest
de împărtășire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-și mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porții.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cumințenia pământului,
domnișoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.
Pe urmele recunoștinței,
Brâncuși înduioșat a zidit
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coloana infinit de oficială
Pe negru, rulează lucioase mobile
În negre vopsele, cu geamuri de fum,
De-un stins, din roșeața de "flash"-uri sterile
De cald, cum și albastru'... ce se aprind în comun.
Nimic nu oprește din goana stupidă,
Ce vrea lenea zilei s-o facă urgență,
Turnată-n statui, de putere, avidă...
Ce stau răsturnate... de exces de potență...
... Figuri împăiate în zâmbet perfid,
Se-ascund tolănite pe scaune-n piele
Și, dând importanță mutacului zid
Că nu-s responsabilii... alese lichele!?
E negrul de ciocli, ce moarte pronează,
Că bine promis e privat, în palate
Și locul în stradă, permis, se visează,
De trec ei, că lor le-aparține... dreptate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare
Mă închin pios, la tine, azi, patria mea,
Ca la o sfântă Catedrală
Și rugăminte fac către Hristos,
Poporul nostru de veacuri să nu piară!
Îngenunchind la sfânta glie,
La neamul nostru risipit pe roți,
Iar la altarul Sfânt al demnității
Cultura noastră este stâlp și temelie,
Strămoșul nostru Eminescu
Cu versul Sfânt al libertății...
Iar tricolorul, veșmânt Sfânt,
Stropit cu sânge, smirnă și tămâie
Pe toți ne apără ca neam
Și Sfântul imn "Deșteaptă-te, Române"
Iar mărturii de glorie și neam,
Eroi ai Evangheliei dreptății,
Iar mir îi sângele celor care zac,
Al nostru Decebal, preasfântul dac.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață într-o călimară...
Un toc vechi și murdar de cerneală
E singura-mi comoară
Dar fără voi ce s-ar alege
De scrisul meu?
Căci tot ce am făcut până mai ieri...
A mers pe foc sau la maculatură.
Oh, preferam să tac.
Dar asta până ieri. Acuma, gata!
Dau viață scrisului...
Punem capăt timpului pierdut...
Sperând că nu se va termina cerneala,
Căci eu chiar de aș plânge în călimară,
Sau chiar cu sângede la răni aș scrie...
Aș scrie iar cu lacrima-cerneală
Chiar de ar trebui să mor de-o mie de ori pe zi.
Oricum ultima mea clipă ți-aș face-o cadou ție, cititorule.
Și aș trăi prin tine...
Chiar și cu rugina sufletului meu aș trasa dungi,
Hieroglife pe hârtie...
Chiar de voi fi rănit mi-aș cățăra pana pe "masa tăcerii" lui Brâncuși,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne!
Doamne!
dacă mi-ai da un cuvânt și acela ar fi al meu
aș scrie în inimile tuturor
iubire!
dacă mi-ai da o notă
și pe aceea aș da-o oamenilor ca să învețe să cânte, cu sufletul
numai fericire!
dacă mai fi făcut pictor aș fi pictat un tablou, cu noi toți
prinși de mână
pentru ca în lume să fie numai unire!
dacă mai fi făcut doctor aș opera și apoi aș arde
toată răutatea din suflete și bolile din lume!
nu mai vreau pentru nimeni
durere!
aș vrea, Doamne, să-mi dai o pâine, ca din ea să satur
toți flamanzii iar pentru copii
un munte fără de sfârșit de jucării!
aș vrea, Doamne, ca toate femeile din lume
să fie mame bune!
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Identificare
Nu, nu este numai câmpia aceasta
Îmbătată de lumină
Străbătută de tainice zămisliri
Nu sunt doar munții aceștia
Martirizați sub destinul înălțimilor
Nici neliniștea apelor
Răsfrântă peste ecourile triumfale
Sau miracolul săpat
În tainice, foșnitoare păduri
Nici doar cerul ocrotit
De izvorul seninului
Ci mai este și plaiul
Pe care
Tâmpla vremii l-a vrut leagăn
Nemuririi lui Decebal
Și bulgărele acela
Din cremene
Înfirbântat cu ideal
[...] Citește tot
poezie de Elena Armenescu (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul și eu
Privesc muntele cerului
Cu plete dalbe
Curgînd spre purificarea planetei.
Privesc colona infinitului,
Seamănă cu cea a lui Brâncuși,
Dar nu-i făcută de mână de om.
Este celestă și măsoară viața Pămîntului!
Privesc pe cer și admir copacii vieții
Ce se agită-n frunze aurii
Lăsînd să izvorască-n zare
Lumina divină a Soarelui.
Privesc pe cer cum zboară îngerii
Cu chinuri și lacrimi de dor,
Culeg izvorul tinereții
Ca să o arunce pe Pămînt,
Privesc cerul și văd oceanul
Ce se inchină-n fața divină
Și lasă să-i smulgă un strop de apă-Lumină
Pe care o pulverizează pe Pămînt
Lăsînd să rodească viața
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Constantin Brâncuși și infinit, adresa este: