De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decât germanii, a trebuit să ne așteptăm soarta o mie de ani? Situația geografică defavorabilă, neprielnicia condițiilor istorice, năvăliri barbare, vecini sălbatici? Dar acestea ar fi trebuit să fie motive în plus de afirmare, elemente de mărire proprie, dacă pornirea de a face istorie, pornirea oarbă și primordială, ne-ar fi aruncat irezistibil în vârtejul universal.
Constantin Noica în Pagini despre sufletul românesc
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îi aud vorbind despre România eternă, așa, fără nici o determinare, fără ancorare în istorie, îmi aduce aminte de "Franța eternă" din 1939. Și slavă Domnului, dacă avea o țară dreptul la eternitate era Franța.
Dar ce înseamnă etern? Trebuie să fii ceva, să CREZI în ceva. Chiar un creștin e ceva anumit: catolic, ortodox, copt. Cine spune: "Cred în România de totdeauna" vorbește la fel cu cel care spune - și există câțiva - "sânt creștin pur și simplu." Ortodox? Nu, creștin, în genere. Protestant, atunci? Nici asta, creștin.
N-ar fi de mirare să adauge: e o perspectivă FILOZOFICÃ a creștinismului. Ofensând filozofia - știința "generalităților", nu? - și ofensând creștinismul.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Noica despre România, adresa este: