Constantin Păun despre ochi

Unei deosebite prezentatoare T.V.

Frumoasă ca un bibelou, duduie,
Cu ochii vii şi gesturi calme;
De-ai fi aici ţi-aş face o statuie,
Şi poate că te-aş ţine-n palme!

epigramă de Constantin Păun (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cai au iubitele

Ce cai au iubitele seara...
Mai albi ca zăpada, mai sprinteni ca fiara,
Mai iuţi decât gândul, mai supli-n potcoave,
Cu aripi de fulger, cu forme concave!
Vin cai peste mine, în stoluri prelungi,
Pe raze de rouă, pe lungile dungi;
Nebună e zarea de cai şi copite...
De ochii de piatră, încinşi de iubite!
Ce cai au iubitele, cum scapăr nebune,
Cu mâna pe frâie, cu gândul pe strune...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscoditorii

Puteam să fiu Tu,
Dacă şi tu îndrăzneai să pari Eu!
Şi puteam face schimb de monezi...
(De-aceeaşi valoare, bine-nţeles!)
Aceste bancnote,
Au trecut pe la fisc
Şi-au fost cântărite...
În fond, eşti mai rău,
De convins...
Şi dacă tresar în ochii,
Ferestrelor voastre mai mari,
Văd cerul de aur
Şi înlăuntru un chip,
Asemenea nouă,-
Iscoditorii

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi plac păsările de pradă,
Ciugulind clipele diamantine,
Au clonţul de piatră, ochiul de fulger
Şi întrucâdva le-aseamăn cu tine!

Îmi place cuibul, trăsnet şi foc,
Ades creator de destine,
Cu storurile trase, zăvoarele scoase,
Aşa cum găsesc în tindă la tine!

Păsările de pradă au clonţul mai lung,
Anume creat să prindă rubine,
În el mă simt teafăr, chiar dacă pe drum,
Mă topesc în tufişuri alpine!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1963)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o ştiusem vuieşte de cornute,
Ce din copilărie le ştiu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriţi,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiţi.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine ştie ce în anii ce se duc,
Doar uliţa mă strânge cu braţele durute,
Şi-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul din Columbia (care a ucis 30 mii de suflete)

Aseară-a vorbit de Columbia, iar
Lovită de crater în nopţi cu stihii,
Care-au topit aproape treizeci de mii
Şi-acuma-n surdină suspină bizar!

Acolo pesemne, de-acuma venii
Satan pe cazanul de foc princiar,
Greşind numai vadul căzut pe cântar,
Să spulbere cerul din ochii căprii.

N-am să cer vieţii, slăbită de floare,
Decât tăria de-o fi să separe,
Albul de ciută curat ca o coală,

De lumea, o pâclă, despotică boală
Şi partea din urmă, vrând s-o repare,
Dracii s-o mâne-n cazanul cu smoală.

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarul

Era o linişte oarbă,
Zgomotoasă chiar,-de prea multă linişte!
Şi mai era acolo nişte cercuri,
Vii şi simandicoase...
Erau ca scaunele din jur,
De la masa tăcerii!
Piatră de cremene,
Fiinţele înnegrite de groază,
Încordate ca o arbaletă.
Cu răsuflarea tăiată, d
În mijloc, pe roata norocului...
Era o literă amorţită,
Care arunca zarul!
Cerul cădea spiralat,
Până la vârful dorinţei
Şi din tenebrele căuşului mâinii,
Au zvâcnit cuburile rotindu-se...
Ca anotimpurile
Şi când am deschis ochii,
Am văzut cum căzuse iarna...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geană de rouă

Aşa trec eu cu soarele pe umăr,
Când vezi arătura bolnavă!
Rimele bat în miez fără număr
Şi zac pe-o oglindă concavă!

E drumul potcoavă, şiruri întregi,
Aleargă prin streaşini deschise
Tu mamă întreg mă înţelegi
Că-s bolnav după vechile vise,

Se lasă căldura şi curge un râu,
Pe mâinile arse, osoase de vreme,
Ai duce la moară sacul de grâu,
Da-n tine şi forţa se teme...

Aştepţi ca să vină, băiatul ce-i dus,
Să mai treacă o clipă prin tindă,
Faci cruce, ochii săgeată în sus,
Vecinii din rugă să nu te desprindă!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet în stil popular

Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteştiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când priveşte,
lacrimi varsă şi-o topeşte
şi-ncet moartea o răpeşte.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
şi-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele şi-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpeşti un chip frumos.
De-l primeşti, opreşte-ţi apa,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!