Arată-mi ce înseamn-a fi iubit
Cuprinde-mă și mă încolăcește,
De multă vreme port în suflet dor,
Tăcerile din suflet... risipește
Și-nvată-mă, în tine să cobor.
Sărută-mă... pe vise și privire,
De-atâta timp pe buze te aștept,
Dezbracă-mă de trac și de uimire
Și strânge-mă năucitor la piept.
Alintă-mă cu mângâieri nebune,
Alungă depărtările spre munți,
Spune acum ce nu se poate spune
Și-ntinde mâna, viața să înfrunți.
Păstrează-mă în trup ca pe-o icoană,
Încrezătoare-n gândul tălmăcit,
Pune balsamul magic peste rană
Și-arată-mi ce înseamn-a fi iubit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Atâta toamnă
Atâta toamnă a căzut prin vii,
Într-un amurg de soare-ntârziat,
Că boabele-n ciorchini sunt rubinii
Și strălucesc... cu gândul la păcat.
De mâine... poate vin culegătoare
Cu trupuri zvelte și cu ochi senini.
Vor pune în panere... bob de soare.
Și veselie-n jocuri de lumini.
Atâta freamăt e... și-atâta viață,
În boaba coaptă, pusă-n zdrobitor,
Că te și miri cu câtă eleganță
Țâșnește must, la margini de izvor.
Licoarea în ciubere, lin, se duce.
Flăcăi o tot măsoară pricepuți,
E-atât de parfumată... și de dulce,
C-atâta toamnă, n-o să poti, să uiți.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge a-mpăcare
Ninge în neștire peste atâtea vise
Ce dansează liber sub un cer târziu,
În adânc de suflet rănile-s deschise
Ca o ironie... dusă-nspre pustiu.
Ninge a-mpăcare și a bucurie,
Uneori mai bate vântul cel nebun,
Cerul se golește ca-ntr-o feerie
Aruncând baloane triste de săpun.
Pulbere de stele în lumina dulce,
Se prelinge urma pașilor pierduți,
Felinare aprinse vor să mi te culce
Și cuvinte-așteaptă... să mă tot săruti.
Ninge peste frunze în culori astrale,
Ca o mângâiere tainică pe sâni,
Când nimic nu poate a ne sta în cale
Și pe drumul vieții ne simțim stăpâni.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șnur de mărțișor
Ce ai putea spune, gânduri înfloriră,
Primăvara-n curte șade dezbrăcată
Și-n lumina caldă... fluturii se miră,
De culoarea vieții în destin brodată.
Te-nfășoară vântul, iarba-i înverzită,
Roiuri de albine... visele-ți trezesc,
Norii se destramă-n clipa risipită
Și-n răcoarea dulce... aburii plutesc
Soarele aruncă raze-nspre dorintă,
Dându-ne de veste că e plin de dor,
Timpul împletește c-o anume știință
Magica iubire-n șnur... de mărțișor
Se apleacă cerul dincolo de zare,
Aripi de mătase, dezgolesc plăceri,
Buzele-s topite.... într-o sărutare
Tălmăcind fierbinte clipa de tăceri
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște fericit
Fie ca lumina să aducă soare,
Miere de albine și un trai ușor,
Rădăcina vieții ca o sărbătoare
Și sclipirea vie-a magicului dor
Fie ca divinul să vă ocrotească,
Să v- aducă tihnă și nectar sfințit,
Visele rebele, să se împlinească,
Liniște și pace... PAȘTE FERICIT
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te gândești la mine
Când te gândești la mine și ți-e dor,
Din gândurile tale mă coboară,
Sărută-mă... i-atâta de ușor
Și-n așternutul moale mă doboară.
Ia-mi părul și pe perne mi-l răsfiră,
Gustă mireasma trupului de foc,
Ești ca și marea care se înșiră
Pe-o plajă goală, când își face loc.
Caut obrazul pentru... sărutare,
Pe jar pun pasiunea drept zălog,
E gura ta, cea mai fierbinte, oare!
Sau va rămâne doar un biet prolog.
Dezbracă-mă de vorbe-n mângâieri,
Deschide ușa templului când bat,
Nimic nu-i azi, așa cum a fost ieri,
Din noaptea asta, parcă-s mai bărbat.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate n-ai știut, dar mâine
Se vor rătăci... risipe,
Va lătra flămând un câine
Spre amintirea unei clipe,
Ca un abur cald, de pâine,
Ce zbura făr-de aripe.
Poate ai uitat... uitarea
Curge din privirea-ți verde,
Ce sfâșie depărtarea
Și-n adâncul ei se pierde,
Ca o umbră, în culoarea
Ce tăceri vrea să dezmierde.
Poate ai găsit... sărutul
Ars, pe buze reci de rouă
Și alungând târziu, urâtul,
Trupurilor noastre... două,
Renăscute-n așternutul
Dimineților când plouă
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toarnă-mi fiori în trup
Dă drumul hergheliilor de vise,
Alintă-mă... cu-o pană de păun,
Îmbracă-mă-n tăcerile nescrise
Și-ascultă depărtările ce spun.
Descătușeaz-albastrele destine,
Învață-mă să zbor... imperativ,
Mă învelește-n clipele carmine
Și caută-i ispitei... un motiv.
Aprinde orizontul și zâmbește,
Sărută-mă și iartă-mă... firesc,
Țigara vieții arde-mpărătește
Păcatul... și eternul"Te iubesc"
Adună amintiri făr-de regrete,
Alungă-mă și uită-mă în zori,
Mă șterge din detalii desuete
Și-oferă-mi diminețile cu flori.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provoacă-mă
Provoacă-mă în dimineață
Cu focul gândului sedus,
De trupul care îmi dă viață
Ca soarele, înspre apus.
Aștept furtunile postume
Și smulg destinului plăceri,
Pentru o dragoste anume,
Redefinită de tăceri.
Dezleg de taine, răsăritul,
Și-alung ispite fără rost,
Sorbind privirilor, ursitul,
Indescifrabil și anost.
Apoi, arunc cu flori și rouă,
Cu umbra gândului nespus
Ce frânge inimile-n două
Ducându-se înspre apus.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai întors
Te-ai întors împlinită,
Strălucind ca o floare
Ce se vrea risipită
Pe a vieții cărare.
Ai lansat ipoteze,
Înflorind în cuvinte
Care pot să probeze
Cât ai fost de cuminte.
Te-ai întors radioasă
Ca o noapte de joi,
Ireal de frumoasă
Și sedusă de ploi.
Ai turnat în pahare
Praf de stele și dor,
Renăscând din uitare
Simfonii de amor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile din ochii tăi
Ploile din ochii tăi
Limpezesc sentimentele gri
Netezesc gândurile opace
Și îndeamnă la sinceritate
Catifeaua palmelor tale
Modelează instincte ascunse
Colorând lumini nebănuite
Și orizonturile albe de dor
Șoaptele buzelor tale
Dau viață nespuselor cuvinte
Însuflețesc fulgii de nea
Și aprind zorile păcătoase
Bună dimineața viață
Timpul meu e al tău
Fluture inocent sau inorog
Clepsidră fără de nisip
Iubire fără de sfârșit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiaza proaspetei mirese
Amiaza proaspetei mirese,
Ascunsă-n unduiri aprinse
De soarele... ce parcă țese
Iubirile... de flăcări... ninse.
Patima clipei... se cocoață
Pe reverențe și-ndrăzneli,
Pe o privire... veșnic hoață,
Uitată între sâni... rebeli.
Se sparg oglinzile, în ape,
Tăceri la viață... se trezesc
Nemărginirea este-aproape
Și trupurile... se-ntâlnesc.
Salut discret... ispita care
Deschis-a împlinirii drum,
Fără a pune... o-ntrebare,
Făcând din pasiune, scrum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu înc-aștept
Eu înc-aștept o clipă care
S-alunge verile-nspre est
Și-apoi... să facă acel gest
De curtoazie... și răcoare.
Doresc enorm, o dimineață
Cu frunze galbene de nuc,
Luate de vânt... cu balamuc
Și aruncate, dur, spre viață.
Septembrie grăbit... sosește
Și-alergă mândru prin livezi
Făcându-te și-acum să crezi
Că totuși, totuși, te iubește.
Dar minte, iarăși, fără frică
Jucând regretele... pe-un pol
Prin stufărișu-aproape gol
De care-ar vrea să se dezică.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpăr clipa
Iubito!... îmi cumpăr o clipă,
Mă duc în bazar să găsesc,
Cât costă această risipă
Nu știu, dar o iau și plătesc!
Voi lua o bucată din lună,
Cu bani spre târziu căpătați
Și-apoi te voi pune stăpână
A hoților... ce azi îmi sunt frați.
Nimic nu mai este ce-a fost,
Iar lumea-i murdară și dură,
Tâlharii făcându-și un rost,
Călcând prea sfințita scriptură.
Îmi cumpăr iubito!... o viață,
Cu liniște, furtuni și-mpliniri,
Plăti-voi la prețul din piață
Parfumul discretei iubiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faceți loc
Voi topi, primăverilor, gândul,
Indemnat de nebune chemări,
Ce ascund felinarelor, rândul,
Într-un verde alergic... la mări.
Voi trasa pentru viață, repere,
Firul roșu întins, ca un semn,
Pentru negre și stranii himere,
Ce încalcă momentul solemn.
Voi striga ne-ncetat, adevărul,
Cu iubirea nu pot face, negoț,
Sinonim cu trădarea, e mărul,
Iar întâiul, Adam, n-a fost hoț.
Voi pătrunde abisul, se poate,
Am nevoie de timp, de noroc,
Știu a da oltenește... din coate,
Am venit, sunt aici, faceți loc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul tremură pe scară
Nu-s nici eu, nu ești nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.
Nu ești tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puține,
Am deja părul cărunt
Și un junghi ce mă reține.
Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă și culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.
S-ar trezi la viață, focul,
Marea, muntele și cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea și grănicerul
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am încercat scrisorilor parfumul
Am încercat scrisorilor parfumul,
Inamovibilul... judecător
Ce s-a vândut iubirilor, nebunul,
Cu indecența unui infractor.
Nu pot vorbi trecutului... de tine,
Nici verile, a le uita, nu pot,
Citesc un infinit... ce-mi aparține
Și zboară păpădia peste tot.
Fărâme mici, de verbe nerostite
Dansează emotivilor în gând,
Cu fluturi albi și pulberi încălzite
De pasiunea, ultimului rând.
Am descifrat scrisorilor, mesajul,
Nedeclarat și totuși existent,
Al unui om ce și-a făcut bagajul
Îndrăgostit de viață permanent.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feeric ninge această dimineață
Feeric ninge această dimineață,
Acoperindu-mă cu dezmierdări
Și cu iubiri care mă țin în viață,
Tot numărând eterice-ntrebări.
Rastălmăcite vise mă-nfioară,
Topind pe buze fulgii de argint
Și șoaptele timide... ce coboară
Înfășurându-mă... ca un alint.
Îmi bat în geam chemările uitate
Și gândurile... încă tinerești,
Ademenindu-mă-nspre libertate
Când tu cu sărutări mă dezvelești.
Si ninge cu atingeri neștiute
Plutesc cu tine-n veșnicii de dor
Lăsând în urmă clipele pierdute,
Dintr-o nebună noapte... de amor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poala nopții
În poala nopții dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viață mii de erezii.
Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Și-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu și tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.
Reinvestim în patimi și păcate,
Riscând speranțele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Și ceru-i... ca o frunte... de poet.
Rătăcitor, prin umbre neștiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceața buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept cu trandafiri
Te aștept cu trandafiri
Și cu sărutări pe sân,
Cu năvalnice iubiri,
Vrând în suflet, să-ti rămân.
Mângâieri și dulci cuvinte,
Aburi în cristal de rouă
Și-un amurg care nu minte,
Când afară-i nor și plouă.
Te aștept cu buze dulci,
Cu atingeri și cu șoapte
Și-ai să vezi și tu atunci,
Așternut arzând... în noapte.
Câte doruri curg în tine,
Spre adânc alunecând
Și-nspre clipele puține,
Agățându-se de-un gând.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre viață, adresa este: