Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
* * *
profeția fecioară vorbește
despre un timp când demonii nuntesc
peste o apă arsă,
peste capete de păianjeni reci,
peste patru joi și patru negre.
vine pământul în val,
copacii fug din păduri,
fiarele cer milă iepurilor,
gheara de cioară se agață de somn,
e timpul.
ies din munți
miri negri în sfârșitul sfârșitului,
icoanelor li se sparg inimile în peșteri,
catapetesmele cad în genunchi,
venite
sub seceră,
se desfac picioarele nopții a dragoste.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele, cuminți ca niște țărănci albe,
i-ar fi țesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.
dacă mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.
dacă mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.
dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă
nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele,
cuminți ca niște țărănci albe,
i-ar fi țesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.
dacă
mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.
dacă
mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
scrie, femeie,
poemul de dragoste
care curge dintr-un februarie
mânjit la gură de ruj.
în fiecare noapte
alt februarie
cu ochi sparți de urlete,
despică-l,
rupe-i cămașa
și ține-i spinarea cambrată
până înlăuntrul
îi țâșnește
cuvânt spre vertical.
rupe hârtia
să picure sânge negru din ea,
spală-i cu el mâinile,
pune-i banul de dus
și iartă-l că mâine îl schimbi.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în secunda aceasta de lut,
pe care o numesc coincidență izolată,
trag de spațiu
către cele patru colțuri ale lui.
înăuntru,
deși sunt un cerc care tace,
îți vorbesc
despre regnul neobișnuit al iubirii,
despre
cum se sărută munți migratori
în plin sentiment de câmpie,
despre
ce înseamnă o întâmplare întârziată
în ultima vară posibilă a universului.
despre tine,
cel creat de idee,
nu vorbesc,
pentru că
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(un tu, un poem)
și dacă pănă la urmă
nu sunt născută din coasta ta,
ci TU ai luat o mână de lut,
ai pus-o pe roată
și în loc de ulcior sau de oală
te-ai trezit cu mine cuminte și albă
întrebând cât mai e
până iubim?
cred că îmi era foame
și m-ai hrănit din palme
cu gânduri ca ii înflorate,
cred că îmi era sete
și mi-ai dat să beau rouă
din ochiul tău sau din lună
până am învățat rostul
și mersul în două cuvinte.
și pentru că nu mi-ai răspuns
la prima întrebare
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu-mi mai am viața.
m-am uitat după ea
în momentul în care am simțit
că parcă aveam cândva
ceva lângă mine care se zbătea,
legată scurt cu sfoară.
și nu mai era.
ciudat e că acum
sunt o cumințenie lungă.
ca așteptarea seminței
să se facă arbore. sau om.
te văd pe tine...
cum ai furat toată istoria planetei
din împrejurul sentimentelor
și o descarci pe masă
cu vocea ta bărbătească...
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
copacul cu cămașă portocalie
îmi spunea
că oamenii-ferăstrău
pot ține un copac de mână
în mijlocul singurătății.
frunzele lui
mi-au atins patru etaje mai târziu
zidurile pe dinăuntru,
el
s-a desfăcut
din blândețea lui simplă
și foșnitoare,
sângeram de tristețe
și
mi-a depărtat oțelul de trup.
ne-am ținut degetele
de vorbă,
de dragoste,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
casa asta se mișcă,
cearșafurile
au transformat scaunele, pianul
în fantome,
o lună cheală se plimbă printre candelabre
și dă de mâncare lupilor
binecuvântări
și voci de copii.
e atât sânge în pereți,
încât sunt vânați înaintea sărutului.
un amestec de panică și rușine se piaptănă
către creștetul mansardei
ca și când trebuie să plece
frumoase
într-o nuntă pe pajiște
(trebuie luate cu împrumut
un picior de vioară,
o fereastră spre toscana,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
femeie cu iarba domnului în sânge,
vine talpa nebunului să rupă apa nașterii
din două în două milenii.
ție îti zic,
nu încerca să numeri degetele arătătoare
ale profeției,
are un singur călcâi
și peste credință
îi cresc blesteme în loc de unghii.
botează-ți talpa vorbitoare cu morții
în pocalul cu vin,
dă-le-o păcătoșilor s-o soarbă.
deschide era lui acum,
mileniul proorocit stă să crape în timp.
cel așteptat e în burta enormului,
se va naște pe gură,
urletul de dragoste si de milă
nu vine decât din durere,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu mă potrivesc
pe acest umeraș care urlă
în ședințele șifonierului,
prefer
să mă arunc neglijent
pe scaunul
din mijlocul camerei murdare
de pași proaspeți.
nu mi-au plăcut
niciodată
lăzile țipătoare,
inul
se șifonează sonor
la indicațiile placajului.
prefer
lemnul alb de discreție
să-mi tacă mie
din toate cele patru picioare ale lui,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
fizic,
sunt sănătoasă tun.
am 5 degete la fiecare mână
și la fiecare picior.
și tot felul de chestii care funcționează
simultan și uns.
ar trebui să îmi inventez
o maladie,
ceva,
un spleen al realului.
nu.
nu sunt reală
precum altele nu și tu da.
uneori mă pipăi ca să simt
că sunt totuși bolnavă de "sunt".
zilnic,
descopăr un organism nou-intens.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poate nu ne mai încape cerul,
iubitul meu,
de aceea am intrat
în carcasele astea de tină și scuipat,
poate nu ne mai ține
nicio rătăcire de cometă
greutățile gândului,
de aceea stăm cu ele în geamantane
lângă uși pe care nu se pleacă.
și poate
am greșit dumnezeul,
am nimerit unul care nu iartă,
care ne-a înfipt pe veșnicie în viață,
insecte moarte, frumoase,
în cutia de lemn
a unui copil de clasa a șasea.
poate nu mai avem
lacrimile acelea în formă de aripi
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
știu că îmi vezi timpul
pe dinafară
și că mi-l pierzi
când mi se încurcă aerul
și încep să trec prin el
ca un pieptăn ușor dezorientat
de mișcarea în serpentină a senzațiilor.
dar ai răbdare, dragostea mea,
cred că voi muri special pentru tine cândva,
probabil voi fura câte puțin
din frumusețea icoanelor
pe lângă care mă sting
și atunci
îți dai seama ce poveste curată
vom fi?
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vorbește.
vorbește despre cum poți îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oțel"
și despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.
despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spațiu,
să aibă loc vegetația spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
și din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.
vorbește despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
frigul
de culoare amară
își trece mâna
peste aerul dilatat în ecou,
ca un trup îndelung de gând.
așa începe?
muzica se învârte prin cameră...
ar trebui
să cos pereții de tavanul ăsta emoțional
care se tot ridică pe vârfuri.
mă uit înapoi
după păianjenul pe care l-am hrănit
cu biscuiți și ochi de vrabie.
are acum
patruzeci și patru de picioare
cu care se agață de imagini.
de obicei
stătea pe numele meu să mănânce.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
până la desfacerea urletului de pe os
avem nevoie de câteva copci
între avatarul unui amin
și necuvioasa reîncarnare
a voalului.
și poate de un index cu falange sincere,
pentru că este chiar cumplit de greu
să deosebești
pe cană
urma gurii de urma celeilalte guri,
au harta colților cameleonic identică,
ba mai mult,
e un fel de suprapunere încordată
a amprentelor mincinoase
(din prea imensă dragoste)
și asta încurcă fantastic
așteptarea.
și de aici neînțelesul necesității,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
atunci când se adună
circumstanțele,
mă orbesc
atâtea autolanterne
cu pantaloni rupți în zone celebre.
sunt pe darkweb,
îi îmbolnăvesc de anonimat
pe cei din mansarde,
altfel nu ar fi
decât niște copii nefericite de agende
care neagă identitatea lui dante.
sunt anon,
doar îi ajut să dispară
într-un subsol
unde nu se face trafic de opțiuni,
deja m-am obișnuit acolo.
la biroul meu cu probleme reciclabile,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
suntem bețivii unui timp nevinovat.
dar îi aruncăm la gunoi
dimineața de după,
peste hârtii
murdare de icterul literelor
sau lângă conserve
care mai miros încă a inimi.
trecem unul prin altul
ca basculantele
prin magazine de farfurii,
apoi mergem la seminarii
despre frica de zbor,
când, de fapt,
ar trebui să tăiem de pe lista de dorințe
această nebunie cu metodă
a pierderii...
tu nu vezi
că tristețea ne trăiește
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cred că așa a început,
cu tenișii tăi jerpeliți de fericire
în rucsacul de culoarea prafului
pe care-l luasem de la vânzătorul de opiu
și
cu faptul că avem în comun
limba și literatura sărutului,
e evident
de ce ne rupem buzele
pe ode
în metru narcotic.
blugii noștri și-au lepădat zeii din buzunare,
fumează poeme galbene fără filtru,
poate au greșit cerul,
poate le e rău
de la frumusețea asta feroce.
uite, vezi?
luna e în apă,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corina Dașoveanu despre iubire, adresa este: