Cornelia Georgescu despre întuneric

Soarele

Sufletul sistemului solar,
Orbitor şi auriu,
Are grijă de toate planetele sale...
Razele sale strălucitoare
Energie împrăştiind,
Luminând întunericul,
E astrul central.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diamantul – poem diamant

Neşlefuită
piatră preţioasă
căutată de mulţi
împrăştiind sclipiri în întuneric
mai dură decât orice altceva
greu de găsit în
peşteri fără sfârşit
şi fără
început...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speologie – poem diamant

În
peşteri întunecoase
stalactite şi stalagmite
se unesc în coloane
printre care zboară numeroşi lilieci
şi unde poţi găsi
pietre şi minerale
semipreţioase şi
preţioase.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Europa, cu suprafaţa sa glaciară albăstruie, brăzdată de o mulţime de fisuri, sub a cărui crustă îngheţată groasă se ascundea probabil un misterios ocean de apă, imens, adânc şi întunecat...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi plecaseră, cu toţii, spre casele lor, dânsul... Directorul se mulţumea cu cămăruţa cea "secretă", alăturată cabinetului său, mai ales că ştia că Lucian dormise deseori acolo. În minte-i năpădiră amintiri, toate legate de simpaticul băiat, plin de energie, de viaţă, un băiat, negreşit, tare bun, cu un suflet de aur. Bineînţeles şi ceilalţi şase tineri îi erau tare dragi, dar nici unul atât de mult ca el, Lucian, fiul său. În cămăruţa mică, goală, întunecată, îl întâmpină doar... întunericul, până-n momentul în care dânsul aprinse lumina. Cum să reuşească să adoarmă în noaptea aceea? S-ar fi dus până pe spaţioport, pe rachetodrom, dar rampa de lansare era goală. Nici urmă de "Pacifis"; la ora aceea, nava albastră era departe, foarte departe, călătorind printre aştri...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomia este străveche; ea există dintotdeauna... Oamenii au descoperit-o şi ei tot din timpuri străvechi, încă de când, temători, în întunericul nocturn, şi-au ridicat privirile către cerul înstelat.

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava albastră "Pacifis", manevrată cu atenţie de înaltul geograf, se înscrise pe o orbită apropiată de centura de asteroizi, în număr de zeci de mii... Se puteau distinge asteroizi metalici, bruni-roşcaţi; alţii pietroşi, silicaţi sau silicacei, mai albicioşi, uşor strălucitori, conţinând metale; alţii carbonacei, pietroşi, întunecaţi. Mari sau mai mici, de forme neregulate, rareori aducând a sfere, aveau suprafeţele pline de cratere şi lovituri, semn al unui trecut violent. Au putut observa asteriodul Ceres, unul dintre cei mai mari, despre care în trecut se presupunea că ar fi o planetă mai mică; asteroidul Gaspra, întunecat, roşu-brun, cu o formă neregulată, dimensiuni mai mari de 20 de km de-a curmezişul, scobit şi găurit de cratere; mai identificară vreo câţiva (evident, nu toţi aveau denumiri).

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sunt o tipă foarte rea, sunt rebelă şi răzvrătită
împotriva a tot ceea ce este drăguţ,
port haine prea lungi şi prea largi,
pozez doar în culori sumbre şi cadre întunecate
iar toate temerile mele îmi sunt muze

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scurt timp, planeta deveni invizibilă pentru ochiul liber; doar un alt punctuleţ mic, gălbui, sclipitor, pe lângă toate celelalte miliarde de punctuleţe asemănătoare; un alt astru de pe firmamentul întunecat al Universului...

Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pacifis" staţiona pe orbita planetei roşii, Marte; de fapt, impropiu spus că staţiona, pentru că nu stătea în loc, ci, asemenea celor doi sateliţi naturali, Phobos şi Deimos, se învârtea în jurul planetei roşii. Marte – planeta în jurul căreia se născuseră cele mai fanteziste idei, planeta care inspirase atâtea generaţii de scriitori SF sau scenarişti de filme al acestui gen, alimentându-le imaginaţia prin surprinzătoarea-i şi enigmatica apariţie – se afla acum atât de aproape de ei. Terra deja era doar un alt punct gălbui, luminos, pe firmamentul întunecat al spaţiului... Marte era în faţa lor, iar în apropiere, Phobos şi Deimos, micuţi şi diformi, semănând mai mult a cartofi decât a sfere; prăfuiţi, inospitalieri, întunecoşi, cu o formă neregulată. Phobos, aflat la numai 6000 km faţă de Marte, cu un crater, Stickney, cu un diametru de vreo 5 km. Ce imagini neobişnuite pentru ochii membrilor echipajului. Aproape că uitaseră de micul lor incident, orbiţi de prezenţa "zeului războiului, Marte", însoţit de fiii săi, Phobos (Spaima) şi Deimos (Teroarea)... Dar nu uitaseră în totalitate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În camera sa, Lucian se schimbă în pijama şi se întinse pe pat, în întuneric, deşi nu putea dormi sub nici o formă. Stătea doar acolo, în întuneric, gândindu-se la... frumoasa reclamantă, domnişoara consilier, Lia. Şi i se păru că o vede acolo, lângă el, dar bineînţeles, nu era ea, ci doar imaginea ei, în mintea lui...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu... Nu mi-e frică de tine! Nici de întuneric. Nu mi-ai putea face nimic. Nu eşti periculos. Şi am încredere în tine.
Lucian: Nu-i adevărat! Doar mai înainte ai spus că...
Lia: Am greşit. Nu trebuia să fi spus aşa ceva. Nu ştiu de ce mi-a scăpat... Dar am încredere în tine, Luci. Doar nu m-ai salvat pentru ca să-mi faci ceva rău. Tu nu eşti aşa...
Lucian: Ah, da?! Nu sunt aşa? Dar cum? Cum altfel? Hmm?! Hai, spune! Cum sunt?! Un Don Juan, nu-i aşa? Doar tu spuneai mereu acest lucru... Şi nu crezi, domnişoară Mata Hari, că e cam periculos să te afli singură, blocată într-o peşteră întunecoasă, împreună cu un Don Juan?! Ce zici?
Lia: Încetează! Ce vrei să faci? Să mă sperii? Nici o şansă, Don Juan! Nu mi-e frică de tine!
Lucian: Poate c-ar trebui... Gândeşte-te: Don Juan şi Mata Hari; ce cuplu formăm... Interesant! Nu?!
Lia: Nu suntem deloc un cuplu!
Lucian: Dar am putea fi, unul celebru!
Lia: Nu, n-am putea fi! Mata Hari nu s-a întâlnit niciodată cu Don Juan; au trăit în epoci diferite.
Lucian: S-a întâlnit acum, în epoca asta.
Lia: Încetează cu tâmpeniile astea! Ce vrei să-mi demonstrezi?! Că ai fi încă periculos? Nu te cred, Don Juan! Eu nu sunt Ly! Nu mă las păcălită aşa uşor...
Lucian: Nu, nu eşti Ly, tu eşti Mata Hari...
Lia: Tocmai... Cu mine nu-ţi merge!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paranormal – (OZN şi FLN)

Pescăruş în zbor,
Enigme rezolvând,
Stiinţa folosind,
Cugetând mereu
Asupra fenomenelor
Rămase nedesluşite,
Umbre din trecut,
Sentimente profunde...
Universul întreg,
Lumină şi întuneric...

Cu aripile larg deschise,
Ridicându-se deasupra valurilor,
Iubindu-şi toţi semenii...
Nimeni nu poate opri
Acest pescăruş temerar.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Golul negru"

Cunoscut ca un "black hole",
Astrul totuşi nu e gol,
Căci e o pată plină, plină
Cu particule de lumină.

Nelăsând nimic să iasă,
Prinde totul ca-ntr-o plasă;
Planetele, praful cosmic
Le aruncă-n întuneric.

Ca un nor ce şade-n aur,
Negru şade prin gălbui,
În al cerului tezaur
Impunând prezenţa lui.

"Goluri negre" sunt formate
Din a materiei colapsare,
Producând o prăbuşire
Prin propria lor greutate.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victorioasă, Lia porni voioasă înainte, cercetând totul cu atenţie. Lucian o urmă prudent, nemulţumit de faptul că totuşi se lăsase uşor convins de ea, deşi era şi el curios în privinţa acestei peşteri, nu putea nega acest lucru. Pe măsură ce înaintau, întunericul devenea din ce în ce mai greu de pătruns cu privirea, iar ei de abia distingeau ce era în jurul lor, însă puteau fi siguri că nu erau în pericol.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat, privirea poliţistului căzu asupra uniformei albastre, care i se păru tare cunoscută. Zări sigla Institutului, însemnele echipajului, apoi iniţialele, E. L., scrise cu majuscule, după care privirea i se opri pentru câteva clipe asupra celor şase bulinuţe aurii care sclipeau pe reverul hainei tânărului, chiar şi în întunericul nocturn. De abia după aceea îi zări chipul şi renunţă rapid la verificarea actelor, recunoscându-l pe băiat. Luă imediat poziţie de drepţi, salutându-l respectuos.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condusă de Lucian, maşina îşi continuă drumul spre oraş. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri maşina şi coborî grăbit, împreună cu Petre şi Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deşi la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnişoarei body-guard. Deşi era întuneric, "Ucigaşa" rămase plăcut impresionată de prezenţa lui, iar colegii ei o priviră îngrijoraţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor tresări şi el la auzul tunetelor, deloc timide; bubuia de se zgâlţâiau ferestrele! Se mai pornise brusc şi un vânt puternic, iar ploaia izbea furios în geamuri. Lunganul privi ceasul: era 04.00; încă întuneric şi prea devreme. Dar mai era chip să adoarmă? Nici gând! Însă pentru a se calma, în cazul lui, exista o singură soluţie, foarte eficientă: dulciurile! Se ridică doar pentru a consuma în voie vreo câteva; gândul îi zbură la Adela, adolescenta cea bălaie, naivă şi inocentă, cu mintea unui copilaş. Cum să mai adoarmă?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor reactivă pilotul automat, părăsind postul pe care-l ocupase temporar, iar "Pacifis" se îndreptă spre Jupiter, gigantul sistemului solar... Centura de asteroizi rămăsese deja în urmă; la fel şi Soarele, lăsat în urmă, devenea din ce în ce mai mic, dar încă mai arăta ca o minge de foc strălucitoare, împrăştiind raze pe un cer întunecat, plin de stele, care înconjurau nava albastră din toate părţile. Deocamdată aveau ca punct de reper Soarele, steaua centrală, sufletul sistemului solar. Porniseră spre Jupiter şi numai gândul că în curând se vor afla în apropierea uriaşei sfere gazoase îi ameţea, îi năucea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia deschise uşor ochii, părându-i-se că aude pe cineva strănutând într-una. Evident, nu i se părea deloc, dar ea încă nu ştia acest lucru. Somnoroasă, se frecă la ochi, pentru a se dezmetici. Buimăcită, încă nu-şi dădu seama unde se afla. Deşi deschisese ochii, întunericul din jurul ei nu ceda deloc, iar patul de sub ea era tare şi colţuros. Nici chiar perna nu era moale ca de obicei, părea diferită, iar pătura călduroasă cu care era acoperită era şi ea neobişnuită. Ce se întâmpla oare? Se trezise sau încă dormea? Oare visa? Acel strănut puternic se auzi din nou, undeva din apropiere, apoi din nou şi din nou, de câteva ori. Cine să fie oare? Ly?! Parcă nu părea a fi ea... Atunci cine altcineva?

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!