Cornelia Georgescu despre dulciuri

De data aceasta, nici unul dintre cei şapte tineri nu mai ajunse cu întârziere la Institut; erau toţi pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00 şi-l aşteptau pe instructor; doar Mihai plecase deja, pentru că avea proba la geografie. După ajutorul pe care i-l acordase geograful cel înalt, era sigur că nu va avea probleme nici cu geografia, se simţea superpregătit şi... plin de dulciuri! Mihai îşi spuse în gând că nu va mai mânca nimic dulce mult timp; Nis îl suprasăturase. Bineînţeles însă, geograful tot nu renunţa la dulciurile sale; el nu se sătura niciodată! Nici Eugen Manea nu întârzie deloc; avu grijă să sosească la timp (chiar înainte să fi plecat Mihai) şi să se ocupe serios de elevii săi, de instruirea acestora, aşa cum dăduse directorul dispoziţii, dar nu numai din această cauză. Profesorul s-ar fi ocupat oricum de elevii săi, de pregătirea acestora.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

Moşul pune în ghetuţe
O mulţime de cadouri,
Să-i bucure pe copii.

Nu uită pe nimeni,
In fiecare an vine,
Cu dulciuri şi fructe...
O nuieluşă lasă
La cei ce nu sunt cuminţi...
Aşa, în fiecare an
El pune daruri în ghetuţe.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai şi Nistor intrară în camera informaticianului, pentru a vedea cum e cu geografia. Geografia – o ştiinţă plăcută, mult mai uşoară decât matematica, sau poate că nu... Totuşi, Mihai avu ocazia să constate că nu era chiar atât de uşoară cum părea, chiar dacă nu trebuia să rezolve probleme şi exerciţii complicate; erau însă atât de multe amănunte de reţinut... Bineînţeles, Nistor, ca un bun geograf, nu le încurca deloc. Pe lângă o lecţie de geografie, Mihai avu parte şi de bomboane, biscuiţi, ciocolate, alte dulciuri pe care Nistor i le oferi... Oricărui elev i-ar plăcea un asemenea profesor, de la care să primească nu doar explicaţii, ci şi dulciuri; interesant! Mihai îl găsi pe geograf un tip destul de amuzant; lunganului îi plăcea să glumească, până una alta, chiar şi de înălţimea lui. Nistor îi cunoscu pe Pedro şi pe cei doi roboţi pe care-i vor lua la bordul navei albastre, dacă vor mai pleca în misiune. "Simpatici roboţi; şi eficienţi, sper..." se gândi geograful.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi Alex îşi primi cadourile de la colegi, îmbrăţişări, urecheli şi urări, aşa cum era obişnuit. Părea însă mulţumit că nu mai era supărat cu Lucian; era foarte important pentru el. De aceea, chiar era vesel; parcă excesiv de vesel. Doctoriţa, vigilentă, îl fixă cu privirea ei albastră, dar nu-i reproşă nimic, neremarcând nimic nelalocul său în comportamentul lui. Seara, spre deliciul lunganului, urma momentul tortului, pe care Alex îl privi admirativ, parcă nevenindu-i să creadă că ar fi real, helixul unei molecule ADN învârtindu-se miraculos sub privirea lui uimită; ştia că Lucian se ocupase de acest tort, doar cu mâna stângă... Geneticianul nu avea cuvinte; câteva clipe rămase tăcut, cu cuţitul în mână, uitând să sufle cele 33 de lumânări care ardeau încet, să-şi pună vreo dorinţă în gând, sau orice altceva... Glasul colegilor îl readuseră la realitate. Stinse lumânările, îşi puse în gând dorinţa, apoi tăie emoţionat helixul ADN, împărţind fiecăruia câte o felie; nu uită să-i ofere mai mult geografului.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi totuşi, Nis... Ne însoţeşti sau nu?
Nistor: Păi, da, şefu', doar m-am ridicat... Însă dacă se întâmplă ceva, să ştii că nu sunt răspunzător.
Lucian: Lasă, Nis; n-o să se întâmple.
Nistor: Măcar am destule dulciuri la mine. Asta o să-mi distragă cât de cât atenţia.
Lucian: Bine. Haideţi odată! Gata! Să mergem!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici Nistor nu părea foarte calm, deşi el nu avea probleme acasă, cu ai lui, nici dulciurile nu-i lipseau, însă necazul lui consta în faptul că nu o mai văzuse pe Adela, prietena lui cea blondă şi încă nu reuşise să-i aducă la cunoştinţă că, nu peste foarte mult timp, el va pleca în misiune... Asta-l făcea să nu se simtă în apele lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ştii ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluţele de sticlă din colecţia lui Alex, care erau împrăştiate pe jos şi nişte animăluşe de pluş.
Eugen: Animăluşele erau ale domnişoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuşi, deşi păpuşi n-am observat, dar dacă erau hăinuţe, probabil erau şi păpuşile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnişoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de aşteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Şi arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanţe, dar acelea, ale domnişoarei, fiind de colecţie, n-aveau gloanţe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Şi pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalţi doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecţionate chiar de el, iar domnişoara doctor o foarte stranie colecţie de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte şi alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au şi copiii ăştia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor, geograful cel înalt, era trist gândindu-se la Adela, adolescenta cea bălaie. Nu reuşise s-o vadă, iar ea rămânea aici, pe Terra, de moment ce refuzase propunerea lui de a-l însoţi în misiune. Promisese că-l va aştepta timp de maxim 15 ani. De ce oare acest amănunt nu aducea deloc bucurie în sufletul lunganului, căruia nici dulciurile nu păreau a-i mai alina suferinţa?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor îi salută pe soţii Cristescu şi ieşi, îndreptându-se spre şcoala la care învăţa Adela, blonda înaltă, de numai 16 ani. Ajunse repede la şcoală. Îşi privi ceasul. Era încă devreme, deci, nu se sunase de ieşire. În aşteptare, se rezemă cu spatele de gardul metalic, desfăcând câteva bomboane din ambalajul lor colorat. Nu-l mai supăra fruntea din cauza loviturii din navă; parcă se retrăsese şi cucuiul format în acel loc.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Ce zici, Nis?! Dacă te-aş supune acum unui scurt control medical de rutină, ce s-ar întâmpla? Eu sunt sigură că aş constata că ai deja probleme cu sănătatea şi s-ar putea să te trezeşti deodată nevoit să renunţi definitiv la orice fel de dulciuri...
Nistor: Nu-ncepe şi tu, doctore!
Stela: Ia vezi! Fii atent ce faci! Ia-o mai uşurel cu dulciurile astea. Altfel voi fi nevoită să iau măsuri severe şi-n cazul tău. Îl poţi întreba pe şeful tău, el îţi va confirma.
Lucian: Te cred... În locul tău, Nis, nu m-aş pune rău cu doamna doctor.
Nistor: Da' eu nu-s bolnav! Deloc!
Stela: Nu încă. Şi ar fi bine să ai grijă să nici nu fi vreodată. Pentru că şi când vei fi, dacă vei intra pe mâna mea, n-ai să scapi aşa de uşor, cu una, cu două. Ai să vezi tu! Îţi voi impune un regim strict, pe o perioadă îndelungată, să te-nveţi minte!
Nistor: Nu cred că va fi vreodată nevoie.
Alex: Nis, Stela vrea să spună s-o laşi mai moale cu dulciurile astea; prea exagerezi, mă.
Nistor: Da, da... Văd că sunteţi toţi împotriva mea. V-aţi aliat, nu-i aşa?
Mihai: Nu-i aşa, pentru că noi avem dreptate. Doar se vede destul de clar.
Lucian: Haideţi! Să lăsăm pălăvrăgeala! Să mâncăm ceva, dar nu dulciuri, în nici un caz, Nis! Apoi vom pleca.
Nistor: Atunci, în acest caz, eu nu mai merg nicăieri cu voi! Niciodată!
Lucian: Ce-ai spus?! Repetă, te rog, Nis!
Nistor: Cum?! Cine?! Eu, şefu'? Nu, nimic... Adică, am vrut să spun că o să vin şi eu cu voi, de îndată, bineînţeles, altfel nici nu s-ar putea.
Lucian: Aşa, deci?! Mie mi s-a părut că aş fi auzit cu totul altceva.
Nistor: Nu, şefu', n-am spus altceva. Adică...
Lucian: Lasă poveştile, Nis! Haideţi, să nu întârziem!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu'...
Lucian: Ce-i, Nis?
Nistor: Cum rămâne cu problema mea?
Lucian: Care problemă, mă? Ai vreuna?!
Nistor: Păi, ştii tu, cu dulciurile mele.
Lucian: Ah, problema aia... Nu ştiu, mă, habar n-am! Ce mă întrebi pe mine? Iată-l pe Nick chiar acolo, se uită la un film. Vorbeşte cu el şi vezi ce-ţi zice!
Nistor: Da' nu pui şi tu o vorbă bună pentru mine?
Lucian: Eu?! De ce-aş face asta? Nu cred. Descurcă-te singur!
Nistor: Hai, mă, şefu', te rog...
Lucian: Nis, scuteşte-mă! Bine?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul comandant se afla pe puntea principală a navei albastre "Pacifis"; după plecarea lui Mihai, rămăsese singur, cu gândurile sale, nu tocmai roze... Dar singurătatea nu dură prea mult; în curând apăru lunganul, cu "Salut, şefu'..."; "Şefu'..." – tot aşa-i spunea. Parcă vru să-i spună că poate în curând nu-i va mai fi deloc şef, deci, putea renunţa definitiv la acest termen, dar tăcu. Sosi şi Alex. Părea destul de voios. Se salutară. Alex se apropie de Lucian; geograful avea alte treburi: dulciurile sale.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor tresări şi el la auzul tunetelor, deloc timide; bubuia de se zgâlţâiau ferestrele! Se mai pornise brusc şi un vânt puternic, iar ploaia izbea furios în geamuri. Lunganul privi ceasul: era 04.00; încă întuneric şi prea devreme. Dar mai era chip să adoarmă? Nici gând! Însă pentru a se calma, în cazul lui, exista o singură soluţie, foarte eficientă: dulciurile! Se ridică doar pentru a consuma în voie vreo câteva; gândul îi zbură la Adela, adolescenta cea bălaie, naivă şi inocentă, cu mintea unui copilaş. Cum să mai adoarmă?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor, lunganul echipajului, ronţăind de zor la dulciuri, privea globul terestru prin ochii geografului. Pentru el, Terra nu avea secrete. Recunoştea cu uşurinţă orice locşor, deşi nu fusese plecat niciodată nicăieri; nu le vizitase decât prin intermediul cărţilor. Desigur, spre deosebire de hărţile geografice cu care era obişnuit, globul albăstrui era lipsit de paralele, meridiane, cifre şi denumiri, dar asta nu-l încurca cu nimic pe înaltul geograf. De amintit, îşi amintea doar de Adela, adolescenta bălaie care rămăsese acolo, jos; Adela şi atât...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecură dincolo de altă uşă. O sumedenie de plante invadau spaţiul cu verdele lor plăcut, iar ciripitul păsărelelor se auzea necontenit, mai-mai ceva ca în orice pădure. În curând, pe umărul lui Lucian se aşeză papagalul cel colorat, cu care mai făcuse cunoştinţă. Papagalul se mulţumi şi cu bomboanele; le luă şi zbură. În încăpere nu erau numai papagali, ci felurite păsărele, nu toate vorbitoare, al căror ciripit plăcut răsuna în toată încăperea. Lucian se opri lângă o pasăre superbă, cu penajul frumos colorat, cu o coadă lungă, cu pene la fel de colorate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se gândea des la "bătrânul" său prieten şi-şi dădea seama că exagerase, ignorându-l; se simţea prost din acest motiv. Şi nu ştia cum să rezolve această problemă, pentru că încă nu uitase faptul că geneticianul îi refuzase cerinţa de a-l ajuta, sau măcar de a încerca acest lucru. Pentru a se revanşa faţă de bătrânul său prieten, se ocupă de unul singur de tortul pregătit pentru onomastica acestuia, cu mâna stângă, fără ajutorul roboţilor şefi. Petrecu destul de mult timp în bucătăria navei, neglijând alte aspecte, dar colegii nu-l solicitară deloc.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul, de obicei distrat şi neglijent, nu ordonat ca "şeful", avea mereu numeroasele buzunare pline cu de toate: pixuri, batiste mototolite, diverse acte personale (legitimaţia şi copii după acestea, cărţi de vizită, invitaţii, buletinul de identitate, permisul de conducere etc), plus o grămadă de dulciuri, nelipsite; lunganul avea întotdeauna grijă să se aprovioneze periodic, înainte de a i se epuiza stocul. Serviabil, geograful duse mâna spre unul dintre buzunare; găsi pixul, dar când îl scoase, acesta era plin de ciocolată moale şi cremă aromată...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Îmi place! Ai plecat cu un câine negru şi te-ai întors cu un papagal multicolor; nu-i rău... Foarte interesant! Acum, că i-ai dat şi chei papagalului, o să poţi dormi... Văd că mănâncă multe dulciuri şi-ţi spune "şeful"; parcă ar fi Nis.
Lucian: Noapte bună, blondule.
Iulian: Noapte bună, fiule. Sper că mâine ai să treci şi pe aici cu maşina aia albastră, a directorului, să te văd şi eu la volanul ei.
Lucian: Am să încerc.
Diana: Nici prin gând să-ţi treacă să îndrăzneşti! Iuli, nu-l încuraja!
Iulian: Aş, dragă...
Lucian: Noapte bună, mamă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ştii, când eram acasă, obişnuiam mereu să-i pregătesc eu însumi tortul de ziua ei şi nu numai, cel puţin de când mă învăţasem să gătesc şi îi cumpăram mereu câte ceva, o mică atenţie, flori sau altceva. În plus, îi scriam câteva versuri...
Lia: Versuri? Tu?!
Lucian: Da, eu. Îţi vine să crezi?! Iar acum, nu pot nici măcar să-i spun "La mulţi ani!"
Lia: Luci, ce faci?! De ce te ascunzi de mine? Luci, te rog, nu te feri de mine...
Lucian: Ce-ai vrea să vezi?! Asta?!... Ei, bine, uite, plâng! Ţi se pare cumva imposibil?
Lia: Luci, nu te mai frământa!
Lucian: Nu mă compătimi, că n-am nevoie! Lasă-mă; îmi revin imediat!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsi şi batista; era, evident, mototolită, în plus, plină de bombonele în ambalaje multicolore, care se împrăştiară pe jos. Lunganul şterse pixul şi i-l înmână colegului său, apoi se şterse pe mâna murdară de ciocolata topită. Mototoli batista, care acum era şi murdară şi o vârî nepăsător la loc, în buzunar, după care se aplecă să-şi strângă bomboanele de pe jos. Lucian luase pixul, încă lipicios şi privi dezaprobator spre colegul său cel înalt. Era cazul să semneze actele şoferului, care asistase amuzat la această scenă. Încercă să utilizeze pixul, dar înainte de pasta albastră a acestuia, pe foaie apărură câteva litere maronii, dulci...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!