În iarba de pe runc
Priporul rămânea în urma noastră,
pădurea de stejarii se ridica pe deal,
iar vântul aduna frunzișu-n creastă
cu cântece plecate seara din caval.
Poteca strâmtă s-afunda deodată
în umbrele rămase-acolo peste veac
cu întâmplări de povestit în vatră
când vânturile iernii suflă în cerdac.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnele lăsate în trecut
Stau nemișcat în umbra răsfirată
sub falnicii copaci din luminiș,
mai treci și tu pe-acolo câteodată
văd pașii tăi pe iarba din podiș.
Când te zăresc, copacii se frământă,
chemându-te să vii în umbra lor,
sub frunzele din plopii care cântă
pe notele desprinse dintr-un dor.
Eu te aștept privind în depărtare
când soarele coboară de pe cer,
iar umbrele-nserării cresc bizare
din scutul spart al unui lăncier.
Pe foșnetul din frunzele uscate
plâng toamnele lăsate în trecut,
se-ntorc acum pe melodii uitate
în cornul strâmb al unui arnăut.
Iși trece vântul mantia subțire
prin frunzele uscate din copaci,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străina
Străina apărută-n prag aseară
se întorcea fără bagaj din gară.
Privind spre ea, când a intrat în casă,
părea o umbra din trecut rămasă
pe dorul meu, răpus de insomnie,
orfan pribeag pe zorii-n agonie.
M-a dojenit că-o răscolesc cu gândul,
că, nedormit, pierd nopțile de-a rândul,
iar ea, gonită-n fiecare seară,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muzică, dar cu o relevanță mică.
Noapte de iunie
Cânta deasupra pasărea măiastră,
pădurea tremura cuprinsă de fiori,
iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,
se rătăcea prin teii încărcați de flori.
Creștea în zare luna tremurândă,
iar noi priveam uimiți, sub cerul de oțel,
cum umbrele, pornite să se-ascundă,
pluteau în spatele cetății, sub crenel.
Măceșii peste zid dădeau în floare,
se agățau în gard cu spinii de uluci,
privind mirați, văzând cum mă seduci,
la pieptul tău strângându-mă mai tare.
Abia atunci, uitându-mă mai bine,
păgâne năluciri vedeam în ochii tăi,
mă-ndepărtam, să mă desprind de tine,
dar mă trăgeai să vin în brațe, înapoi.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când se-ntorc diezii...
Cu amintiri venite peste vreme,
să îmi așeze rime în poeme,
ajung și chipurile voastre, toate,
iubitelor din viața mea plecate,
la un sfârșit întârziat de vară
când dezertau diezii din fanfară,
iar vântu-i căuta pe dibuite
în gara vieții, plină de ispite.
Regretele, ieșind din clarinete,
îmi aminteau, cu intonări discrete,
că v-am lăsat pe toate într-o seară
la un peron întunecat din gară
când vânturile toamnei, răsculate,
vă-ademeneau cu melodii ciudate
pe drumuri de iubiri fără hotare,
prin oazele cu dune mișcătoare.
Ascult din nou tăcerea adunată
pe amăgiri întoarse..., deodată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miză fantastică
Revine iar în suflet adâncă-ngrijorare
cu vechile ecouri ce parcă mă străpung,
în cumpăna de gânduri rănită reapare
o miză răscolită de un regret prelung.
Sub umbrele apuse în amintiri sterile
îmi regăsesc voința uitată mai demult
în cântecul fantastic al tristelor sibile
venite pe-nserate în taină să le-ascult.
Din hăuri nevăzute himerele barbare
în nopțile toride mă cheamă în trecut
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete în revers
Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe filele vremii, cu semne flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Și zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele serii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării pe umbre se curmă,
în sufletul nins plâng mii de viori.
Imagini turnante ajung pe retină
pe aripa gândului rupt din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanța ajunsă cu visul pierdut.
Regretele curg din romanța vrăjită,
s-așază rănite în suflet și plâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate la margini de crâng.
Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămași fără soț după noi,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
De ce te mai întorci acasă, tată?
doar vezi prea bine, casa-i dărâmată,
în locul ei găsești o alta casă,
cu turlă-naltă și mai arătoasă,
dar nu este la fel de primitoare
precum căsuța noastră cu pridvoare.
Iar eu, când vin acolo câteodată,
parcă-s străin la mine-n curte, tată.
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă
mă mai întreabă seara despre soartă.
Nici el nu cred că se mai simte bine,
stă aplecat, iar fructele-s puține...
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,
zidit între betoane pare jalnic.
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina
de când betonul a umplut grădina.
Eu știu că mai apari prin curte, tată,
să reclădești căsuța dărâmată
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou votiv
Vântul, rătăcit târziu pe deal,
mătura poteca-ntortochiată,
un amurg de toamnă ireal
dezlega enigma dintr-odată.
Din trecutul ce părea lăsat
la o margine de gând precară
ajungeau pe umbre de păcat
dorurile-n cântec de vioară.
Desfăcute-n ritm de triolet,
repuneau pe cuget neuitarea,
cu bemoli pictați în violet,
printre note căutâdu-și calea.
Iar diezii, fără portativ,
răscolind cărările rebele,
cu o tușă de tablou votiv
mă legau în visurile mele.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou votiv
Vântul, rătăcit târziu pe deal,
mătura poteca-ntortochiată,
un amurg de toamnă ireal
dezlega enigma dintr-odată.
Din trecutul ce părea lăsat
la o margine de gând precară
ajungeau pe umbre de păcat
dorurile-n cântec de vioară.
Desfăcute-n ritm de triolet,
repuneau pe cuget neuitarea,
cu bemoli pictați în violet,
printre note căutâdu-și calea.
Iar diezii, fără portativ,
răscolind cărările rebele,
cu o tușă de tablou votiv
mă legau în visurile mele.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rondelul eternului destin
Deșertul și oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape,
trecute speranțe, speranțe ce vin,
te caut cu gândul, să-mi fii mai aproape.
Mă bântuie-ntruna un dor levantin
și parcă-mi aduce mereu între pleoape
deșertul și oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape.
Trec anii de-a valma și tot mai străin
mă simt în cetatea ce vrea să mă-ngroape,
din cerul uitării un cântec divin
mi-alungă din suflet, prin mii de supape,
deșertul și oaza, eternul destin.
rondel de Corneliu Neagu (27 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te așteptam
Te așteptam în mica gară,
speram să vii dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.
Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar l-aștetam, că n-am știut.
Rămas până târziu afară,
băteam peronul abătut,
cânta departe o fanfară
și dintr-odată am văzut
că umbra ta trecea prin gară
dar într-o clipă-a dispărut.
Cânta departe o fanfară,
băteam peronul abătut,
bemolii alergau prin gară,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu (9 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oreste
La poarta uitări se-adună regrete
venind dintr-o antică plajă
pe cântec vrăjit de erinii ascete
ce vor să mă prindă în mreajă.
Aud, deîndată, o primă soprană,
cu triluri prelungi mă despică,
iar vocea ei suplă de fată orfană,
pe margini de nori mă ridică.
O alta mai gravă, de primă altistă,
se-avântă pe note rebele,
cu glasu-i divin, de văduvă tristă,
mă urcă la cer, printre stele.
Virgine erinii în larg mi-se arată,
în noaptea toridă de vară
ajunse pe țărm, se opresc deodată,
c-un cântec vrăjit mă omoară.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Himeric destin peste vreme,
dar noi ne iubeam în delir,
în suflet temute dileme
creșteau din păgân elixir.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 02 ianuarie 2020 (2 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creșteau din vrăjit elixir.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 1016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creșteau din vrăjit elixir.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublshers, București, 2016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iarba de pe runc
Priporul rămânea în urma noastră,
pădurea de stejari se ridica pe deal,
iar vântul aduna frunzișu-n creastă
cu melodii scăpate seara din caval.
Poteca strâmtă se-afunda deodată
în umbrele rămase-acolo peste veac
cu întâmplări de povestit în vatră
când vânturile iernii suflă în cerdac.
Te-mbrățișam la marginea pădurii,
stejarii seculari se legănau uimiți,
privind mirajele urcând pe nurii
din adâncimea ochilor nedumeriți.
Când te lăsam din brațe câteodată
mă aduceai-napoi, să te sărut adânc,
dar mă priveai îndată speriată
când te-așezam în iarba de pe runc.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, București 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept să apari...
E noapte târzie și somnul apune
în cumpăna gândului încă hoinar
prin gări neștiute cu trenuri nebune
pe care, mâhnit, le aștept în zadar.
Rămase cândva pe o linie moartă,
când iarna sosea târziu către seară,
lăsat-au amante, bătute de soartă,
să plângă rănite în frigul de-afară.
Iar tu, neuitato, ai fost printe ele?
Ce crudă-i acestă-ntrebare ostilă
lovește ca ciobul venit printre stele
pe cântec mâhnit de uitată siblă!...
Aștept să apari din neant împăcată,
în brațele-ți calde să simt alinare
când vântul, intrând prin ușă crăpată,
cânta-va romanțe pe drobul de sare.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii culturale (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte târzie
E noapte târzie, iar somnul apune
în cumpăna gândului încă hoinar
prin gări neștiute cu trenuri nebune
pe care, mâhnit, le aștept în zadar.
Rămase cândva pe o linie moartă,
când iarna sosea târziu către seară,
lăsat-au amante, bătute de soartă,
să plângă mocnit în frigul de-afară.
Dar tu, neuitato, ai fost printre ele?
Ce cruntă-i acestă-ntrebare ostilă
lovește ca gerul venit dinspre stele
pe cântecul frânt de uitată siblă!...
Aștept să apari din neant împăcată,
în brațele-ți calde să simt alinare
când vântul, intrând prin ușă crăpată,
cânta-va romanțe pe drobul de sare.
citat din volumul de versuri Poeme peste timp de Corneliu Neagu (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă cale
Nevăzute praguri am trecut,
din dorințe mi-am croit o cale,
dar deodată parc-a dispărut
depănată-n magice sucale.
Retrăgându-mă în sinea mea,
vorbele stupide mă stresează,
parcă mi-ar cânta o cucuvea,
din tenebre, ziua la amiază.
Știri trăsnite, spuse în deșert,
vin să ne înece, ca o boală,
prostul, pus în haine de expert,
le enunță fără șovăială.
Tot ce-aud îmi pare anormal,
vorbe aruncate fără miză,
parcă ar veni dintr-un spital
cu nebunii puși într-o remiză.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediția din 26.03.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (26 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Neagu despre muzică, adresa este: