Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Corneliu Sofronie despre prezent

Candidații la Presedinție

În această conjunctură
Nu-i ales cultul, profundul
Ci-i ales cel bun de gură
Căci azi gura bate... cartea!

epigramă de din Povestiri bicolore, Epigrame
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.

O să vă spui oameni buni o poveste cu mine, cu Gheorghe șî cu Georgel. Georgel ie băiatu lu Violeta ș-a lu Costel E școlar în prima clasă... Mă, oameni buni, nebuniră cu toț! Șî Violeta șî Costel să dedeau de ceasu morțî că Georgel trăbă să planteze un pom... Că cică iera ordin de la ministru să planteze un pom... că le zâse ministru că azi școala trebuie nu doar să instruiască, dacă zâsăi io bine cum să zâce, da școala le zâse ministru, trăbă și să educe... Gheorghe nu pricepu... Io știu, zâsă iel, că la școală tră să te duci ca să nu rămâi prost... Da, mă taticule, îi splică Violeta, ca să nu rămâi prost... înseamnă că te instruiește... și ca să nu-l faci pă altu prost în față când stai de vorbă cu iel, înseamnă că te educă... Asta-l cam convinsă pă Gheorghe că-i bine să planteze șî Georgel un pom. Șî tot Gheorghe fu cu gându, ca să planteze un prun... Că lui tare-i plăcu prunu, șî c-ar fi tare mândru dacă nepotu lui ar planta un prun...

citat din filmul serial Varvara, "Gheorghe, Georgel și prunul!" de (2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ave Maria

Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată intrat în muzeu, Giuleașcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în fața unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-și amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admirație, cu pălăria în mână, privește tabloul și îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână și îndemnându-și oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... își confirmă Giuleasca sieși, mare domnitor". Are însă o tresărire. Și-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică și a primit-o de la nașul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleașcă e din ce în ce mai încurcat. Privește chipul revoluționarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe fața sa devin din nou adânci. Se scarpină în creștetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelație: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanțe!"

în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reporterul: Ce mai faci, Ioane, cum o mai duci?
Ion: Mulțămesc, bine! Fur... Adica, noa, mă privatizez și eu, ca să nu ramâi de prost. Să nu-mi zâcă copiii când or fi mari: "Mă, tată, toată lumea s-o privatizat, numa' tu, ca fraieru', nu!"
Reporterul: Fii mai clar, Ioane, fă-ne să-nțelegem!
Ion: Mă rog frumos. Eu credeam că a-nțăles toată lumea, că nu-i așa greu, noa.
Reporterul: Nu ideea cu furatul. Pe aia cu privatizarea, cum te privatizezi...
Ion: Păi, da, pă aia. Că până acum... adică până la răscoala din decembrie, știi matale, ni se zâcea că toți suntem propritari. Acum se zâce că fiecare este propritar. Și atunci, ce fac io? Păi, duc acasă toate lucrurile pe care eram propritari toți.
Reporterul: Cum știi tu cât anume îți revine ție?
Ion: Cum știu? Ehe, mintea țăranului, tinere, mintea țăranului, că isteț ca țăranu', ehe... Păi io calculez simplu. De pildă, să zicem că dacă văd o roată. Acu io-mi închipui că dacă am fost propritari toți... apoi nu-i toată a mea. De aia nu fur toată roata... dar iau și eu acolo de-o spiță. Azi o spiță, mâine o spiță.... și p-ormă-mi fac un SRL....

replici din Unda veselă, sceneta "Interviu cu Ion" de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candidatul caragialian: Onorabili concetățeni! Fraților! Ca orice român... ca orice fiu al țărișoarei sale... mă gândesc la țara mea... La România La viitorul ei! Căci nu am avut trecut, nu avem prezent... dar avem viitor! Viitor de aur țara noastră are. Avem...! Întrerupeți-mă, fraților, ce dracu'! Nu mă tem de întreruperi! Asta-i meseria mea de candidat! Să fie întrerupt! Altfel nu e candidat! Voiesc a vă spune că eu sunt pentru progres! Căci unde nu e progres... nimic nu e! Pentru descentralizare! Să facem praf economia centralizată! Statul! Va să zică, fiecare cu proprietatea lui! Cu bucățica lui de pâine! De casă! De pământ! De nevastă! Căci cine-i poporul? Noi suntem poporul! Eu și voi! De aceea, vă cer să mă votați! Sunt onorat să mă votați! E o onoare și pentru voi să mă votați! Nu pentru mine, pentru țărișoara mea! Și-a voastră! Că-i a noastră! Trăiască România! Și NATO! Și UE! Trăiască românul!...

replică din Unda veselă, Candidatul sau Caragiale redivivus, 1991, scenariu de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Efectele aberațiilor justițiare

Când omu-onest e-ntemnițat
Iar hoțul-omul vinovat
E liber și... e prețuit
Te temi să fi azi... om cinstit!

epigramă de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bisericuțele

La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiți
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriți
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-așa hai-hui
Și astfel și românul are
Astăzi bisericuța lui

Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuțe
Și ne jucăm de-a huța, huța
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuța
Devine chiar... patriarhie

Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalții clerici

[...] Citește tot

poezie satirică de din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudățeniilor" (1996)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cercetătorul: Așa cum demonstrează cercetările istorice, capul există încă de pe vremea când omul avea coadă. Între timp, coada omului, atrofiindu-se, a căzut, astfel că astăzi nu mai zărești coadă la om, ci doar om la coadă. Principala funcție a capului este aceea de a-l face pe om să gândească. Cu toate acestea, întâlnim astăzi destui oameni cu funcție care gândesc cu alte organe ale corpului omenesc. În ceea ce privește evoluția rolului capului, notăm epoca matriarhatului, când rolul conducător îl avea capul de femeie. Pe vremea aceea, din cauza ignoranței, femeile îl aveau în cap pe Dumnezeu. Astăzi, datorită emancipării, nici Dumnezeu nu știe ce au în cap. Apoi, a urmat, la rând, capul bărbatului cu rol conducător. Capul bărbatului este foarte dotat, fiind în stare de orice, dar mai ales în stare de... ebrietate.

replică din Unda veselă, Pseudo-eseu despre cap de (1997)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpi eroici (Cu gândul la mărețele mitinguri electorale de pe stadioane)

Ne tragem sufletul striviți de bine
Norocul ne petrece-n chip și fel
N-avem chiloți de când salariul vine
Cam pe un sfert din cât înseamnă el
De când guvernu-n goana lui nebună
Ne pune bir, iar birurile cresc
Pe tot ce e sub soare și sub lună
Și pe chilotul nostru românesc
Dar facem față zilei cu onoare
Suntem un neam de mândri și sfătoși
De aceea azi purtăm - mândria-i mare!
Găoacii vechi rămași de prin strămoși
Și peste găuri punem câte-un petic
Cu gesturi de tandrețe și alean
Și exultăm rupturile, patetic
Rămase de la daci, de la romani
Nici gumă la chiloți n-avem, se știe
Ne curg și dedesubturile-n jos
Dar idealuri înălțăm o mie
Și mii de vise țesem credincios

[...] Citește tot

poezie satirică de din revista "Mangafaua" (1991)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Comportamentul oamenilor

Ne-ndeamnă azi a socoti
Că-n fața Domnului vor fi
La judecata de Apoi
Numai... "măgari", "vulpi", "porci" și "boi"!

epigramă de din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Sofronie despre prezent, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info