Costel Zăgan despre gură

După ce-ai deschis gura, nu ştii unde vei ajunge!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Economie de sărbătoare

În sfârşit astăzi se ură
domnilor din gură-n gură

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (30 decembrie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ca eşec

Mugurii tăcerii parcă se-nfiripă
saltă iar Mihai peste şapte cai
pân-la moarte însă ar mai fi o clipă
şi-ai trecut de iad gura mea de rai

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (5 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul: fulger cu gura deschisă!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tauromanie

Gura de rai n-o să mai tacă
miroase veşnicia a lapte de vacă
şi toţi viţeii ar linge-o oleacă

tristih de Costel Zăgan din Triunghiul tăcerii (8 februarie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foamea este dotată numai cu stomac... Şi c-o gură, cât o şură!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (9 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fagurii unei cărţi de poezie, aşteaptă doar... gura cititorilor!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă muzicii

Aida Verdi
Muzica ridică iarba
în cer
Albastrul mi-ajunge
până
la
brâu
În rest
scaunele goale
aşteaptă
alţi
îngeri
Dragoste
stai
pe
aripile mele
pline
de
lacrimi
Gura

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea a sucombat în gura... cuvântului!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria de tip cizmă

I-am cerut poemului să deschidă gura
mare Să-i văd interiorul fiecărui vers
Şi n-am găsit decât abţibilduri ce-mi întorc
imaginaţia pe dos Primăvara şi-a aruncat
ochelarii de soare într-o tufă de iasomie
Albastre ţăndări din cer ajung în noroi
Printre umbrele muzicale ale privighetorii
de la orele 16 şi 42 de minute Peste o clipă
mai fac un pas

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lui Dumnezeu

Ţara s-a făcut de basm
ce durere minuntă
taci dar cu entuziasm
să ajungi-napoi îndată

Ce durere minunată
cade fulgul de lumină
iarna asta-i fără pată
iarna asta-i fără vină

Cade fulgul de lumină
taci dar cu entuziasm
ţara asta e divină
ţara s-a făcut de basm

Ce durere minunată
viitoru-a fost odată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O gură de rai

Limba Românâ este mortală
pentru-acei care o-nşală
însă pentru cine-o vrea
domnilor este o stea

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (30 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepigramă

Da, nu-mi place băutura:
Ce comoară fără preţ!
Însă ce mă fac cu gura -
Că iubeşte din dispreţ?

paradox epigramatic de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (8 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă Melancoliei

Buzele
mele
vei
deschide

Melancolie

Şi
gura mea
va
vesti
lauda
ta

În numele
tău
voi arde

În
toate

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (28 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca o rană deschisă

Între martirii şi avocaţii istoriei

cu lacăt la gură şi cătuşe la mâini

având totuşi la răsărit

HARTA ROMÂNIEI MARI

drept icoană

ezitând totuşi 24 de ore pe zi

între

vierme şi albatros

liber ca un râu de munte

c-un mal în rai

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (24 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

SCRISOARE LA ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR
Dragi Copii,
Nimic nu mai este ca altădată: nici vacanţa, nici şcoala, nici voi, nici părinţii voştri, nici dascălii voştri!
Toate se schimbă cu o viteză uluitoare: trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt decât o mixtură atemporală!
Nu ştii de unde să te iei şi unde să te pui!
Totuşi, ceva a rămas neschimbat: surâsul inocenţei voastră: larg, atât de larg şi atât de încăpător că lumea, pur şi simplu dispare în colţul gurii!

Costel Zăgan (4 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt gura tăcerii

Cu
răsuflarea
tăiată

De
ghilotina
înserării

Aştept

Luna
seducător
mijloc
de
locomoţie
al
insomniei

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucenicul tăcerii

Meseria mea-i tăcerea
nu mi-o îndesaţi pe gât
mai amară-i decât fierea
şi nu-i bună de nimic

Nu mi-o îndesaţi pe gât
deloc n-o să-mi folosească
domnilor numaidecât
îi pun gurii altă mască

Poate o să-mi folosească
mai amară decât fierea
uite firea-mi omenească
vomită pe loc tăcerea

Şi-mi iese buluc pe gât
luaţi-o dac-o vreţi atât

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!