Povești nespuse
Privighetorile mi-au luminat și mie rănile Iisuse
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (14 aprilie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind Eminescu
Fiind poet tăceri cureieram
și mă opream ades lângă cuvânt
și tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
Și mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum crește ca și iarba
de-și risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuși nu trăiesc degeaba
Ca să-l aud cum crește ca și iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram
Și mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi și sfânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 14 comentarii până acum.Dimineață de ceară
Amprentele
lucrurilor
șfichiuiesc
lumina
Doamne
cu
ce
viteză
Circulă
amintirile
Că-n
oglindă-i
mereu
noapte
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba aprinzi lumini în jurul tău, dacă-n suflet e beznă!
Costel Zăgan în Inventeme (24 decembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gnoseologia este tragică și... luminoasă!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Portret interior
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
31 decembrie 2017
Fulger somnambul
în
noaptea rațiunii
Lumină
pusă
la
uscat
în cer
Cine-i bun
e
rău
tare
Atât
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 decembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia fericirii
Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
șit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din
spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea și viața sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare a lui Nicolae Labiș
Îmbătați colindă zarea
salcâmii cei bagabonți
e în spume oare marea
brusc lumina cade glonț
Salcâmii cei bagabonți
înroșesc de tot apusul
atârnând câte-un gablonz
dau în nou-veniți cu dusul
Înroșind de tot apusul
e în spume oare marea
turma stelelor îi cu mulsul
îmbătați colindă zarea
Salcâmii cei bagabonți
fug de pasărea cu clonț
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără alibi
Păi vinovat este poporul
cel cu hazul și necazul
pe care-l apucă dorul
și când poate n-ar fi cazul
Cel cu hazul și necazul
ba muncește ba suspină
dar nu și-ar schimba macazul
lumânare făr' de vină
Și când doarme dă lumina
ori poate-l apucă dorul
că muncește și suspină
păi vinovat este poporul
Cel cu hazul și necazul
cel cu netul și cu prazul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simulatorul tăcerii
Poetul face economie de neființă
ca un nufăr răsare sufletul său
noaptea i-ascunde șoapta adâncului
părerea de bine părerile de rău
Anihilarea eului iată poemul
ultima fericire vai cum doare
lacrima cade-n prăpastia cuvântului
dar lumina ei greutate nu are
poezie de Costel Zăgan din Caiete botoșănene (aprilie 1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam Emil Brumaru (Nu cred!)
Maestre Maestre Dulce Maestre
dai cu capu-n cer și cresc ferestre
ca să-mi luminezi din cerul opalin
ultima tăcere pe care ți-o închin
madrigal de Costel Zăgan (ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul Nopții
Doamne
Ce-or
fi
făcut
îngerii
Toată noaptea
De
curge
atâta
sudoare
înstelată
Din
streașina
cerului
Picătură
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (13 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diminutivând lumina lunii
Lasă-mă-n durerea mea
nu vezi cât de tare-mi place
scriu și mai răsare-o stea
lasă-mi firmamentu-n pace
Nu vezi cât de tare-mi place
nenorocul că exist
mută cerul mai încoace
scriu mă bucur că sunt trist
Nenorocul că exist
scriu și mai răsare-o stea
cercul tău este cubist
lasă-mă-n durerea mea
Nu vezi cât de tare-mi place
luna goală vârcolace
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 iulie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu lacrimi îngerii îți spală
sufletul tandră lumină
îmbrăcată-n pielea goală
noaptea asta ești regină
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (24 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să vezi cine te luminează, cercetează cerul!
Costel Zăgan în Inventeme (10 noiembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu ca și când aș privi:
Cuvintele îmi luminează drumul;
Ajung la capăt de zi
Când tăcerea-și destramă fumul.
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partenerele poetului
Mâna dreaptă-i cea vitează
cealaltă doar luminează
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (16 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dio a văzut lumina zilei la țară. Într-adevăr, aici lumina nu venea parcă de la soare, ci izvora direct din lucruri, din case, din iarba verde prezentă pretutindeni, și care, odată cu zorile, împingea totul către cer.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, 2. Avertisment (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn la întunecare
Iubește-mă
cerecetează-mă cu mângâieri
caută-mă cu sărutări luminoase
nu-ți mai pune întrebări
sunt un răspuns la îndemâna ta
Iubește-mă caută-mă cerecetează-mă
Înalță-mă pe crucea iubirii absolute
însângerează-mă odată și du-te
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Costel Zăgan despre lumină, adresa este: