Costel Zăgan despre vânt

Epigramă înjugată

Cică boii n-au ce face:
Pielea-şi pun la patru ace,
C-un corn, totuşi, în pământ -
Restul flutură în vânt!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (3 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumeririle unui român din România

Bine voi chiar asta vreţi
ca să fug din ţara mea
să-mi las fete şi băieţi
şi să umblu brambura

Zău să fug din ţara mea
crucea s-o cioplească vântul
loc să n-am sub nicio stea
alţii să-mi rostească gândul

Crucea s-o cioplească vântul
să las fete şi băieţi
să vă sape-n cer mormântul
hoţilor voi asta vreţi

Să las naibii ţara mea
străinii să moară-n ea

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta lui Labiş

Seceta a ucis orice boare de vânt
poetul s-a topit şi-a intrat în pământ
cuvintele-au albit ca părul din barbă
şi-s tot mai rare şi nimeni nu-ntreabă

Desculţi aleargă copiii prin cer
cu gura uscată nimic nu mai cer
şi mamele au pieptul uscat şi bătut
de parcă nicicând vai n-au născut

Că miezul de foc al pământului poate
îşi mută iar iadul de noi mai aproape
înnebuniţi cu toţii duc mâna la gât
să umple găleata cu sânge atât

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (31 iulie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful purităţii

Ninge tandru la Moldova
pe zăpadă eu am scris
însă vântul mi-a şters slova
ochii iernii s-au deschis

Pe zăpadă eu am scris
imn femeii ce-o iubeam
dar a viscolit şi-n vis
a înmugurit un ram

Imn femeii ce-o iubeam
însă vântul mi-a şters slova
şi precum un tei din ram
ninge tandru la Moldova

Pe zăpadă aş mai scrie
cu miros de iasomie

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi morile de vânt nu sunt... o povară prea confortabilă, nici Don Quijote nu-i de... aruncat!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect Bacovia

Au căzut aseară peste sat
stele cu efect întârziat

Şi toţi pomii brusc au desfrunzit
de la plus la minus infinit

Doamne ce risipă de eternitate
vântul spulberă nu frunze nestemate

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind Eminescu

Fiind poet tăceri cureieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt

Şi mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
de-şi risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuşi nu trăiesc degeaba

Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram

Şi mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi şi sfânt

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa şi bestia (retro)

Eram doar un bici
cu nervii în vânt
ea nu era de-aici
pe cuvânt

Cu părul plângând
era prea frumoasă
numai în gând
o mai văd câteodată

Era prea frumoasă
nu nu era de-aici
ea doar mătasă
eu doar arici

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol în aer liber

Don Quijote
a însămânţat
grădina
din
spatele
castelului

Cu
mori de vânt

Lumea
s-a
strâns

Aşteptând
răbdătoare

Sfârşitul
primăverii

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (20 ianuarie 2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica lui Don Quijote: Nemurirea-i o poveste declanşată de-o moară de vânt fatală.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune prin recul

Corabie somnambulă în vânt
bucăţi de soare duce la catarg
brusc marea iese din adânc
şi ochii o aruncă-n larg

Bucăţi de soare duce la catarg
în zori mi-ai răsărit în suflet
de pragul zilei lacrima îmi sparg
dar n-o auzi e totul putred

E întuneric până-n suflet
brusc marea intră în pământ
am să-adorm la primul tunet
iubito corabie somnambulă sunt

Bucăţi de noapte-mi sângerează la catarg
când ochiii tăi m-aruncă iar în larg

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vântul la o cafea

Prietenul meu vântul
mi-a trântit adevărul
pe faţa albă de masă

O cană de cafea
marca Rilke
amară ca o elegie duineză

Pardon

de
Tudor Vladimirescu - Albeşti

Îmi cobor ochii taman când
lalelele se deschid
la
prima pagină solară

La cer mă pot uita
însă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (13 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii la scor de maidan

Toată ziua pe Facebook
din rai unde să mă duc
bate vântul foia-n dungă
cititorii mă alungă

Ia-ţi concediu eşti nebun
ne-ai făcut carne de tun
suntem ţinta preferată
mai opreşte-te odată

N-ai nevastă nici copii
pe cine în braţe ţii
nu faci sex nici alte chestii
zău poeţii-s nişte bestii

Toată ziua tura-vura
ne forţează cu cultura

sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 iunie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda lui Nică

Mi-am lăsat umbra în tindă
şi-n fereastră o colindă
lerui-ler cu flori de vânt
sfântă noapte pe pământ

Lerui-ler scântei de stea
aşa-i Doamne dragostea
un copil vai şi-o copilă
raiului îi plâng de milă

Inima ne dă lumină
adevăru-i sfântă vină
de la el începe lumea
dincolo nu este culmea

Lerui-ler să fim copii
şi în anul zece mii

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul sinucigaş

Mi-au pus flacăra în lanţuri
rugul l-au legat de foc
de-au fugit norii prin şanţuri
nasul lor să aibă loc

Rugul l-au legat de foc
însăşi viaţa-i face vânt
şi ca să aibă noroc
la stele nu stau la rând

Însăşi viaţa-mi face vânt
norii stau pitiţi prin şanţuri
eu mai ard într-un cuvânt
facăra n-o am în lanţuri

Iar ca să vă facă loc
viaţa se aruncă-n foc

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana Loredana

Numele tău face albă zăpada
numele tău creşte-n copaci
printre două lacrimi trece cascada
numai tu în cuvinte când taci

Numele tău înfloreşte-n copaci
numele tău trece ca vântul
de-ai să vrei să-mi spui ce mai faci
să-mi cauţi în inimă mormântul

Numele tău trece ca vântul
printre două lacrimi cascadă
la sfârşit iarăşi ia cuvântul
numele tău albă zăpadă

Numele tău murmură-n copaci
nu mai plânge tată în inimă taci

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roza vânturilor nebune

Cum nu mai încap de cer
vreau un semafor pe frunte
căci femeia-i un mister
mai înalt decât un munte

Vreau un semafor pe frunte
să opresc ceaţa de plângeri
când o caut pe niciunde
răsfoind cartea cu îngeri

Să opresc ceaţa de plângeri
căci femeia-un mister
de-aia chiar de soare sânger
şi nu mai încap sub cer

Vreau un semafor pe frunte
ca să ştiu mintea pe unde-i

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul zburător

În ultima vreme

Ţăranul pluteşte
la
un metru
un
metru jumătate

deasupra pământului

Cică
dacă
mai vrea
să lucreze

De fapt
să conlucreze

Cu fratele său

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!