Crăciun şi Revelion

Colind aiurea

deschide uşile, iubito, la casă, suflet, univers
că vin din terra incognita şi uit fărâmele de vers
cu care voi să pun la cale un atentat la armonia
în care am fugit la vale să-mi urc pe dealuri nebunia
deschide măcar geamul dragă, să mă auzi şi tu mai bine
cum mulg o umbră de baladă din echivocuri selestine
cu aspru păr din cozi de cai şi cozi molatece de epe
te rog, iubito, smulge scai din ochii mei ca nişte cepe
închide porţile, iubito, căci am uitat puţin colinda
hai lasă, lasă, lasă sita, dezleagă-ţi de la ochi oglinda
că eu mă duc la alte fete să le colind în lung şi lat
şi care-s naibii de discrete chiar dacă asta e păcat
oricum e anul nou la noapte şi vreau să mai aprind o stea
muşcând cu saţ din mere coapte şi scăpărând scântei din ea...

poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioara Zăpezilor, Snegurocika, era un personaj legendar în Rusia înaintea instaurării comunismului - o fată de zăpadă care apărea iarna, iar vara se întorcea în Nordul Îndepărtat. Autorităţile sovietice au folosit-o ca pe o personificare laică a iernii, pentru a conduce, alături de Moş Gerilă, celebrările de Anul Nou. Este înfăţişată de obicei ca o tânără frumoasă, cu cosiţe lungi şi blonde şi un costum albastru bordat cu blană. Popularitatea ei s-a păstrat după căderea comunismului şi revenirea vechilor tradiţii de Crăciun.

Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Gerilă este versiunea sovietică a lui Moş Crăciun, menită să-i înlocuiască pe Tata Crăciun sau Koliada, la Crăciun, şi pe Babuşka la Epifanie. Moş Gerilă (Ded Moroz) era înfăţişat ca un bătrân cu barbă albă, într-un veşmânt lung, cu blană. În cadrul campaniei duse de comunişti împotriva religiei şi a vechilor ei tradiţii, Moş Gerilă era cel care aducea daruri de Anul Nou, însoţit de o tânără atrăgătoare - nepoata sa, pe nume, Snegurocika, Fecioara Zăpezilor. Supravieţuirea sa în lumea postcomunistă este deocamdată incertă.

Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Anul Nou

Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Şi nu vreau să închei anul, cum mă ştiţi, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopţii-mbrăţişată cu un blond.

Şi mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-aşa, pocnind din deşte. Şi să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste şi să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!

Să am bani, să nu mai chiţăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că aşteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Şi înjur şi eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.

Şi-aş mai vrea să plec în Franţa, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veşnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieţii, cu voi vreau să-mpărtăşesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit cu zâmbetul în gură

Doamne urc muntele de piatră
eşti prea departe
schiurile mele aşa grele
se prind de tendoanele picioarelor Tale
acum eşti carne
şi gheaţă şi simbol de pus sub haină
Auzi Doamne am şi eu o întrebare
Unde eşti când moare-un om?

Ştiu răspunsuri, ştiu întrebări
Aş vrea să cânt un bocet lung şi drept
Pe schiuri gata să pornească
prin păcate şi colinde
cântam colinde şi vara
cu atât mai mult acum când ne bate neaua-n ochi
deschide radioul şi ai să vezi că e încă decembrie

De anul nou o să fie o groapă săpată
pentru o fată încă plină de viaţă
cu păr blond şi ochi frumoşi

[...] Citeşte tot

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Lena Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irreparabile tempus

La o margine de lume îţi mai scriu un singur gând-
Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând.
Plâng şi eu cu el de mână la hotarul dintre vieţi,
Eu cu nopţile pe umeri, el cu alte dimineţi.

Este linişte la vamă, nici colindători nu sunt-
Plouă anul care vine, plouă sadic şi mărunt.
Doar o clipă-şi primeneşte glasul, lângă-un vameş surd-
Un tablou în alb şi negru cam retoric şi absurd.

Ultima secundă-şi strigă agonia la hotar,
Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar-
Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrăşmăşii,
Eu adun cu aripi frânte zborurile cenuşii.

La o margine de lume, anul vechi şi anul nou
Trec unul pe lângă altul într-un nesfârşit tangou-
Infinită legănare, noi vremelnici pasageri
Între astăzi şi un mâine cu bagajul unui ieri.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbători de iarnă

E încălzire-aşa globală,
Că nu e iarnă! Unde-i oare?
E sublimată-ntr-o petală,
Din înflorita verii floare...

Doar ploile aduc aminte,
De întomnările lacustre...
Prin bălţi invocă zile sfinte,
Hematozoarele palustre,

Strivite de colindătorii,
Ce bat poteci de mult ştiute,
Să tămâieze cu fiorii,
Din vechi cântări, din vremi trecute,

Apoi, Revelioane şuie,
De prin locaţii tropicale,
În amintiri zadarnic suie,
Miros sintetic de sarmale,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Peste tot e sărbătoare,
Se aşteaptă o zi mare,
Când se trece în An Nou,
Copiii primesc cadou.
Anul vechi pleacă încet,
Anul Nou este pe drum,
Copiii au câte-un pachet,
Lângă Pomul de Crăciun.
Acum, la cumpănă de ani,
Să ne urăm "La mulţi ani!",
Fericire, sănătate,
Că-s mai bune decât toate.
Anul Nou, binevenit,
Cu viitorul fericit.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejari sunt încă

Era ca azi, un timp prea sfânt
Ce mângâie tot pe pământ,
Cu dragi colinde la români
Când oamenii se simt mai buni.

În vremea ceea, fiecare,
Cu vârstă mică sau mai mare,
Se pregătea ca să petreacă
Şi prag de Anul Nou să treacă.

Se aştepta ca bucurie
În orice cuib acum să fie.
.............................
Pădurea se zărea tăcută,
Arar, ici-colo câte-o ciută

Căta un mugure, sărmana,
Iar codrul alb părea Nirvana...
Şi ce aud? O mică toacă
În arbori plini de promoroacă...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zurgălăul

Fulgi uriaşi deasupra ţării cad,
Pe bărăgane vânturile ţipă,
Somn neclintit de iarbă şi de brad
Învăluieşte munţii sub aripă.
Cu clinchete zglobii din dunga văii
Răsună zurgălăii argintii;
S-apropie de geamuri zurgălăii
Certându-se cu glasuri de copii.
Întregi, întinderile ţării mele
De sunete voioase se cuprind
Şi împleteşte glasuri subţirele
Acest şăgalnic, aşteptat colind...

Târziu, când zarea-n zori sticlea brumată,
Un zurgălău mai răsuna stingher,
Poate-un copil întârziat de ceată
Şi-mpleticit printre nămeţi, prin ger,
Suna c-o nefirească dăruire,
Împrăştiindu-şi clinchetele-n stol...
Pălind, cuprins de-o veche amintire,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul

Ia-ti adio de la carne
Mănânci numai vegetale
Ambalate si tratate
Ca la carte...
Sărmăluţe la Crăciun
Cârnăciori.. nici in Ajun
Piftie la Anul Nou
Pân-atunci....
Doar un somon

La peste e dezlegare
Unul... altă treabă n-are
Duce grija la-nchinare
Credincioşilor de rând!.
Dumnealui e dus oricând
La grătar cu zăibărel
Foarte bun un păhărel!

Si se spune din strămoşi
Să rămânem credincioşi

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris: Am aflat că aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârşesc cu întâlnirea îndrăgostiţilor". Ce cugetare nemaipomenită. În ce mă priveşte, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă că Shakespeare da. Cred că mă gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba şi de a ne defini viaţa. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta ştiu cu siguranţă că este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alţii iubirea pur şi simplu se pierde. Dar apoi sigur că iubirea poate fi regăsită, chiar şi pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape că îşi ucide victimele. Se numeşte iubire neîmpărtăşită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe poveşti de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Şi cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveştile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemaţi de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubeşte nimeni, răniţi ce umblă aievea. Handicapaţii fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveţi în faţă o asemenea persoană. Şi de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viaţa mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naştere, nopţi de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi şi valium. Aceşti ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viaţa mea. Toate astea pentru că am fost blestemată să iubesc un bărbat care nu poate şi nu-mi va putea împărtăşi vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiţi! Toate simptomele obişnuite.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul sărbătorilor eterne

colindul meu o bucată din suflet
îl împart cu lumea pusă pe schimbare
răsună sub paşii ordonaţi prin umblet
departe, departe de hoarde barbare.

cântec împletit cu flori de busuioc
strune de vioară pune în mişcare
ninge cu iubire şi cu mult noroc
Hristos se naşte pentru fiecare.

înmulţesc cu gândul a iernii magie
oraşul zâmbeşte prin mii de lumini
pocnete de bici iar fac gălăgie
vine anul nou îmbrăcat în crini.

zăpada speranţei pe munţi se aşterne
eu sunt ecoul sărbătorilor eterne.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea mamei (de Anul Nou)

In muntii nostri astazi zapezile torc lenes,
Izvoarele ingheata in clinchete subtiri,
Si caprele de munte nervoase prin poiene-si
Ur meaza-n taina calea ier naticei iubiri.
Cred ca pe masa vinul asteapta-n adormire —
E vinul ros din care pe-atunci n-ai vrut sa-mi dai,
In vremurile-acelea sapate-n amintire
C-o mama grijulie si-un baietel balai.
Oh, lumea cenusie cum se spargea deodata
Si navalea intr-insa al datinei popor! —
Stralucitoare capre cu lana colorata
Si tobosari de basme saltand intr-un picior.
Si feti-frumosi cu stele de-oglinzi din talpi in crestet,
Si draci blajini, tot focul punandu-si-l in joc,
Si ursul cu dairaua purtand cojocul vested,
Si dorul de padure purtandu-l in cojoc.
Sau clopoteii molcomi cernuti pe-ntreaga vale,
Care-aduceau colinde la noi in lung convoi,
Cand ascultam la geamuri si palma dumitale
Imi mangaia obrajii imbujorati si moi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi nume

Ploaia a şters numele tău,
Norii sunt magazine sălbatice de vise,
Privesc nelămurit bucăţile de gheaţă
Ce mi le faci cadou....
Mâna ta nu era alunecoasă,
Era lipsită de inele trecătoare,
Doar degetele căutau
O mână pereche.
Am învăţat să scriu ce simt
Atunci când ţi am luat inima
Ca pe un cadou primit de Crăciun
Şi deschis de Anul Nou.
De atunci nu am încetat
Să folosesc literele
Pentru a te descrie.
Oricâte combinaţii de litere aş fi făcut
Tu deveneai un cuvânt imperfect,
Ce nu putea să iubească.
Azi am scos afară
Tot ce am scris despre tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vară până-n primăvară

Se stinge vara lent în ploile de toamnă,
Râd strugurii din vii, dar pleacă rândunele
Şi-un dor de ducă lin, nostalgic mă îndeamnă
Să zbor hai-hui cu gândul pe firul vieţii mele

Să trec prin codrii vechi, agale, cu încetul,
Când frunzele de-aramă foşnesc în blând alint
Şi-apoi, cum măiestrit ne-ademenea Poetul,
Spre mândra glăsuire-a pădurii de argint...

Vrăjit de toamnă, văd cum totul parcă joacă
În ampla simfonie de viersuri ori culori...
Cu fulgi de nea zglobii, cristal şi promoroacă
Natura-mbracă straiul festiv, de sărbători!

De-acum, Moş Nicolae, Crăciunul trec pe rând,
Cu fast, Revelionul preschimbă anu-n ţară,
Iar prin nămeţi şi geruri ne ispiteşte-n gând
Ea, calda primăvară, renaşterea sprinţară...

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

An Nou...

Trăiesc, din timp în timp, de Anul Nou
Înşelător -că mă-nvechesc când se-noieşte-
Iluzia, ce-ndeamnă să-l petrec împărăteşte,
Uitând că timpul nu se-ntoarce, cum ecou.

Împart colindătorilor covrigi cu nuci
-Văzându-mă pe mine zgribulit-
Acum, cu aer important, de împlinit...
Mă-mbrac tot mai în Moş, ca să-mpart rugi.

Mă-nfrupt din sacrificiul de Ignat,
Ca şi cum viaţa-i luată un zălog
De bine, de avut... Nu proolog
De un blestem, de-a fi la rând sacrificat.

Căci sacrificiul de-an e prematur,
-Nici timp nu are, e sub patru sute-
Prea june să-şi încheie-n zile, tur;
L-aş vrea o mie, Domnul să m-ajute!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte uşi

La o uşă cu păcate
(cum sunt toate...)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor.
A bătut cu bunătate.
Însă omul cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.
Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
-Cine bate? Cine bate?
-Eu sunt, Leul care vine;
astăzi Mielul blând şi mut,
dat la moarte pentru tine.
-Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint, nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt, nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă anotimpului de argint

Strălucire, fast şi vrajă,
Îmbrăcată-n albe straie,
Sub o mantie de gheaţă,
Doarme luna cea bălaie.
În argint se-mbracă pomii,
Fluturi albi pe cer se-aleargă
Şi în jar se-afundă zorii.
Şi ce dacă?! Şi ce dacă?!

Strălucire, fast şi vrajă,
Ţurţurii mustind de doruri,
Munţi – ai ţării fii de strajă,
Fruntea ţării - cer cu nouri,
Fluturi albi în zbor spre stele.
Nada viselor, în pace,
Ţese în fuior tăcere,
Numai timpul toarce, toarce...

Îmbrăcată-n albe straie,
Cu cercei de catifea,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşorul anului

Aho, aho, copii şi fraţi...
Timpul trece şi voi staţi
Anul nou de-acum vine
Şi noi suntem cu suspine.
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Pe politicieni nu-i uitaţi
Care-au făcut din România
O ţară soră cu sărăcia.
Cuvântul mi-ascultaţi
Deloc nu vă supăraţi,
Să vă spun o realitate
Ce ne bântuie... din păcate.
Timp de 27 de ani
Am fost conduşi de golani
Unde la ei democraţia
Este egală, rudă cu hoţia.
Ne-au furat, ne-au tot furat,
Dar tot pe ei noi i-am votat.
Suntem morţi de foame,
În fiecare zi trăim drame.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (28 decembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!