Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Cristian Lisandru despre viață

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.

Inexplicabila părăsire a eșafodului

singur se trăsese pe viață
ca pe o roată
supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze
mulțimile amuțiseră
gâtuite de mirare
călușul tăcerii le înfundase gurile
nu e bine
nu așa
(strigase călăul care nu înțelegea
cum o victimă își poate lua moartea
în propriile mâini)
nu te poți tortura singur domnule
numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții
unele extrem de dureroase
desigur
cei prezenți în fața eșafodului așteptau
doar doi porumbei gângureau
indiferenți
(pene de alb
geamăt de roșu

[...] Citește tot

poezie de din Ca o femeie despletită, neliniștea... (4 iunie 2011)
Adăugat de Cristian LisandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiindcă cel care privește are nevoie de provocări, totuși... Un ceva care să-i pună imaginația la încercare, care să-l determine să se rupă de realitatea imediată și să intre cu totul în acel decor. Să intre, da, să fie parte a scenariului, să fie tulburat și să înțeleagă tulburarea personajelor. Asta face un artist, asta ar trebui să facă un artist. Permite (ar trebui să permită) privitorilor să pătrundă, încetul cu încetul, în interiorul creației sale, în profunzimea sa, de fiecare dată. Dacă îi lași pe margine, oamenii vor privi câteva zeci de secunde, vor da din cap – admirativ sau nu, dar mai degrabă cea de-a doua variant㠖 și vor trece mai departe. Nu vor rămâne cu nimic, nu vor mai rumega întrebări, vor ajunge la ieșire și își vor relua viețile ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Și atunci? Atunci rămâne o trudă zadarnică, o nefericire mută, fiindcă artistul nu a reușit să pună la un loc cele două realități... Realitățile lor și realitatea sa.

în Lumea de dincolo de fereastră (21 august 2018)
Adăugat de crislisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E ca și cum din versuri mi-ai plecat...

Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.

Și păunescian mi-e dor de tine,
E ca și cum din versuri mi-ai plecat
Spre-a scrie un scenariu separat
În altă lume, unde ți-e mai bine.

Un dor extrem, ca o anomalie,
S-a infiltrat în mine, insolent,
Cuprins de poftă, mă consumă lent
Și face din carnagiu sindrofie.

Mi-e dor de tine ca de o durere
Pe care-o simți în oase, ceas de ceas,
Iar fără ea te-ntrebi ce-a mai rămas

[...] Citește tot

în Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (10 februarie 2020)
Adăugat de crislisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apoetic

mi-aș fi dorit să mă nasc într-o cârciumă
aș fi strigat încă un rând
făceam cinste
plecam pe trei cărări
luam viața în piept mai de dimineață
înainte de cântatul cocoșilor
atunci când sclipesc șinele tramvaiului
iar tu nu mai știi dacă e bine să pășești între ele
până la primul stop

am plimbat viața printre riduri ca un ghid
m-am rupt în bucăț
am dat șpagă insomniilor
uneori am închiriat o femeie
blondă brunetă roșcată
dimineața plângeam ca un prost
abia după aceea beam cafeaua
pahar de plastic
butic de cartier

[...] Citește tot

poezie de (24 mai 2011)
Adăugat de Cristian LisandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Cristian Lisandru despre viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook