Textele de mai jos conțin referiri la școală, dar cu o relevanță mică.
Fărâmă de genii
... am vizitat din maluri,
într-o zi, cu Eminescu
și n-am văzut catarg;
era o mare fără valuri
ca-ntr-un tablou de Grigorescu
pe-un coviltir purtat în larg.
... m-am tot trudit într-un suit
și n-am ajuns în veci Brâncuși,
nici de stupid n-am fost în stare
-și-am încercat la infinit
încornorând pretinși sus-puși-
un Ionesco... s-am 'n absurd, valoare.
... la câte steaguri numărate
am fost parol cu Nenea Iancu
și nu s-alege țara, din prostie
pierdută de la Iorga fără date,
căci nu istorie e școala, poate bancu
c-un Bulă... ce-a mai fost și-o să mai fie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleși... cum ne-am ales...
Genetic nu am fost la împărțeală,
Am luat doar ce-a rămas de la "estetic"...
Reprezentantul ce-am avut, a luat "patetic";
La "tehnic", "cinste" stăm cu mână goală.
M-am întrebat de ce nu sunt germanic,
Nordic, francez, de ce nu-s din Tirol,
Nici turc, nu-s cel puțin, grec sau hispanic?
O altă țară s-am, de negru sau creol!?
Mândria-i fără acoperire, gratuită;
Ne auto lăudăm fără cenzură...
De emigrăm e țară "extrovertită"
Cu străzi ce-și pun noroi, la gropi, glazură?!
Și între noi trișăm la partajare
Ne facem generali aghiotanții
Și craca ne-o tăiem de sub picioare
Bani luând de la țărani, neimportanții...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am făcut o greșeală
Am făcut o greșeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.
Am făcut o greșeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.
Am făcut o greșeală
Necalculată;
Am învățat, am făcut, prea multă școală...
Nu știam c-așa-i cariera ratată.
Am făcut o greșeală...
Ce naivitate;
Am crezut că prietenia-i reală...
N-am știut că-i doar o oportunitate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar aventura
E-atât de tânără,
fără sfârșit se pare,
căci tinerețea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de școală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.
Tinerețea pură
și-o crede-obișnuință,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-și fraze
goale, doar pentru rotunjimi de buze
și multe dușuri suedeze
și multe nopți pierdute treze
cu alte minți la fel, obtuze,
sex chiar și fără cunoștință...
Doar aventură.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dregători
Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.
Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!
Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?
La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definitiv... lipsuri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perplex
Mă întreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo șapte ani
În țara mea... pământ perplex?
Că-n timp ce hoții-s în conex
La vârf de neam; prin dregători
Se leagă la dosar cu sfori!!!...
Nu cu cătușe! Nu-i perplex?
De arăt cu degetul convex
Eu "hoț", scârbit de judecată;
Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă...
Și-a mea-i găina! Nu-i perplex?
Dar totu-i bine, în scris Codex,
Că toți ce "pot" sunt imuabili,
De neclintit; ba conți contabili,
Ba romi, rege, împărat perplex?...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferice de părinții 1980's
Adesea nu știu de sunt " Eul" memoria ce mi-l aduce,
Același timp pe care-l caut să-l simt precum eram odată
Copil comun ținut la piept în brațele de mamă dulce;
Femeia caldă și blajină cu trup și suflet încă fată.
Cu zâmbetul subtil ascuns, pe chip de mândră ce mă are
În poza gri din timp trecut cu guler alb la rochie neagră
O văd cu ochii ei căprui, pe-obrazul fildeș la culoare
Și părul bucle larg căzând pe umeri mici și sâni de ceară...
... Aduși din zumzet dintre flori cu arome de nectar, polen,
De călătoare fără tihnă în soarele pe câmp de vară.
Femeia ce-mi dăduse viață care nu cere... că nu-i demn.
Pe jos la muncă-n zori se duce, la una grea ce nu-i ușoară...
Și nici nu pregetă o clipă să șteargă tot ce timpul lasă.
Făptura ce nimic nu face și trece zilnic prin oraș,
Ce spală, calcă, coase zdrențe, gătește ca să pună masă
Și așteaptă în zâmbet zilnic soțul cu proaspăt chip... de îngeraș.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă invit
Mi-am clădit o scară...
Doar vă invit,
Nu vă promit
O viață mai ușoară.
Am coborâș în mină...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Petrecere-n lumină.
Ofertă am pe tavă...
Doar vă invit,
Nu vă promit;
Dreg inimă bolnavă.
Sunt prin natură fan...
Doar vă invit,
Nu vă promit
Să n-aveți lipsă ban.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rebut... majoritar
Urăsc pe omul bestie, animal;
Țăran perfid, sau "domnul" din cvartal,
Rânjind când c-un picior lovește
Ce nu cuvântă, nu știe... "greșește",
Otravă pune, lanțuri cu capcane,
Pui nedoriți aruncă din balcoane...
Snobul ce crede c-animalu-i lesă
Și viața nu-i, de nu are adresă,
De nu-i a lui, "unic", proprietar,
Stăpân printr-o meteahnă... de primar,
Ce l-a-mpămăntenit demult pe zero lei,
Pe moldovean venit cu munca pe la chei,
Sau nespălat cu lot în folosință,
Luat lu' boier, demult, de neputință...
Otrepe humanoide ale rușinii,
Petiționând orice, cu cultul vinii
Că altu-o are, nu el, totdeauna...
Părintefil ce-și laudă odrasla; e una,
Cea mai deșteaptă, că mereu se scoală,
Să caște gura-n parc, pe banca fără școală...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Constat neamiabil
Rămân cu mintea zdruncinată că nicio școală nu m-ajută, am pierdere de fir,
nici nu mai știu abecedar, cuvintele se leagă altfel... și unde-i rațiune
când ascult carul cu prostie în jur, anapoda în înțeles, minciuna-i azi o națiune;
grași, proști, ce doar în nas n-au aur de belciug, se îneacă gratis cu sarmale
și aplaudă zănateci pe doi lei, parșivi plătiți și ei să zbiere strâmbe efuziuni
că bunăstarea acum ne paște, ni se dă totul de la stat, pe vorbe doar... de haimanale
din rădăcini, ce s-au întins din nou, rizomi dintr-o istorie ce-o credeam revolută... în emisiuni
mă uit cu tot mai multă scârbă, deplâng arid hău, o incultură,
așa doar reîntors naiv, crezând că, al meu neam, nu ești de minte "neam";
ce stă orbit și mut, nu-și spune știința din cei ce mai știu, la alții noi... credeam
că este drept și-s legi cum să fim și mai buni, bogați... nu o adunătură!?...
doar trist, îmi pierd privirea în urmă, căci privesc la linia de start
și văd, cum de la glonțul tras fugim cu sârg înspre înapoi,
să prindem o ștafetă falsă, ce-o scot, ca pe-un "bulan", ăi noi...
ce-n fond sunt vechi progenituri de-originali... de care-am zis odat'; "doar ce-am scăpat!..."?
Credeam... dar neamul "Draculii" azi suntem, cum s-a dus vorba... Ce păcat!...
Mai rău, de tot, ce-am fost vreodată; analfabeți... E peste-o pierdere de fir... Mai abitir!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie stradală
Este-ntrebat ins, azi, pe stradă și-o alta, altul, tot un tânăr,
De ce în cărți era odată un Mircea, Bătrân, zis un Moș?
De unde până unde micul, se zice-unui Ștefan, cel mare?
Cât despre Cuza, e-o acuză jiletcii cu galon pe umăr...
Și ce-i galon, o fi gallon, ceva precum bidon, sau coș,
În care intră un patru litri, ceva aproape de-o căldare?!?
Matei... cum parcă-i se mai îi zice, se pare-i gară, Basarab,
Iar Gelu, Vlad, Menumorut, sunt trei etnici de aceeași gașcă?!
Cloșca-i la ferma lui Năstase, ouălelor mamă și-un simbol,
Iar Hassan, ce-i mai zis și Pașa, ar fi turcit, dintr-un arab!?
Afumați, Radu, a dăruit cârnați, pentru săraci, o pleașcă...
Crișan, uitasem, e de prin deltă; picior sau braț ceva... un ghiol!?
Viteazul, nu-i niciun Mihai! Habar n-aveți, este Becali!
De Cantemir, mai s-a auzit, c-ar fi facultativ, facultate,
De unde, ca privat, școală și diplome s-ar lua ușor,
Dar nu se recunosc, se pare, de europeni... niște canalii!
Movila țării-i un alt Radu, ce-a dat-o la posteritate,
Să nu se ascundă-n spate Lupu... Vasile... cică un lupușor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mădălina, Magdalena...
Putem juca teatru, o viață
Fără de școală de-actorie?
Suntem cu toți, artiști, paiață
Și rol jucăm, și datorie?
Avem fațete neștiute,
Purtăm, toți, măștile de bal?
Doar îndrugăm, vrute, nevrute?
Suntem, de-un simplu teatral?!
Nu avem simțuri, de-altădată,
Nu suntem "live", ci doar "play back".
Trup de "plastii", față fardată...
Aprindem sentiment, ca bec...?
Ne mor artiștii adevărați,
De proști ce suntem, nu-i iubim.
Îi ignorăm. Doar de-s plecați
Îi plângem, dar și-atunci mințim!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare în idilă
Cu ochii stau la geam și aștept să treci pe strada mea,
Ca într-o întâmplare dintr-un basm cu zâne și minuni,
Să vii să-mi cauți numărul la casă, azi, nu luni...
Că-i prea târziu, începe școala, toți te vor, te-ar vrea.
Nu mă despart de la fereastră, îs nemâncat, n-aud
Nici că mă cheamă ai mei, am parcă și vedenii
De bucle blonde, unduind pe umeri galbenul poienii,
'mi înfiorând narine, nălucire de-un trup crud.
Încet, încet, speranța se îndoiește, picuri mari îmi curg,
Pe-o pâclă, ce mi-o șterg cu inima în zbatere de aripă,
Ca pasărea ce crede bobul aruncat, prinzând alică
Și m-ascund, tot la fel, timidu', în rana de-un amurg...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criticilor lipsiți de autori... zaț... ie
... ce aere au să se inspire,
unii, de scriu de răstignire
altora, făr-a fi desemnați
de vreun conclav sau preparați
de școli înalte, neștiute
de-o lume, numai de ei vrute
cu preamărire-n importanță
ce și-o dau înșiși... aroganță,
cuvânt ce și-l exprimă prost,
într-un limbaj se vrând compost
de zeflemea, ce-i "har" divin
la nuli ascunși fără destin,
în amestec c-ura neputinței
de-a crea ei probe sentinței
ce-o dau se măscărind sub robe
de juji cu minți anaerobe
ce se-mbâcsesc în propriul morb
ce-l croncănesc în cârduri, "corb",
crezând că ei-s imn la cultură,
ce-l scriu și-l cred... râgâitură
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Plecări contemporane
Când din contemporani îmi mor, e atât de straniu, ca o vrajă,
Ce-mi dă întâi regret, fior, apoi ca un delir, o mreajă,
Să știu ce-or fi găsit sublim, de s-au dus fără remușcare,
De parc-aș vrea să strig "... venim! Când trece cursa de plecare?...".
E ca o liniște suavă, după pieirea asumată,
Căci nu se-aude voce gravă, reproș, înspre o ființă vinovată...
E-o umilință fără seamăn și-o demnitate imortală,
Cum orice apropiat, un geamăn, ar fi plecat la o altă școală...
... Și nu-l mai știi, de-atunci, plecat rămâne pe vecie,
Doar poza minții-i în spelunci, pe-un raft, din scoarța cenușie...
E, azi, anunț că D. Patriciu, bogat, plecat e, făr' să vie...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salut către necunoscuți
Pășesc agale străzi și, aleile, potecă,
Ecran, pe ziduri îmi sunt școala, bibliotecă,
Voi cunoscuții, ai mei necunoscuți,
Ce mâna vi-o întind, ai mei, cândva pierduți,
Plecați de pe culoare, bănci de clase,
De la adresele, azi numere rămase,
Priviri sub pleoape abia întredeschise,
Scrutind în zare prietenii promise,
Trecute-n gânduri loc de înapoi
Sub teanc de lacrimi, bucurii, nevoi,
Reașternute, iar, cu mâna peste păr,
Cu gest uitat, ascuns de adevăr,
Ce înviorase o clipă cât o viață,
Misterios trecută-n chip, o față...
Ce eram eu, știut de-o altădată,
Lăsat un vis pe aleea, odat' umblată...
Suntem deodată un cadru dintr-o filmotecă,
Staruri o zi, necunoscuții de-azi, pe o potecă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irositor
Am alt răspuns la întrebarea... de-aș face altfel, tot ce am făcut...
N-ar fi că nu regret nimic, că tot ar fi reluat la fel, de-ar fi un început,
căci nu mă lasă cinstea să mă mint, să mint că-s tot o reușită...
Mai mult, sunt proba de porniri multiple, întoarse în lumea mea... greșită!
M-am tot plimbat copil printre matur, mi-am trădat ani,
iar școală, peste altă școală și alta, au fost ambiții, pierdut bani,
reluând la nesfârșit, pretențiosul, uitând de programate țeluri...
Cum te-ai spăla la cap într-una, să îndrepți părul tot în țepi... de geluri.
E prea recent, ori timp nu e de atâta reînceput de-atâtea toate
și sunt o probă c-o să mor irositor, nereușitul sigur... multelor, sau poate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul val
Invazie de poezie într-un tsunami devastator
de liceeni fără de vârstă, ascunși în valurile fără identitate,
în poze gânditoare, răvășite de-un tumult cert simulat;
pe gânduri azvârlite pe țărmuri, să le cucerească
cu mâlul purtat inconștient, fără știința vreunui învățător...
Ramasuri de crâmpeie adunate dintre tot felul de citate
lipite pe sentimente cu subiect tabu... de iubiri de neexprimat,
într-o cerșetorie siropoasă, repetitivă, de vocabule să umple o dorință trupească.
O-ncâlceală de alge, pătunzător, mirositor putrid metaforistă,
se-nșiruind, dându-și mâinile-ntr-o mâzgă de netezit creiere
unul de la altul; la fel necultivate, căci s-au înmulțit școlile
lăsate oriunde, din retragerea apelor restrânse-n matca rațiunii
și uitate pe-un uscat devastat, ca-ntr-o pictură naivă tristă...
într-o democrație a liberei expresii, ce i-a prins pe toți fără prevedere,
se-nsămânțând încet, încet o goliciune invazivă, ca microbii din toate bolile!
... O mare-nvolburată ce nu poate s-adape... din mult-săratu-amărăciunii.
Noroc cu încălzirea globală, ce-ntr-un târziu va topi tot, torente
aluvionare... și nu vor mai rezista decât cei care știu să-nțepe suflete,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre școală, adresa este: