Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Daniel Aurelian Rădulescu despre bine și rău

Textele de mai jos conțin referiri la bine și rău, dar cu o relevanță mică.

Mă am

Oh, Doamne, cât mă mai iubesc,
Nu mă mai satur să mă încânt de mine;
Mă simt, m-ating, din suflet îmi zâmbesc,
Mă încred nespus, că îmi doresc doar bine.

Alerg de când mă știu alte dorințe
Ce chiar de ajung mă plictisesc cu ele;
Că-mi schimb ateic fostele credințe
Trădat naiv, sau dezgustat de rele.

Mă citesc zilnic alt insesizabil
Ridându-mi gând că s-a strâmbat oglindă
Și-o șterg cu dosul palmei; lamentabil,
Că-i și mai rău urât să mă surprindă...

Mă culc ca timpul să se treacă doar în file
Crezând că vis de noapte-i semn de mâine,
Tot jinduind că nesfârșite vor fi zile
Și nu mă cruț să-mi vând din ele pentr-o pâine.

[...] Citește tot

poezie de (16 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invitați

Nu mai e divertisment,
Vreun concert, un teatru, o știre
Pură, fără vreo răstălmăcire...
Ne-ndreptăm spre faliment!

Plictisit de dive "goale"
Schimb canalele scârbit
Cu borfași cu chip scrobit
Ce conduc țara-n taclale.

Iar s-au adunat la show
Fețe bine cunoscute
Gâlgâind cuvinte slute...
Încălzind minți la reșou.

Nu știu care-i subiectul
Chiar de au biletul tras...
Vor să-și țină contul gras
Guralivi cu... obiectul.

[...] Citește tot

poezie de (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imposibila debarasare

M-am plictisit, profund, de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup, ce-mi îngrijesc în silnic...
Și-i tot mai rău, nu e mai bine.

Încerc mereu să pun, nu iau,
Îi dau șanse de prezentare...
Fatidic, însă, zilnic moare,
Câte puțin și nu mai vreau.

Aș vrea să fiu un nou, un altul,
Cu tot și eu și anturaj...
Nu știu, e-o lipsă de curaj
Sau nu știu, eu, cum să fac saltul.

Îmi număr zile petrecute
- Nici nu știu, de sunt câștigate -
Căci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.

[...] Citește tot

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Foc

Culoare-n nuanțe vii nimicitoare
Lăsând neant din propria ei sursă
De-o limbă-n scrâșnet vâjâind dogoare
De tunet, pocnete-nspre cenușiu de cursă.

Clăbuc în ronduri se spărgând în vid
Suflând ce-a fost în spațiul de-o secundă
Se-aneantind în zgomot surd, avid
D-ecou rămas din clipa muribundă.

E dansul dezmembrând fluid de plasmă
Ce se topește-n zero absolut
Pierzându-se-ntr-un iz fără mireasmă,
Se dezmembrând în ascuns spre-un neștiut.

Misterios e cum orice dispare
În mrejele de gaz, ce și el arde
Și nu știu unde-i dus de reapare,
Sau totu-i inutil cum jocul de petarde.

[...] Citește tot

poezie de (1 noiembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

DREPT... uri

De încriminări n-ar fi în lege
Pentru abuz, ori neglijență,
Chiar unde-i loc de competență...
Atunci pungaș, devine rege!!!

De nu-i în lege măcar bob
De pedepsit cel ce conduce...
Și-ales de-ar fi... Vă faceți cruce,
Că toți, eu, tu, îi vom fi rob!

De nu-s greșeli, intenții rele,
La fel de rău vrut pedepsite,
Atunci, cei pur, ființe cinstite...
Ele, sunt victime, momele!

... Adică nade la canalii,
Ce cu tupeu borfaș pretind
Democrație, nemaifiind...
Se pretind ei, ei verguralii!

[...] Citește tot

poezie de (5 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cursă mortală

Nu înțeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
Că toți ajungem, toți deodată, în aceeași zi la sfânt Crăciun
Și graba însăși, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".

Dar straniu însă și inert de stai și, timpul îl lași să treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost și-o să regreți -ce-ai început deja să faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poți... taci.

E masochistic firul vieții, ce ți-o petreci te pedepsind
Să te spetești să înveți ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, să-i crești să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu știi că o să-i doară-n... bască.

... Ce-o vor purta și ei la rând, neștiind că-i sunt doar purtători
Și așa se trece o omenire 'n neștiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...

poezie de (14 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea morților

În vis poate apare în chipuri știute
De mame, de tați cu suflete mute,
Doar poza de-un aer fugar, milostiv...
O noapte, ce zi și-o trăiește motiv.
Se adună-ntr-un Graal, ce se așteaptă sorbit,
Ascuns pe-undeva, între abis și Zenit,
Simțită o adiere de cald, revărsată
Mai mult decât ce-i existența lăsată...
Un ceva ce nu-i la frontiera cu este,
Un nespus ce-i dincolo de înțeles, peste,
Un erg nanometric cu har de colos,
Ce face umilul un dârz curajos...
Pe bastard îl pune în rang de legitim
Și prunc din avort e odorul cel intim,
Călăul plătit se dezbracă-n călugăr,
Amor se revarsă cum neaua din bulgăr...
Iertarea își spintecă ura barbară
Și lanț de cătușe se face brățară
De aur, topit din adânci galerii
Spărgând întuneric în mine zglobii

[...] Citește tot

poezie de (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neghiobie

Dac-ar fi, ce-i mizerabil,
Nesimțit, deci inodor,
Ar fi și prostul explicabil...
Nevăzut... așa, ușor!

Dar cum aerul e plin
-Cel ce-i respirat, eter-
De minciună și venin...
Lipsa-i de mult... caracter!

E de neînțeles fetidul
Mânjind măștile spurcate...
Cum nu-i observat perfidul
De mulțimile înșelate!

Stau prostit, cu ochi de vită,
Prins pe sticla colorată;
Fruntea în palme, rău, lovită
Și cu gura larg, căscată...

[...] Citește tot

poezie de (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Labirint...

Îmi place creierul... pane
Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit.
E diferența de la geniu, la smintit;
Căci dacă el nu e... nu e nimic.

Îl venerăm cu toții... "alimentul",
Ce ne menține, treaz și productiv,
Ce ne separă bunul, de nociv;
Și-n reușite este... instrumentul!

E gelatină pură, de-energie,
Ce-și schimbă fire în metamorfoză...
Cu ea, creezi mii de poeme, proză;
Îți-asigură, de-ți meriți... efigie!

Tot lui, i se mai spune minte,
Căci adevăr separă, de minciună...
Îți spune, de alegerea e bună,
Și lucruri ce le faci; de sunt păcat, sau... sfinte.

[...] Citește tot

poezie de (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Furtul căciulii

Nu cred, nu știu de-alte popoare tot se plâng la fel, într-una,
Cum e poporul meu ajuns, într-un cerșit știut, proverbial,
Ca și cum n-ar fi singur; el și mintea-i și-a lui mâna
Să-și aibă singur țara-n grijă... Să-nvețe ce-i cinstit, moral.

Tot vrem să fim ca alții, într-o deplină bunăstare,
Dar prea făloși, bornați "specifici", noi... nu imităm;
Facem altfel noi totul, în extaz ne prăduim care pe care,
Crezând că păcălitu-n cerc e avuția, sursa... ce singuri ne-o furăm.

E cultul blestemat, cutume moștenite-n zeci de mii proverbe
Ajunse până azi intacte, luate-n râs în mare vogă;
Că bine-i când căciula ne-o furăm și munca-i multe vorbe...
Căci toți vrem să fim șefi cu "multa" (multe școli) și salopeta... togă.

E-un bocet fals, sinistru, țara e-o rușine-n văzul lumii;
"Că n-avem ce și cum, alții-s de vină, lumea-i strâmbă din născare"!?...
Și orbi nu mai vedem de-un hâd gunoi ascuns cu ochii-nchiși minciunii...
Ne ducem singuri steaua ce-a pierit pe cer... e veșnic căzătoare!

[...] Citește tot

poezie de (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spovedanie

Sunt generația salutului pe stradă
Și îmi dau locul altora în tramvai,
Sau mâna la bătrân ce stă să cadă...
Sar iute-n ajutor la strigătul de "Vai!".

Mă închin cu frica sfântă să fac rău,
Dar judec popii șarlatani și avari!
Nu uit c-am jurat țării, s-o apăr, la Bacău...
Mi-am educat copiii; nu-s doar mari!

M-am străduit cu sârg să fac o școală
Și m-am dedat leal să împart știutul.
Am iubit sincer, suferind până la boală...
Și n-am vreo frică să-mi scriu zilele, trecutul.

Respect contractul strânsului de mână
Și nu mă mint nici singur, eu, pe mine.
Dau sângele ce-l am curgând în vână
Și plâng năpăstuiții când mi-e bine!

[...] Citește tot

poezie de (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doctorul (Dedicație Dr. Florin Aurelian Străoneanu)

Pasant imperceptibil în spațiul citadin
Își dedicând tot haru-n ruralul cabinet,
Cu haina ades pe umăr se aplecând aldin
Își cară-n pungi din fișele-ntocmite berechet.

Din neiertată eroare de-un așa-zis program
Se pierde în steril din Hipocrate-n scrib
Plin de comunicate, raport la kilogram...
Cum pacient dentistul și-ar vindeca prin știrb.

E plin de carte sușă de diagnostic, cură,
Dar e polivalent ca o enciclopedie,
Pasionat de-a ști; istorie, cultură,
De animale, țări, credințe... E-o Messie.

Un timid incurabil preferă să cedeze
Și bani și adevăr la mult tupeu, la ură...
Își face meseria cu daru-i să trateze
Și trupul prigonit și suflete ce-ndură.

[...] Citește tot

poezie de (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simțul grotescului...?

Sunt extaziat,
pe zi ce trece,
că România-i unicat
... în topul celor zece?!?

... Și-i doar prin farmec
sau minune;
nu de popor harnic
și nici de-nțelepciune!?!...

Noi plini de idei
și cu-n scop precis;
de-a nu da ce iei
și a nega înscris,

-mult mai explicit-
după ce luăm bani,
declarăm falit;
ca bancheri-golani!

[...] Citește tot

poezie de (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rod

Stau aninat ca fructul, sus pe ramuri,
Mai copt pe zi ce trece, aștept să cad
Bun de consum, pe o potecă, în plin vad...
Îmbujorat de atâta pârg să-nroșesc flamuri.

Mă însămânțez tot neam de același trunchi
Și-aș vrea din miile semințe fără număr,
Ce putrezesc, să dau lăstarul rar și tânăr...
Și tot așa, să fiu al neamului mănunchi.

Chiar floare dac-am fost, purtat de albine,
Nicicând n-am fost un dezrădăcinat
De-al său pământ, ce semeni mi-au mai luat...
Că-s seva lui, mai mult la rău, decât la bine.

Și pasăre de m-ar mânca să mă digere
Împrăștiind sămânță-n locuri depărtate,
Rămân tot eu, ce nasc paternitate...
Ce-aș vrea s-o știu născândă, nu că piere.

[...] Citește tot

poezie de (13 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plictis

De câte ori n-ați obosit de silă
Când nu mai este țel, de tine nu ție milă
Ș-ai lăsa tot, doar timpul ca să treacă
Fără ambiții, sau valori, de sex ți se apleacă.

Când totu-i în zadar, la bine și la rău
Și viitor și muncă au destin de hău...
Furat d-agoniseală, de speranță
Devine-un joc de-a pierde-n lipsă d-importanță.

Te pierzi printre străini - tu ce-ai crescut copii-
Uitat, n-ai zi de-aniversare, nu ești din cei vii,
Părinții te-au dezmoștenit pe vorbe ticluite...
Nici școala nu-ți servește-n diplome-nvechite.

Nu ai oricum acces, n-ai dreptul la salut
Ești paria, refuz anticipat, un neștiut,
Trăiești înșelăciuni de la prieteni și hoție;
Nu vrei să mai exiști, vrei lenea-veșnicie.

[...] Citește tot

poezie de (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mulți ani, omenire!

Linie o să tragem iară
Din mai tânăr... în trecut,
Parcă viața-i mai ușoară
Cu-an pierdut dintr-un avut
Și tot credem înnoire
Când în fond ne perimăm
Și orice brad e-o răstignire
De-un fost verde, ce-l ornăm
Plin de vise repetate,
Ce dispar, tot mai timide
De iubiri, doar sănătate
Și îndrăzneli tot mai cupide...
Din copiii încântători
Ne machiem în moși, cu daruri,
Fericiții impostori
Că minciunile sunt haruri...
Lumea întreagă-i prinsă-n mreje,
Se scăldând într-o himeră
Mai firavi, din trunchi... găteje,
Gândul devenit apteră.

[...] Citește tot

poezie de (31 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spiritism

... insinuat, fără vreun expeditor palpabil și fără vreun traseu anume
și totodată, dintr-o dată, nici bănuit măcar, fără vreo prevestire, ca din altă lume,
brusc schimbă plan, făcut cu atât de mult detaliu, după lungi, profunde explicații
și pur empiric, părut fără noimă, rupe film, totul se prăvale în aberații...
doar firul de păianjen, nevăzut, lipește-n funie și creier minte, suflet, corp,
rostogolind cu totul bulgărele fără adresă, sau nu, e lecuire, un anticorp
să împiedice o geometrică multiplicare de rău antepropus, crezut un inefabil,
ce e-o scânteie oarbă, o întâmplare din întâmplător destin, ce mâna dă thrillerul amabil
și întâlnește apoi un bine, atâta de nebănuit și din cu totul alte și alte sfere,
uitate, sau doar în imuabil părăsite, până la propria pieire, dorită ca pe-o avere,
ce nu va fi vreodată, s-a verificat, nu-i rezervată, nu a fost prevăzută-n portbagaj,
sau locu-i lipsă, așa cum și-umbra-n plină zi e, cea de schimbă sens... de o secundă-i gaj,
de unde vine tot, că nu-i cum după o noapte, un sfetnic bun, este instantanee
ca o răscoală ce se iscă, la început dintr-o prostie, tot așa cum curcubee
nasc culori din transparent și le duc arc la cer, ca apoi să le coboare ca-ntr-un hipnotism
al boarei, arsă-n tonuri, rânduite dintr-un haos, fără loc a ști, mereu un altul și altul... spiritism...

poezie de (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inimă... sau... Suflet

O minge de oinist purtăm,
De roșu vânăt, striuri albe.
Cu ea decidem, de cântăm...
Și facem bile negre... albe.

Se umflă și se lasă moale,
Ca s-o simțim, că o avem.
Pornește singură și moare;
Cheie nu-i dăm, căci nu putem.

Ea, îți face rozul din obraji,
Culori de iris, le pictează...
Ne frânge-n dragoste, spre dragi;
Făr' să se vaite... nu oftează.

Aleargă, zile, ani, cu tine,
Să nu te lase, fără sânge.
Câștigă... cupe! Pierzi... revine!
Chiar de-ai pierdut, ea, nu se plânge.

[...] Citește tot

poezie de (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelepciune... de câine

Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp și-un oraș de lumini,
Visul tot mă purta; spre amintiri... despre câini.
Nu din cei ce din trup, viață, îți mușcă cu zel;
Ci înspre blândul prieten, credinciosul cățel.
Figurant din legenda copilului țânc,
Ce juca altădată, rol, prin colbul ce plâng...
Și uite așa, în mers tiptil, la mirosul de pâine,
Apăru, ce visam lângă mine... un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic,
Întreba din sprâncene; " am să-l bat, sau îi zic
Să mă lase în contemplu, că n-am timp de căței,
Și că lumea e plină... de rău, fără ei?!"
Capul mare, la corp, de cioban păzitor,
Stă împrejur cu ochi umed și bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duși în pământ,
Dau o coajă din pâine, la bietul flămând.
El se apropie în frică, cu ochii mai vii,
Ce-mi dau tremur de suflet, la gând de copii,

[...] Citește tot

poezie de (23 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Separare de întreg

Îmi iau încetinel bagajele din mine
Și-ncep cu gânduri, minte cât mai e;
Transfer în vise întrebările "de ce?"
La care n-am răspuns... Și-i tot mai rău, nu-i bine!

Încerc să-mi caut gazdă primitoare
Că n-am ajuns să-mi iau proprietate;
Nu știu nici plata cum se face-n... vietate?
Nici cost nu știu de-i nou, sau bună... stare!?

În timpul scurt ce l-am doar preaviz
Nu știu nici data, nici condiții de contract
Și tot joc piesa-n recuzită act cu act,
Fără rol scris să-nvăț... Un joc de quiz!

Împlânt din simțuri ce-ncă țin trezite
În "josul" tot mai slab ce mă purta zburând,
Ce-ncearcă să mă-nșele se-ngropând
Perfid, tot mai bolând... Materii putrezite!

[...] Citește tot

poezie de (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre bine și rău, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info