Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Daniel Aurelian Rădulescu despre existență

Textele de mai jos conțin referiri la existență, dar cu o relevanță mică.

Sămânță... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!

poezie de (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inexistent self control

Dacă-o ai,
Coborârea, în pantă,
nu are niciun fel de oprire;
e-o destinație... predestinată,
printr-un fel de crăpătură sau o fantă
pornită tot din greșeli, sau cu siguranță din menire...
Se spune cu alte cuvinte... că ți-e dată.

Dacă-o ai,
Reușita, adică... urcarea,
este fie o presupusă pregătire-
folosind o scară metalică sau valorică-
fie o conjunctură sau uzanța de profituri facile sau... eludarea,
deși cei mai mulți pretind, din mult egoism al nereușitei lor, o măsluire...
Dar oricum îți conferă o existență euforică.

Neavând niciuna,
Adică niciun control-
deși pretinzi- viitor n-o să-l poți stăpâni...
nici trecut- pe care l-ai fi putut folosi în avantaj-

[...] Citește tot

poezie de (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șofer... de-o viață

Îs la pas, pe strada cu sens unic,
Fără s-apăs adânc pedala,
Căci am un simțământ lăuntric;
Se circulă... tot alandala.

Încerc să țin doar inerția,
Să mă feresc de orice "stop";
Să nu transform în noapte, ziua,
Să n-am finalul, singur scop.

Mi-am luat, pe parcurs, parteneri
Printre puținele escale,
Ce le înscriu, trecute, ieri...
Le rup și da și nu, petale.

Adaug ani, câte puțin,
Șofez, preventiv, experiențe.
Ades nici nu mai intervin...
Nu fac deranj de existențe.

[...] Citește tot

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mulți ani, omenire!

Linie o să tragem iară
Din mai tânăr... în trecut,
Parcă viața-i mai ușoară
Cu-an pierdut dintr-un avut
Și tot credem înnoire
Când în fond ne perimăm
Și orice brad e-o răstignire
De-un fost verde, ce-l ornăm
Plin de vise repetate,
Ce dispar, tot mai timide
De iubiri, doar sănătate
Și îndrăzneli tot mai cupide...
Din copiii încântători
Ne machiem în moși, cu daruri,
Fericiții impostori
Că minciunile sunt haruri...
Lumea întreagă-i prinsă-n mreje,
Se scăldând într-o himeră
Mai firavi, din trunchi... găteje,
Gândul devenit apteră.

[...] Citește tot

poezie de (31 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din tot ce-i

Din fiecare cupă-n floare
Tu-mprăștii lumea de nectar,
Din stele ești o călătoare
Regină, în stupul planetar.

Din munții albi de spumă castă
Ești piscul ce vor toți s-atingă,
Din închisori ești o fereastră
De-azur ce dorul vrea să stingă.

Dintre petrecerile lumii
Tu ești dorita parteneră,
Din nestematele minunii
Tu faci brățară viageră.

Din tot adâncul de mister
Ești mina-n pietre prețioase,
Din tot ce-n zbor este pe cer
Ești flacăra de rugi pioase.

[...] Citește tot

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul

Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
și-acum moare.

Și de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?

L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.

Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.

[...] Citește tot

poezie de (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cronicarii "21-st century's"

De ce nu scrieți de contemporani?
Fiți cronicarii timpului trăit!
Eroi pot fi miniștri, scriitori, țărani...
Împărtășiți, din clipa ce-a murit!

Valoarea documentului e-n adevăr
Și este calitatea ce-am pierdut-o.
Milenii se vor continua pentru dezbăr
De la cutuma unde ban, puterea a avut-o.

Jurnale, magazine, ziare, cărți
Sunt astăzi artă a dezinformării.
Nu-i faptă, fără intervenții dinspre părți
Pentru deliciul de mistificare-a prelucrării.

Pe zi ce trece, nu știm cine suntem!
Ce credem că vedem e interpretare;
Răspunsuri la-ntrebările ce punem
Nu-i adevărul, ce-i real... e-o cenzurare.

[...] Citește tot

poezie de (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de scurt

Un cuplu se trece de mână pe stradă
Cu plete lucind și scalpul de ace
Și alunecă ferm legănând vis să vadă
C-amorul există când lumea-i o pace.

Și cuplul se închină sub vechi pirostrii,
Ca apoi să renască copiii ce-au fost,
C-așa-și reamintesc din nou bucurii
Și viață înțeleg; "părinții au un rost!"...

Dar pâinea și acum se câștigă din greu
Și scalpul cu țepe se duce înrolând
Să fie viteaz pentru altul, ateu;
Ce n-are nici rugă, nici rai... n-are gând!

Drapelul revine pe-o ladă inertă
S-acopere răul ce-ar vrea răzbunat
Din bine ce-a vrut, lăsat scris pe-o copertă;
"Aș vrea de-azi să fiu omenirii soldat!".

[...] Citește tot

poezie de (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inducerea-n eroare

Limbaju-a devenit cameleon,
Căci nu mai are nicio relevanță;
E doar schimbare de culoare sau de ton...
Minciună ascunsă de perfid, cu eleganță.

Ce-auzi nu e nimic adevărat,
Căci nu cel ce declară are dreptate;
Răstălmăcirea-i drept cu atestat...
Simțurile-s "false"... cu serenitate.

În țara falei nude, e tot de-avalma;
Imaginea-i ciuntită după vrere,
La spus, pe gură ți se pune palma...
Realul e mistificat, tristu-i plăcere.

Ce zici, ce scrii, gândirea, sunt prostii,
Nici nu ai drept de-a fi, o existență;
Sunt găști, partide, haite, seminții...
Tu să dispari, n-ai dreptul la prezență.

[...] Citește tot

poezie de (27 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Naiv bilețel, netrimis

Prin lanuri, ce-mi apleacă vântul,
cu gând odată aș colinda,
să te văd iar, să-ți spun cuvântul;
"atât de mult... j'envie de toi"!

Cum nopțile le aștept să treacă
și de zi nu m-aș sătura,
orice amintire o strâng, de pleacă,
"să nu te pierd... j'envie de toi"!

O lume întreagă nu există,
cum singur eu, myself, io, moi,
n-aș fi doar vid, gol ce persistă,
"de nu revii... j'envie de toi"!

poezie de (10 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai există bine... Ma fille n'est plus pour toujours

Când nu te mai aud, n-aud nimic de tine,
Ecoul de pas fin, "Alooo... Ça va?" chaque jour
Și, n-am speranța trează că vei mai face un tur
Să te revăd, nu mai... Nu mai există bine.

Când știu că nu mai treci uitându-te de sine
Doar să aduci "bonheur" cu zâmbetul angelic,
Să bucuri omenirea cu sufletu-ți feeric,
Nu mai am ce-aștepta... Nu mai există bine.

Când îmi răsună-n minte clinchete de râs fine
Și întrebarea dragă "Comment ça va papa?",
Nici nu mai sunt întreg, doar un hidos ceva
Fără nimic uman... Nu mai există bine.

Când niciun miez de noapte nu mă întreb iar cine
Mă sună cu speranța de ajutor deșartă
Să-i vin în ajutor, s-o descleștez din soartă
Și n-am făcut nimic... Nu mai există bine.

[...] Citește tot

rugăciune pentru copii de din Clip'uri dinspre mine (18 mai 2020)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prostie

Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulțimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...

... dar e și-n școli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...

... a devenit criteriu;
că prostul te numește
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuiește!

... și de-ar fi doar privată,
vreo șansă poate-ar fi;
să stea handicapată
și stearpă de copii...

[...] Citește tot

poezie de (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De m-aș regăsi

Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie,
Nu mai am mamă, mi-am pierdut cheie...

Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee...
Nu știu cum tot o să se-ncheie.

Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate...
N-ascultă nimeni, n-am pe cine bate.

Nu mai există dreptul la cuvânt...
Mă doare imens sufletul, ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.

[...] Citește tot

poezie de (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sortit

Nașterea, e o-ntămplare
Și sexul este-un accident.
Copilul, e-un impediment...
Totul, trăim într-o suflare.

Avem norocul existenței
Din mii d-avorturi practicate...
Suntem mânjiți de nedreptate
Și facem, obiect petenței!

Oare, destin, este trăitul?
Și oare cine, îl decide?
Un singur ou... cine-l divide?
De ce-s alesul, fericitul?

Mă-nchin evlavios genezei
Să îmi dezvăluie mister;
De ce-s sortitul caracter...
Și-s axioma ipotezei?!?

poezie de (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teleportare

Ating din alte timpuri chip și trup
pe folia-n revelator de alb și negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.

Am simțul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiță, d-existul prins
teleportat... nano-fugarul ce există.

Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăștiind, de-am șansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de tele vizor...
un material, o sticlă-n carne ș-oase.

Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfața-mi, cromozom... Cu ea mă poartă.

[...] Citește tot

poezie de (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Partea de suflet

Am chemat sufletul la ordine
și aproape neașteptat mi-a răspuns,
după ce-l crezusem uitat
în părinți, în iubiri trădătoare-n dezordine,
în nenorociți ce s-au debarasat de el cum de părul tuns,
rămas doar scalpul, pe gâtu' îngroșat.

Deci există, poate să fie
oricui
-imposibilul, atât de greu de demonstrat,
fără formă, mai mult ușor,
fără de gând, lăsat singur să învie
când nu-i-
ori e ascuns de trecutul pătat...
este un pic; pentru un altu'... în amor!

poezie de (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Supra... viețuirea

Pare-a fi doar un plus superlativ
Paradoxal, un academic acceptat;
Ca și cum ființa-i pleonasm la "existat"
Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.

Nu știu ce-i să trăiești peste trăit,
Dar am în scoarță, în oase un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanțul de destin ce mi-e voit.

Am zis destin, necunoscutei "X"
Ce-o dau monedă schimbului "nu știu"
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant să demonstrez că "știu, la fix".

Mă-ntorc la termen; "peste viețuire"...
Ca și cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Și nu cred iotă că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... de retrăire.

[...] Citește tot

poezie de (22 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dregători

Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.

Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!

Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?

La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!

[...] Citește tot

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O mamă

Minunea există, e încă în femeie,
Ce calea o știe mereu, e-o alee
Ce duce parcurs negreșit la liman...
Ce-nvață iubirea și-o dă fără ban.

E încă natura sublim dezgolită,
Când mamă, bunică, elevă, iubită,
E purul ingenuu, ce naște copii...
Cum ciută, leoaica... creând veșnicii.

Și crește plăpânzii din sfârcuri de lapte,
Ținuți lângă piept, cald, în leagăn de șoapte...
E voalul lăsat în etern, o năframă
Pe gânduri, pe suflet, pe inimă... Mamă!

Sunt puiul din ea, piesa vieții... O dramă!

poezie de (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până la...

Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice rațiune
Ce-și pierde firu' a nu știu câta oară
Până la, până la boală, afecțiune.

Își uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ți știe
Plecat... pleacă și el ca să te caute fidel
Până la, până la să te aibă, o veșnicie.

Se dă până și timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învață
De nu-ți simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ție dat, pe viață.

poezie de (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre existență, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info