Repaus
Nu-i gravă moartea, e doar ascultare
continuă fără răspuns, odihnă,
răbdare multă, o reflecție de tihnă
tot așteptând himerică-nălțare.
Este la fel, frustrant precum exilul
supliciul când ai vrea să spui
și nu știi limba; ești al nimănui,
ca mut, fierbând, un nedorit... Bacilul!
O accept așa că este, însă-i straniu
că toate, rugi și plânsete-s zadar;
nici lumânări nu luminează, nici arar
măcar să vadă cale către suflet, craniu.
Mereu senzația-i c-aștepți să-ntoarcă
cel dus; i-auzi până și glasul,
privești în gol mănncându-i parastasul,
dar nu e nimeni dialog să stoarcă...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Timp, de dialog
E timpul, văduvit de-ai mei, în ambuscadă,
Pândit pe unde trece, poate-i fur trecuturi,
Că știu c-are traseu în pasul de paradă
Fără a se teme a pierde... el, are doar avuturi.
Se întinde în veșnicii tot mai luxuriant,
Gurmand de zile luate, le înghițind vorace,
Serbându-și ani de ani în fastul epatant...
Să-și crească, precum cucul, doar el puii, rapace.
Nu știe însă timp că-i dependent de mine,
Că eu sunt în contemplu de el și, de n-aș fi
Cine i-ar ține cont, l-ar aștepta, de vine...
Nu știu, nu înțeleg, de ce nu m-ar iubi?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SMS de copil... de dincolo
Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci... și-ai dat tot ce-ai avut.
Știu, inima-ți de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.
Tată, mă iartă, nu ți-am spus
Că o să plec fără de veste...
Și-ai rămas singur, ți-am răpus
Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.
Prietenii mei buni, lăsați
Cu mai puțin suflet deodată,
Să nu rămâneți supărați
De nu-s l-apel, ori ocupată.
Colegii mei, când stați la ore,
Să-mi luați măcar un timp notițe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosițe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întruchipat în așteptare
Pe unde mergi, să-ți calc pe urme
Și unde gânduri îți rostești,
Să ți le prind din zbor, trupești
Să le adulmec, să mă îndrume?
În care timp, din calendar,
Îți pui amprente de solstiții,
Să-ți caut ierni din dispariții,
Să știu când vara o porți dar?
Pe care pagini le citești,
Să-ți pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clătești?
În care anturaj te învârți,
Să-și sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci și asculți?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
An Nou...
Trăiesc, din timp în timp, de Anul Nou
Înșelător -că mă-nvechesc când se-noiește-
Iluzia, ce-ndeamnă să-l petrec împărătește,
Uitând că timpul nu se-ntoarce, cum ecou.
Împart colindătorilor covrigi cu nuci
-Văzându-mă pe mine zgribulit-
Acum, cu aer important, de împlinit...
Mă-mbrac tot mai în Moș, ca să-mpart rugi.
Mă-nfrupt din sacrificiul de Ignat,
Ca și cum viața-i luată un zălog
De bine, de avut... Nu proolog
De un blestem, de-a fi la rând sacrificat.
Căci sacrificiul de-an e prematur,
-Nici timp nu are, e sub patru sute-
Prea june să-și încheie-n zile, tur;
L-aș vrea o mie, Domnul să m-ajute!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunate
Am câștigat timp laitmotiv,
Am câștigat independență,
Am câștigat o existență...
Am câștigat, definitiv.
Am câștigat miros de flori,
Am câștigat mers vertical
Am câștigat amor frugal...
Am câștigat, etern, fiori.
Am câștigat pe veci părinți,
Am câștigat dus la morminte,
Am câștigat spus de cuvinte...
Am câștigat urme de dinți.
Am câștigat un pic, copii,
Am câștigat onestitate,
Am câștigat o libertate...
Am câștigat drept să revii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decupaj vital
Mă dor toate pozele rupte din mine,
spart foliculi de derm să impresioneze filmul
și rămân subțiat de zile, ce încă tot îmi cad ca florilor stamine,
pân' la pelicula din viitor album... Tot, un ierbar de-al nostalgiei stimul.
Răsar în fiecare dimineață cu pierdute vise,
îmi prăpădind memorie descătușată-n nopți
cu deznădejdea neîmplinirilor ce-aveam promise,
izbit de adevărul zilei... Refuzat, la mult bătute porți.
Îmi ruginește hemul precum la via toamnei
și am inima tot mai sus cocoțată pe a vieții scară.
Sunt parcă tot mai des la libera discreție -a Domnului, a doamnei-
c-o țin în palmele ce lasă scurgere de timp... Al meu, ce vrea să moară...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai spus că...
Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Și nu-nțeleg de ce mă amăgești;
Ți-am cerut doar un pic din clipele infime
Ce poți să-mprăștii din surplus ce risipești.
Mi-ai spus că nu mai eu sunt, unic,
Când stai să-ți mângâi catifeaua-ți, cu asperitate,
Din ce-am muncit pe brânci, cu mintea sputnic
În carnea miocardului... ce timpu-mi bate.
Mi-ai spus că te-am umplut, eu, de iubire
Din zile, nopți în ore cu secunde
Ce n-au trecut, că-ți sunt o pururi împlinire
Ce-o plimbi în gând, n-o regăsind oriunde.
Mi-ai spus că, totuși, dragoste obosește
Tot alergând-o tur ca-ntr-o ștafetă
Cu dus-întors... Și nu se dăruiește,
Lăsând doar dâră de parfum ca o cometă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbinte vis de-o vară
În diminețile de vară
Se îngână zi cu noapte în triluri
Și parcă inima-i ușoară,
Cu gând de evadat, exiluri.
În vara miezului de zi,
În zumzetul, concert de gâze,
Ai dor de-amici; cu ei să fii
Printre beri reci, soții mofluze.
Amiază-după, în plină vară,
Anină pleoape-n ațipire
De-o toropire "fraîche", bizară,
Cu iarba rece-n contopire.
Seara de vară, în amurg,
E-o briză fină, iz de flori
Și simți că suflete se curg
În melancolicu-n fiori.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Near future"
Zeroul, unu, zero, zero,... unul
se repetă nerepetitiv,
în aparență, absolut fără motiv;
E cod al Cyborgului, doar ajunul.
Presimt -ce n-aveți timp să știți,
pierduți pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban -
că veți sfârși neisprăviți!
Sau, sunteți fondul existenței
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind, doar că sunteți... prezenții.
Rămâne, crud, doar adevărul
ce n-așteaptă pe noi; în fond
e pentru clonele James Bond...
Urmașii noștrii, viitorul...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomele convingerii
De critici, dușmănești, nemeritat...
La rând, în timp, la fel... vei fi tratat.
distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomele convingerii
De critici, dușmănești, nemeritat...
La rând, în timp, la fel... vei fi tratat.
distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uzura
Ce ciudată e ființa umană...
Se aruncă nebună-n tumult,
Se iubește și cade în capcană;
Ce-i puțin, ea dorește mai mult.
Dragostea îi e mereu sacrificiu;
Cel avut, e ades renegat.
Nu-i valoare, e numai deliciu,
Iar fidelu-i monoton, expirat.
Tot ce-a fost altădată iubire,
De năvalnică, oarbă dorință,
Nepăsare-i, de nu-i "ne" simțire;
E rutină, nimic, neputință.
Explicație sumară ar fi;
Timpul trece și sapă rigole,
Întâlnitu-i banal, zi de zi,
Riduri, scurgeri de ani, zile, ore.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu nefiind
Tot copil sunt, tot un pui
Într-o inimă și-o minte;
Ce le am la fel, pe-un cui,
M-așteptând să mor cuminte.
La-nceput visam să fiu
Altfel decât ce eram;
Curios ce-o să deviu...
N-aveam timp, nu-l suportam!
Într-un timp, am fost ce-am vrut,
Sau s-a vrut ce-a fost să fie;
Ce părea neîntrerupt...
Doar etern, filozofie.
Și-ncet nu mai vreau să fiu
El, în care stau schimbat;
Mă revăd ades iar fiu,
Cu părinți, amorezat!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnaticul
Amestec de-un frizant velur atinge dermul,
Ce se înfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,
Căci orele l-au luat cu el, întunecând mai iute cerul
Și timp dispare, nu știu unde, între un zori demult și un apus.
Astrul, arzând orbește-n spre amurg, orizontal,
Tăind parcă felii din clipe, luându-le din grade...
Începe încet să își strecoare un regret... Moral
Se lasă pe tânjeală, vlaga disipește plaje de parade.
Rămâne singură iar marea, ce întețește val în spume,
Să prindă ce-o mai fi rămas în juru-i, să îmbie
Îndrăgostită efemer din nou, de amorurile de-o lume...
Lăsând umbre ce șterg, pe un nisip, ce în minți or să reînvie.
Se supără și frunze, înroșind necazul că vor piere
Printre altele gălbui, pătând de gelozia acelor de brazi,
Ce stau să înțepe timpul, să se prindă, că nu sunt efemere
Și se întind apoi covor, lacrimi de pomi, odată "camarazi".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete
Nu mai sunt plopii pe drumu-nspre casă,
Doar unul rămas e, stingher, fără soț.
Nici vis nu mai mi-e liceana frumoasă
Și nu-s judecăți, să condamn timpul hoț.
Nici loc nu mai este la marginea mării,
S-adormi infinit, nu mai e niciun dor
Să stingă plăpând lăcrimările sării
Din pleoape, brăzdând doar rămasul fior.
Catarge s-au dus, nicio velă-i umflând
Priviri obosite, de un timp anticar.
Nici file nu întorc, nu sunt cărți străbătând
Imagine ițite de minți, pline har.
Și codrii-s prăvale în uitare de drag,
Lăsând luminișuri în raze, arzând.
Nici vechiul cioban nu mai are toiag,
Că fagul, stejar, nu-i mai sunt... se furând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hărăzire
Am început să-mi rup dintre petale
-Lasându-le-n cădere pe poteci-
Pentru urmași ce-așteptă să se scoale
La reînvierea dintre cripte sumbre, reci.
M-am consumat în fructul destinat
Să las sămânță-n seminții la lume...
Sunt coaja dură din trăiri; uscat,
Mumifiat treptat, agale, în cutume.
Am oare-n adâncime rădăcini
Să fiu la viermi și cârtițe o hrană?
Sau poate bun de lemn aș fi, de strană
La înțelepți... Sălaș de zbor în heruvimi!?
M-am denudat de timp, de la uzură,
Prin șlefuirea zilelor din ani...
Pământ și-o apă-s de contemporani!
I-am fost lui Dumnezeu, o tevatură!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbufnire
Vă uitați zilnic ca și mine spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!?
Vă îngroziți de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii și ca și popii
Se întrețin "nevinovați" în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?
V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-și zic, de averi tentante!
V-au făcut "stat", plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul zilelor de-o vară
Când timpul vara și-o sfârșește
Și rece începe să devină,
Parcă te uită, se perimă...
De zile lungi ore îți scutește.
Și florile înspre fruct promise
În obraji și părul ce-ți mlădie,
Se pierd cum puf de păpădie
Și-și cern din nuanțele deschise.
Iar visul, lung de la început,
Așa cum vara nesfârșită,
Tot o vacanță-i, pierde aripă,
De zborul de atât trecut.
Iar de-s și eu întreg, natură,
De ce nu pot să fiu iar vară,
Cum pomi de vârstă milenară...
Mobilă nu-s!... Nu-mi dau căldură?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divină
Oriunde gând mi-absoarbe trup
Și ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Ești numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ți fac eternul dar... Divină!
În visul zilei te am sor
Și-n nopți, lunatic, stau planton
Să-ți fiu de scut și eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.
Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aș face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!
Doar rază de ți-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aș aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, adresa este: