Textele de mai jos conțin referiri la zile, dar cu o relevanță mică.
Definitiv... lipsuri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp, de dialog
E timpul, văduvit de-ai mei, în ambuscadă,
Pândit pe unde trece, poate-i fur trecuturi,
Că știu c-are traseu în pasul de paradă
Fără a se teme a pierde... el, are doar avuturi.
Se întinde în veșnicii tot mai luxuriant,
Gurmand de zile luate, le înghițind vorace,
Serbându-și ani de ani în fastul epatant...
Să-și crească, precum cucul, doar el puii, rapace.
Nu știe însă timp că-i dependent de mine,
Că eu sunt în contemplu de el și, de n-aș fi
Cine i-ar ține cont, l-ar aștepta, de vine...
Nu știu, nu înțeleg, de ce nu m-ar iubi?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii
Mamă cât de tânăr eram,
Puf de fulg, de pe piept, când zburam
Cale-albastră, din cer, în priviri...
Nu mai rabd nostalgii, amintiri.
Mamă cât de suplu eram
Ca un paj... prin idile fugeam
Mlădios; lunecând pe speranțe,
Mi-acontam viitor de vacanțe.
Mamă cât parfum degajam
Dintre roze... nectar răsuflam,
M-aninam cu liane de brațe
De iubiri reînnoite, nesațe.
Mamă cât curaj emanam
-Cum vulcanul ce-n piept îmi zbăteam-
Prăvăleam orice zid, piroclastic,
Cu un șarm, dezarmant, de sarcastic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte
Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.
Număr de trâmbițe, de taine
Numerotate și-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.
E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.
El limitează și minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câștig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugar în timp
Zile, zile fugare la rând
Avute, trecute mergând...
Nopți și iar nopți tot visând...
Pierdute, nestând, mă culcând.
Ore și ore muncind
Avute, vândute, servind...
Crezând câștigate... trăind
În calcul înscrise... murind.
Anii și ani se serbând
În toast bucurați de... trecând
Uitați că s-au dus spre nicicând
Doar martoră, oglinda... văzând.
Timpul ca timp existând
Unicatul ce ești invocând
Ceas ce n-ai cum întoarce, întorcând
Infinit, n-o să ai... te ducând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată...
... atârnă pe peretele văruit în straturi, calendarele timpului trecut;
coji de zile, ca o mătreață înainte de spălat sebum,
cum de la mir uscat, de împărtășanie
pe fruntea încrețită în lut
ars de la o amforă umplută cu parfum,
vărsat, o picătură de câte ori este o sfeștanie,
cât încă mai există amintire...
la rându-i cineva încă s-o poarte
spusă, bine cuvântată,
mai mult o amăgire
de atâta pierdere... când încă semne nu erau în piatră, carte
și, varul cineva îl va așterne, o altă peliculă, să ascundă... niciodată...
... să fie un punct din tot muralul timpului, marcat dintr-un oricând, vreodată...?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte în zbor
Au zburat, iar, filele scrise din timpul meu, în semne,
Când ai trecut un gând, scăpat relaș, picur de-o clipă,
Într-un alizeu dezlănțuit din strâns de piept, pesemne
Evadând din semnele marcate, cu pana-ți din aripă.
Am strâns coperta în pielea-mi, în titlu scrijelite
În semnele de nume, pe scoarța în veșnic tatuaj,
Pe care desenez ce-mi țin carnal; clipe alipite
Pe-un sac de pericard, c-un cord vărsând în derapaj.
Îmi bate suflet ritmic, mă împânzind fire de cald
În simțuri, capilarele-mi oxigenând amoruri,
Ce le strâng ore, zile, etichetate într-un fald,
Ce sunt pliat s-ascund o carte... ce-s tot, zboruri...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilic neînțeles
Nu-mi mai răspunzi la telefon
Sau lași pe altul să răspundă;
E ocupat cu același ton,
Sau cineva vrea să te-ascundă?!
Îmi pun prieteni să te vadă
În locul meu, să te asculte;
Le spun să-ți zică cât mi-ești dragă
Și-n lipsa ta, n-am zile multe!
Le sorb cuvintele -visez
De chipul tău, de mii de gesturi-
În gându-mi te înfățișez
În rochii, tiv cu arabescuri.
Se uită toți năuici la mine;
Îmi spun mereu că lumea-i plină
De fete pure, angeline...
Să uit de tot, că tot se-alină!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi...
Te-am visat,
Erai a mea,
Îți atinsesem nimb de stea...
Te-ai depărtat.
Mult te-aș vrea
Și-a mea poți fi...
Nopțile-mi poți face zi
De n-ai pleca!
Esențe să-ți beau
Condamnat sunt pe viață.
Refuzul mă-ngheață...
Oare ști cât te vreau?
O noapte aștept,
Vino mâine,
Dă-mi sfârșit de suspine...
Să mă deștept.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunate
Am câștigat timp laitmotiv,
Am câștigat independență,
Am câștigat o existență...
Am câștigat, definitiv.
Am câștigat miros de flori,
Am câștigat mers vertical
Am câștigat amor frugal...
Am câștigat, etern, fiori.
Am câștigat pe veci părinți,
Am câștigat dus la morminte,
Am câștigat spus de cuvinte...
Am câștigat urme de dinți.
Am câștigat un pic, copii,
Am câștigat onestitate,
Am câștigat o libertate...
Am câștigat drept să revii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troc vital
M-am gândit să-mi fac viața sul,
S-o strâng când simt că prea s-ar pierde,
Sau ca s-o curăț, de-i murdară...
Depozit s-o pun la scop nul,
S-o rotunjesc în pururi verde...
Roșu covor s-o întind, pe-o scară.
Așa, mă întreb cum s-o fac lucru,
Că de-i a mea, la propriu s-o am.
Nu să dispună ea de mine,
Să-mi stoarcă-n lacrimi, dulce-sucu',
Să mi-o transform din timp, în ban...
Să-mi cumpăr nouă... de nu ține.
Îmi caut membri pentru club;
Să ne plătim toți cotizații
Pentru un fond, la reciproc...
Nu să plătim dobânzi la cub,
Cu zilele s-avem tranzacții!...
Poate Divin ne-acceptă troc...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De loc... resurse
Nu locurile-s sfinte, îs precum file
Dintr-un album, golit de poze, chipuri,
Ce c-un tapet de timp îi lipești zile,
De-un calendar căzut, ca tolele din nituri.
Alergi spre revederi de reverii trecute
Și răsar zâmbete pe siturile fundal,
Twistând nostalgic simțuri dispărute
Într-o țărână, colb... pasajul imoral.
Zvâcnește tâmpla cu înfirări albite
De dorul de culori, ce nu mai sunt imagini
Mișcânde, susurări șoptind ispite...
Ce tot s-au ros, până la praf de pagini.
E ca o pacoste gând plastilinic,
Ce-l torc, ca un copil, mânjindu-mi palme
Ce-ar vrea să apuce iar fior idilic...
Rămas doar picur, peste pic, de-a valma, valme, valme...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viticolă
... vie, sau moartă,
nu se lasă boaba mucegăită
să-și dea zeamă, ce-i scursă că-i spartă,
să pretindă că locu-i să stea, ea, arăcită
și se ține să strice licoare
de ciucuri, ce rabdă
și zile ploioase și crâncen de soare...
ținând să-și dea tot, să nu cadă,
să umple budane din cântec de corzi
și strigă, sfrijita, că ea dă savoare,
seva-și trage din sănătoase origini, de pe jos, nu din lorzi
și poate să dea surogat de valoare
ea, ce-i amestec de coajă...
și-i simt minți în putoare,
ce întind din micelii
să-și facă ciorchini cu alte boabe... hidoase arătare...
e parcă urmașa ce mistic înșeală orice om, pe copii, înhăitată-n înhăitații Irozi.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasaje
Sunt reescapatul de avorton, un fortunat
Și fătul ce-a murit într-un copil
Ce s-a topit într-un adolescent febril
S-ajungă tânărul matur... neapărat!
De ceva timp adultu-a detronat pe june
Și se împlântă-n ani tăindu-i în felii
Pe neștiute, se urâțind pentru frumoși copii
Uzându-se fără răgaz pentr-o... înțelepciune.
Și-ncet încet se moare robustețea;
De plină vârstă se golind treptat
Și orizont e terțina etate, handicapat
Pe zi ce trece, rând pe rând apare... bătrânețea.
E viața-n sine o moarte nesfârșită
Pe zile; se născând c-un cont funest,
Se-autoîmpreunând ca-ntr-un incest
Și-așa din naștere ne tot debarasăm... de ființa învechită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indefinit infinit idilic
De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.
Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.
Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.
Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decupaj vital
Mă dor toate pozele rupte din mine,
spart foliculi de derm să impresioneze filmul
și rămân subțiat de zile, ce încă tot îmi cad ca florilor stamine,
pân' la pelicula din viitor album... Tot, un ierbar de-al nostalgiei stimul.
Răsar în fiecare dimineață cu pierdute vise,
îmi prăpădind memorie descătușată-n nopți
cu deznădejdea neîmplinirilor ce-aveam promise,
izbit de adevărul zilei... Refuzat, la mult bătute porți.
Îmi ruginește hemul precum la via toamnei
și am inima tot mai sus cocoțată pe a vieții scară.
Sunt parcă tot mai des la libera discreție -a Domnului, a doamnei-
c-o țin în palmele ce lasă scurgere de timp... Al meu, ce vrea să moară...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul... la relativ
Cascade, clepsidrei îmi mătură timp
-Mi-e frică de golul, ce cască, ce-i dus-
Nu pot s-o întorc, n-am statut de Olimp...
Mă trec oră, zi, lună, an, spre apus.
Ce straniu mi-e gândul, perfid, de peren;
Mă minte că sunt neschimbat și tot tânăr.
Treptat pierd prieteni, colegi, pierd teren...
Refuz timp să scad, refuz ca să număr.
Am zile și nopți fără șiruri, pierdute,
Le trec ca să treacă-n risipă, pe veci;
N-am mintea de-a ști, să le fac petrecute...
Aș vrea să le-ngheț; le conserv, le țin reci.
Pe ceas mi-l fac singur -cu limbi fără număr-
Refuz sărbătoarea de trecere-n an;
Privesc viitoru-n trecut peste umăr...
Refuz orice calcul, rămân vieții fan!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai spus că...
Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Și nu-nțeleg de ce mă amăgești;
Ți-am cerut doar un pic din clipele infime
Ce poți să-mprăștii din surplus ce risipești.
Mi-ai spus că nu mai eu sunt, unic,
Când stai să-ți mângâi catifeaua-ți, cu asperitate,
Din ce-am muncit pe brânci, cu mintea sputnic
În carnea miocardului... ce timpu-mi bate.
Mi-ai spus că te-am umplut, eu, de iubire
Din zile, nopți în ore cu secunde
Ce n-au trecut, că-ți sunt o pururi împlinire
Ce-o plimbi în gând, n-o regăsind oriunde.
Mi-ai spus că, totuși, dragoste obosește
Tot alergând-o tur ca-ntr-o ștafetă
Cu dus-întors... Și nu se dăruiește,
Lăsând doar dâră de parfum ca o cometă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dogoritor pețit
Când Soarele se culcă-n Lună,
Argint fecioarei dă în dar;
Sărut cu aur cere mână
Să-i pună inel, pe cleștar.
Dar mândra, suava și fragila
Își ascunde fața-n voal sfioasă
Și alungă pe flăcău, copila...
Stingheră-n noaptea răcoroasă.
Se duce suflet arzător
Topindu-și trist căldura-n rază,
Din inima cu atât amor,
Ce-n zile lungi îl scânteiază...
... Tânjind, c-odată o fi schimbare,
Aruncă-n nopți cristale Lunii;
Să-i stea pe boltă însoțitoare,
Să-nmoaie sufletul minunii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restart
Ți-am pus o simplă întrebare;
"-Te-ai învățat, cu fața mea,
că sunt bărbatul tău?"...
Era-ntr-o joie oarecare,
stăteam lipiți pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou,
eram urmași de aventuri
ce derulam, ca-n filmul mut;
secvențe de-un amor părtaș,
de rupere de legături...
Eroi de un divorț trecut
și-un viitor sinucigaș.
Visam maturi, cu gând de tineri,
să reparăm piese uzate
ce n-am întreținut, culpabili;
Eram la vârsta înspre-o vineri,
din zilele ce-s șapte toate...
Ai iubirii, eram, irecuperabili.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre zile, adresa este: