Visul cel dintâi
Îmi place cum te bucuri,
Îmi place cum dansezi,
Îmi placi în orice clipă
Din zi sau când visezi.
Ești cântec, bucurie,
Ești dorul meu prezent
În timpul care trece,
În lipsa ta, prea lent.
Ești îngerul iubirii
Din visul cel dintâi
Când noaptea mă cuprinde
Și numai tu rămâi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărările nopții de foc
Dacă-mi ești lumină-n visul ce mă-mbie
Pe cărări ascunse-n nopțile de foc,
Fă înscrisu-acela, sacru pe vecie,
Să mi te cuprindă ca al meu noroc
Și să-mi fii de-a pururi dulcea armonie
Ce-mi pulsează-n suflet clipe, rând pe rând,
Doar de fericire și de bucurie
Când te țin în brațe și te am în gând.
Dacă în privire îmi vei străluci
Ca o rază caldă într-un cer senin,
Îți voi fi-ncântare și te voi iubi
Până când Pământul ne va fi străin
Și-n cărări celeste-alături vom păși,
Înspre epilogul nostru în destin.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmul pandorei
Dansează cu mine în nopți fermecate
și hai să intrăm în sălbatica horă
a ielelor mândre, dorite,-așteptate,
de fauni ce tremură-n ritm de pandoră.
Să-ncingem pământul, să facem s-apară,
sub pași strecurați printre raze de lună,
din recele iernii, preludii de vară,
din voaluri de noapte să facem cunună.
Să fim: eu, un faun, iar tu, printre iele
aceea pe care o-aștept să-mi arate
ieșirea-mpreună din visele mele
în viața reală ce-adună din toate.
Ne fie pandora și dansul plăcere
în lumile-ascunse în nopți de tăcere.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oi de Lună
Îți pășteai, ciobane, oile pe Lună
Și nimic din noaptea albă ce-mi era
Nu băgai în seamă, nu puteai vedea,
Nu simțeai cum lupii-n ochi mi se adună.
Și s-au strâns în haită alergând pe norii
Ce treceau prin fața turmei tale reci,
Au sărit pe Lună-n zbor de lilieci,
Culegând mioare-n pajiști iluzorii.
Ai rămas, bădie, sprijinit în bâtă,
Fără nicio oaie sau de griji vreo urmă,
Luna-i stână goală, rece și urâtă.
Ochii mei adună haita coborâtă
Din văzduhul nopții care-abia se curmă
Și se-nchid în visul c-un cioban și-o turmă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans în netimp
E-un dans de bucurie-n nemurire
a ielelor ce, noaptea, se distrează
sfidând un timp de care nu au știre
și-un nesfârșit la care nu visează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul iluziilor
La focul din mica poiană,
sub stele ce plâng a târziu,
culeg de prin bezne-o dojană
și-o rază oftând argintiu.
Prind oful de Lună-n batista
întinsă pe inima mea
ca noaptea ce-ncheie conchista
în cerul c-o ultimă stea.
Îmbrac întuneric de noapte,
pe cap, am oftatul ca nimb,
în ceruri am Calea de Lapte
și-n minte am gânduri de schimb.
Sunt gata! aștept să-mi apară
ceva: o idee, un pod
pe care să pot face iară
cu urma trecutului nod.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curaçao
Iubita mea din noaptea de cacao
În care ne-am pierdut prin alte sfere,
Era cognac și-un strop de curaçao,
Ori numai rom... în halba mea de bere?
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzbunare
Există-n astă lume o credință
că, dacă-n noapte somnul nu-ți mai vine,
ești prins, în visul ei, de-o altă fi'nță,
iar tot ce faci e-ascuns de vagi cortine.
Așa că, draga mea, vreau răzbunare
și, dacă noaptea albă vrea să-mi fie,
voi căuta să intr-un transa care
în visul tău mă duce, prin magie,
În brațe să te iau în zbor cu mine,
să te așez pe-o plajă tropicală,
acolo unde mângâierea vine
ca valul ce nisipurile spală.
În umbra mea vei fi adăpostită
de-a soarelui lumină-n noaptea-n care
vei fi cum n-ai mai fost nicicând iubită:
pe-o insulă, intens, ca... răzbunare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte sfinte
- De-ar fi să plec, să nu mai știi nimic
Din tot ce fac și simt ori ce culoare
Au nopțile ascunse-n depărtare
În așteptarea unui venetic,
Ce-ai spune-atunci? În ochi, de m-ai privi,
Ce gânduri ți s-ar transforma în șoapte
Menite să amâne lunga-mi noapte
În care voi apune într-o zi?
- Să îți amân plecarea, n-aș putea,
Dar te-aș privi și mâna aș întinde-o
Spre mâna ta, pe care aș cuprinde-o
Așa cum ai făcut și tu cândva.
Voi strânge-o tare, da, iubitul meu,
Și-ți voi șopti aceleași vechi cuvinte
Pe care ți le-am spus, cuvinte sfinte
Ce se vor încheia cu: "Merg și eu!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunericul stelelor
Am aflat că noaptea-i o nemărginire
Când privirea Lunii fața-mi lumina
Și-mi șoptea că cerul este-o amăgire
Plină de-ntuneric, fără nicio stea.
N-am crezut ce spune, căci vedeam pe cer,
Mii și mii de stele cum, strălucitoare,
Își doreau să fie-al nopților reper
Prin luciri complice și atrăgătoare.
M-a privit mirată, m-a privit intens,
M-a privit străină și îndepărtată,
Mută în uimire, cu un gol imens...
A plecat. Lumina-i nu se mai arată.
Cerul este negru, noaptea fără vis,
Fără ea, pe boltă, nu e nicio stea:
Totul e-ntuneric, totul e abis
Făr-a ei lumină, fără Luna mea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul zorilor
La o margine de ape, apărută ca un vis,
Tu faci stelele să-ntrebe Universul de-i permis
Noaptea să cuprindă ziua doar atât cât somnul tău
E vegheat de Luna care s-a oprit din drumul său.
Curios, chiar Universul, sprijinit pe-un infinit,
Și-a oprit, o clipă numai, mersul fără de sfârșit
Și, c-o voce din eteruri, șuierând spre galaxii:
-Stelelor, în plus, o noapte, pe Pământ, de-acum, va fi.
Chipul tău, scăldat în raze, îmi apare ca un vis
Într-o noapte când Pământul, ocrotit de Paradis,
A-ncetat să se rotească, Timpul însuși a-nlemnit,
Până când ți-au dat sărutul zorii care... te-au trezit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra florilor de vis
Pașii tăi, prin visuri, și-au făcut cărare
Ce-mi străbate cerul nopților de dor
Ca o stea ce arde într-o căutare
A iubirii-ascunse-n suflet muritor.
Tălpile-ți sunt goale, calci ușor și-mi vii
Caldă și ferice-n brațele deschise
Pentru-a te cuprinde și a-ți aminti
Simfonia noastră-n mii și mii de vise.
Voalul tău se-așterne-n umbra unor șoapte
Ce se-nalță tainic printre flori de vis,
Atrăgând cu smirnă fluturii de noapte
Spre o nouă viață, c-un destin rescris.
Trupul tău îmi cântă, ochii tăi mă ard,
Vraja ta-mi îndeamnă sufletul să cânte
Și să-i ceară voie inimii de bard
Să îți iasă-n cale, gata să te-ncânte.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea gândului din urmă
Valurile nopții poartă, înspumate,
Gânduri fără formă și frânturi de vis,
Prin creneluri strâmte,-n turnul de cetate
Sufocat de lanțul care l-a închis.
Par copii ai zilei rătăciți în noapte,
Care-ncearcă teama-n zâmbet să ascundă
Când se-aventurează, cu mișcări inapte,
Prin ferestre-nchise, turnul să pătrundă.
Printr-o crăpătură, gândul cel din urmă
Își găsește-o cale-n zidul plin de cruci
Și singurătatea turnului o curmă:
"Cât mai stai închisă-n turnul cu năluci?
Te deschide-n lumea care ți-a răpus
Dintre-atâtea visuri, pe acela care
Ți-a-mplinit menirea și, iubind, te-a dus
Înspre nemurire, prin abandonare."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul ultimei iubiri
Frumoasă,
Elegantă,
Fină,
C-o scânteiere în priviri
Ce-mi amintește mari iubiri
Din lumea greacă
Sau latină,
Din timpuri vechi
Sau mai târzii,
Din vremea când te-aștept să vii.
Așa îmi ești,
Așa te am
În suflet,
Brațe,
Ochi și gând,
În noaptea noastră,
Noaptea când
Așez pe-un umăr diafan
Sărutul ultimei iubiri,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii destinului
Ți-am răsărit din gânduri
de dincolo de mine
ce au găsit ieșirea
din noaptea de tăceri
a viselor pierdute
în timpul până ieri
în spații depărtate,
de întuneric pline.
Tu mi-ai simțit privirea,
mi-ai auzit chemarea,
la pieptul meu, senină,
cuprinsă de-un fior,
te-ai alipit cu suflet,
cu inimă și dor,
iar pe tăcerea nopții
s-a așternut uitarea.
Spre sufletele noastre
vin valuri de iubire
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul din noaptea albă
Eu sunt visul ce se-așterne
peste gând, în noaptea albă,
risipindu-l printre perne
în secvențe puse-n salbă;
Unele strălucitoare,
care-mi plac, le iau cu mine,
sau modeste la culoare,
ce spre negru par să-ncline.
Vin cu cele luminoase
și le-arunc pe celelalte,
intru-n gândul ce jurase
că se va feri de halte
În iubiri târzii pierdute
în tăcerea dintre șoapte
spuse-n serile plăcute
sau împrăștiate-n noapte,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile nopții
Din liniștea nopții, în fugă nebună,
fantome-n galop, în mulțime de stropi,
se-apropie-n vis și ar vrea să îmi spună:
"Din ziua ce-a fost, ce e rău să îngropi!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul pierdut
Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,
pe urma luminii ascunsă în noapte,
din vastul neant, pe-armăsarii informi
ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.
M-atrage puternic seninul ce-l ai,
șuvița ce-atârnă și vorba ta dulce
pe buzele roșii, lumina ce-o dai
când stelele-jad se ascund, să se culce.
Eu nu te-am văzut, dar te simt și te știu
din vremuri străvechi, dintr-o viață-mpreună
pe care-am uitat-o, și-aș vrea iar să fiu,
din nou, cel ce-a vrut, cald, "iubito" să-ți spună.
M-apropii de tine, spre-un nou început,
aș vrea ca și tu să mă poți recunoaște,
te caut de mult, eram "Gândul pierdut",
îți intru în vis, iar iubirea renaște.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Vișan-Dimitriu despre noapte, adresa este: