Urare pentru mama
Pe o rază de lumină,
Cu drag mamă-ți dăruiesc,
Trandafiri albi din grădină,
Să-ți arăt cât te iubesc.
Către tine întind mâna
Obrajii să ți-i ating.
Să-ți spun, mamă, sărut mâna
Și-n brațe să te cuprind.
Cu ochii minții te privesc
Și te văd frumoasă.
Din suflet, mamă, îți doresc
Să fii sănătoasă!
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape portret
Anii mulți m-au viscolit,
părul în cap mi-a albit.
Pasul mult mi s-a scurtat,
dus îi sporul la umblat.
Fața-i galbenă ca ceara,
dusă-i de mult primăvara.
A rămas tare departe,
s-o readuc, nu se poate.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când copilul-îmi spune mamă
Oricând viața mă stresează
și oricât de mult mi-e teamă,
Fruntea mi se-înseninează
când copilul-îmi spune "mamă".
Când obrazul mi-l atinge
cu mânuța-i albă, caldă,
Teama din suflet se stinge,
ochi-n lacrimi mi se scaldă.
Când gurița o deschide
spunându-mi "măicuța mea",
Bucuria mă cuprinde
că port în brațe o stea.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unui înger
Acolo sus, în vârf de munte,
Pe-întinsul alb, imaculat,
Un îngeraș cu aripi frânte,
Căzând din cer, a decedat.
Muntele ca un părinte,
Iute și-a schimbat veșmântul.
Cu brazii, lumânări sfinte,
A împodobit pământul.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
România dodoloață
La 1877,
România a ieșit din noapte.
A învins oastea păgână
Și-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.
Grija singură își poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.
Munteanul și moldoveanul
Și-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în școli, copiii-nvață
România dodoloață.
România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cireșul
Sub cireșul meu din curte,
Sufletul mi-l răcoresc.
Grijile urâte, multe,
Repede mă părăsesc.
Perioada cea mai faină
Este-atunci când înflorește.
Când îmbracă albă haină,
Când coroana înverzește.
Spiritul grădinii are.
Chiar și pe cel al pădurii.
O plăcută desfătare
Din multe ale naturii.
poezie de Dumitru Delcă (16 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a gârbovit rău bunica
În clipe târzii de viață,
Își poartă pașii obosiți.
Pe nepoți nu-i mai răsfață.
Ei o privesc și zic cuminți:
S-a gârbovit rău bunica.
Vorba-i este tot mai rară.
Nu-și mai dorește nimica.
Suspină din zori în seară.
Ochii a-început să-i piardă,
În cap părul i-a albit,
Cu greu mai poate să meargă...
Viața ei, a-îmbătrânit.
poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine,mamă dragă
Mamă,
Fie-ți inima vioară,
Trandafiri albi să primești.
Să ai viața primăvară,
Ce dorești să împlinești!
Să ai multă sănătate,
Fericire cât se poate!
Nicicând să nu-îmbătrânești,
Pe noi, mamă, să ne crești!
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, în sărbătoare
Azi, în plină sărbătoare,
Toți trandafirii albi îi dăruiesc,
Scumpei mele învățătoare.
Din suflet îi mulțumesc.
Eu sunt doar o mică floare
În frumoasa ei grădină.
Dumneaei un mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.
E dulce și-i minunată!
E cea mai frumoasă fată!
Cu multă dragoste mă-nvață
Cum să mă descurc în viață.
Mă-nclin adânc în fața ei,
Și-i adresez cu mult temei,
Urarea de viață lungă,
Nouăzeci de ani s-ajungă!
În viață multă sănătate,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Dumitru Delcă (30 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb giuvaier
Tot urcând treptele vieții
Am șlefuit alb giuvaier,
Din lacrima dimineții,
Să mă-însoțească la cer.
Va fi dulce amintire
Că am trăit pe pământ.
Că mi-ai dat a ta iubire
Cum ai scris în legământ.
Când vei urca și tu la cer,
La șiragul de mărgele,
Alb giuvaier îți ofer
Să strălucești printre stele.
Lumea de jos, te privească.
Tu să verși o lacrimă,
Tuturor să amintească
Iubirea cu patimă.
poezie de Dumitru Delcă (22 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a întors lumea pe dos
La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos.
Hoțu-i negustor cinstit,
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab.
Nopțile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină,
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binevoitor.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect.
Frumosul este oribil,
Fără carte, ești deștept.
România este locul
unde apa arde focul.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia Libertății plânge
În S. U. A. - țară a fericirii
s-a dezlănțuit furia.
S-a-întrerupt lanțul iubirii.
a derapat democrația.
Statuia Libertății plânge,
Casa Albă s-a întunecat.
Americanii au spus, ajunge!
Prea multă fericire... le-a stricat.
O lume-întreagă n-a -înțeles
cum într-o țară atât de mare,
s-a frânt înaintarea spre progres,
și-încrederea în S. U. A dispare.
Tot ce s-a-întâmplat în State
stârnește-n lume îngrijorare.
De va urma și-n alte state,
democrația-n lume moare.
De libertate, ce să mai vorbim,
se strânge lațul tot mai tare.
De Covid dacă nu murim,
murim de dușmănie mare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am căutat puritatea
Am căutat puritatea
în albul trandafirilor.
Am căutat puritatea
în lacrima zorilor.
Am căutat puritatea
în albul zăpezilor.
Am căutat puritatea
chiar și-n albul mieilor.
Am căutat puritatea,
n-am găsit-o nicăieri.
Am căutat ziua, noaptea,
astăzi, ieri și-alaltăieri.
Un înger m-a ajutat
să descopăr puritate,
în sufletul tău curat,
care-acum îmi este parte.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Bunicul
Bunicul stă pe scăunel,
Gânditor de Amangia.
Gânduri frământă în el,
Se luptă cu nostalgia.
Ar munci dar nu mai poate.
Bătrânețea-l stăpânește.
- E grea viața, măi nepoate,
Când totul te părăsește.
Bătrânețea-i haină grea,
Ce n-aș da să scap de ea!
Altădată, nu acum,
Mergeam sprintenel pe drum.
Acum am îmbătrânit,
Părul în cap mi-a albit,
Puterile m-au lăsat,
Ani destui am adunat.
E timpul să vă părăsesc.
Nu vreau să vă chinuiesc.
Dumnezeu, la el mă cheamă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
S-au dezbrăcat iar salcâmii.
Printre ramuri cântă vântul,
Nu se mai ascund lăstunii.
Fără haină-i și pământul.
Vrăbiile zgribulite
Pe la streașină se-adună.
Casele-s acoperite
Cu pânză albă de brumă.
Corbii croncănind a iarnă
Se îndreaptă spre pădure,
Unde-atunci când o să cearnă,
Viscolul o să îndure.
În zbor, desenând pe cer
O geometrie vie,
Cocorii, fără echer
Au descris o simetrie.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama-ființa cea mai scumpă
Mama a plâns, a suferit și a îndurat
pentru ca noi să ne bucurăm de viață.
Simțirile noastre, demnitatea, speranța și lumina
sunt legate strâns de femeia numită mamă.
Toate acestea își au locul
în sufletul și inima ei plină de iubire.
Chiar dacă părul i-a albit,
chiar dacă pe față i-a apărut un rid,
sau dacă câteodată obrajii
îi sunt brăzdați de o lacrimă,
mama rămâne veșnic tânără
și frumoasă în ochii noștri.
Mama este îngerul nostru păzitor.
Ne iubește așa cum suntem.
Mama este cea care ne dăruiește iubire,
liniște, soare și iertare,
ori de câte ori greșim.
Este tânără mereu și frumoasă.
Este raza noastră de soare.
Ochii ei împrăștie căldura și lumina
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (28 septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul cu plete albe
Un bătrân cu plete albe
în cale mi-a apărut.
Purta cu el frumoase salbe
din vremurile de demult
Cum venea așa, în zare,
gânditor și abătut,
La trecut făcea visare
și la viața ce-a avut.
Bătrânul purta în plete
istoria acestui neam.
Istoria fără regrete
după care toți tânjeam.
Purtând cu el iarna în spate,
memorii din trecut aduce,
Să le ducem mai departe
când țara e la răscruce.
Bătrânul mesager -simbol de țară-
și de nație română,
Vorbea de viața milenară
în Dacia -Felix, străbună.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine, copile
Pentru tine, copile:
Eu am fost.
Acum e rândul tău.
Îndrăznește!
Las ție moștenire,
a școlii menire,
să duci mai departe
învățătura de carte.
Niciodată să nu uiți
că am scris cu cretă albă,
cunoștințe multe, salbă,
pentru viața ta întreagă.
Din iubire pentru tine
cu mult drag ți-am dăruit,
din lumina de la mine
stelele ce le-ai primit.
Ele -îți vor deschide calea
către viața ce-o clădești.
Larg îți va surâde zarea:
Luptă să o cucerești!
poezie de Dumitru Delcă (1 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
E vremea când se-adună rodul,
Când curge vinul în budane.
E vremea când se umple podul
Și-s albe crestele montane.
E vremea frunzelor căzute.
E vremea când se-întorc în vale
Bacii, cu oile cornute,
Și stâni rămân pustii și goale.
E vremea când pe cer cocorii,
Șiruri de mărgele argintii,
Descriu mai bine decât norii,
Unghiuri mișcătoare, unghiuri vii.
E vremea zilelor cernite
Când verdele pe câmp pălește,
Și când în toamnele-aurite
Averea în hambar sporește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre alb, adresa este: