Pentru o pâine amară
Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din țară.
Copiii și-i părăsește
Și prin lume rătăcește.
La poartă, pe o băncuță, șade gânditoare mama
Și cum stă pierdută-n gânduri își pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică și pe Dumnezeu întreabă,
De ce viața ce-o trăiește este atât de beteagă.
-Sfătuiește-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând și repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul și cu fetița sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găsește alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul către câmpie
Câmpie, câmpie verde!
Omul în tine se-încrede.
Câmpie, câmpie-întinsă!
Zarea ta e necuprinsă.
Câmpie, câmpie plată!
Cu sudoarea mea udată,
Nu te las eu nebrăzdată.
De brațul meu ești lucrată.
Noaptea-n tine odihnesc.
A doua zi iar trudesc.
Toată viața eu muncesc
Rodnicia să-ți sporesc.
Pun sămânța ca să crească,
Lanul să se aurească.
Pâinea-n cuptor să dospească,
Tot românul să trăiască.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile, învață românește
Învață să te joci românește
și să te bucuri românește.
Învață să scrii românește
și să citești românește.
Învață să muncești românește
și să mănânci românește.
Învață să crești românește
și să iubești românește.
Învață să zidești românește
și să trăiești românește.
Învață să fii român,
pe destinul tău stăpân.
poezie de Dumitru Delcă (15 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muncă, dar cu o relevanță mică.
Bunicul
Bunicul stă pe scăunel,
Gânditor de Amangia.
Gânduri frământă în el,
Se luptă cu nostalgia.
Ar munci dar nu mai poate.
Bătrânețea-l stăpânește.
- E grea viața, măi nepoate,
Când totul te părăsește.
Bătrânețea-i haină grea,
Ce n-aș da să scap de ea!
Altădată, nu acum,
Mergeam sprintenel pe drum.
Acum am îmbătrânit,
Părul în cap mi-a albit,
Puterile m-au lăsat,
Ani destui am adunat.
E timpul să vă părăsesc.
Nu vreau să vă chinuiesc.
Dumnezeu, la el mă cheamă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile unui nepot
Copil fiind, mi-aduc aminte,
Cum la bunicii de la țară
Am învățat să fiu cuminte,
Să nu-mi fac neamul de ocară.
Bunica mea m-a învățat
Să cred în bunul Dumnezeu.
Eu nici acum nu am uitat
Cum mă alinta bunicul meu.
M-au învățat ce este viața,
Cum să muncesc, cum să trăiesc.
M-au învățat cum dimineața,
În zori de zi să mă trezesc.
Nici de la joc nu m-au oprit.
Am alergat și am zburdat.
Iar când am fost prea obosit,
O carte-n mână ei mi-au dat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băieții de bani gata
Voi la muncă, mai puțin.
La distracție, din plin.
Aveți bani ori nu aveți,
Voi sunteți băieți deștepți.
Vreți părinții să trăiască,
Doar pentru voi să muncească.
De la ei voi luați bani
Și-i lăsați lefteri, sărmani.
Dar, dacă moare mama și tata,
Ce fac "băieții de bani gata"?
poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe înțelepte
Ne spune o vorbă din popor
Că "apa nu curge către izvor".
Că "lemnul nu crapă piatra",
El doar încălzește vatra.
Și tot prin popor se spune
Că "soarele nu răsare unde-apune".
Înțeleptul spune în cuvânt
Că "cerul nu dă de pământ",
Că "din bătrân nu poți fi tânăr",
Nici "nu porți cerul pe umeri".
"Nu poți să-nchizi Calea Lactee
În clepsidra timpului cu o cheie".
Toate-s vorbe înțelepte
Menite să ne îndrepte.
Mai profund noi să gândim
Atunci când le folosim.
Că "nu tot ce zboară se mănâncă".
Nu poți trăi fără muncă.
Omule, tu ia aminte!
Gândește la cele sfinte!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (14 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentele timpului
Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.
Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.
Cu iernile ne vom lupta
Fără să știm cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.
În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cu aromă de gutuie
Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n brațe crizanteme,
mere roșii în ciubere.
În veșminte arămii
ruginește frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziți,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiți
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep să cearnă
bunicii când povestesc.
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie după anii...
Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieții.
N-am uitat copilăria și nici anii tinereții.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinți
Și-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinți.
Din fragedă copilărie, părinții m-au învățat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereții, de viață mă bucuram,
Cu fetele, cu băieții, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenției, taina cărții-am dezlegat.
Dar și taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuți în tinerețe,
Am și eu, ca veteranii, apăsați de bătrânețe.
poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munca ne sfințește locul
La noi în Bărăgan, vara,
E de aur câmpul-
Grâul și secara,
Le sărută vântul.
Soarele blând aurește
Lanul de grâu și secară.
Cuptorul, pâinea dospește
Pentru truditori de-o vară.
Cerului ei mulțumesc
C-a plouat când le-a fost sete.
Pe Dumnezeu îl slăvesc,
Și muncesc pe îndelete.
La noi, aici, în Bărăgan,
Curge grâul an de an
Cum curge apa în val,
Dintr-un munte, sau un deal.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu drag vă dau o povață
Dacă vreți s-aveți în viață
Avere multă și bani,
Cu drag vă dau o povață:
Munciți! Și nu veți fi sărmani.
"Munca-i brățară de aur".
Dacă munciți veți avea
Pe cap, cunună de laur,
La gât, salbă gălbenea.
Munca vă sfințește locul.
Veți avea de toate-n casă.
Nu veți implora norocul
Ca s-aveți viață frumoasă.
De sunteți harnici și munciți,
Nu veți mai răbda de foame.
Puteți copiii să-i hrăniți
Cu mai bun, nu doar cu poame.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către guvernanți
Din țară, de ce ne alungați?
Țara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de frați.
Aici este și casa noastră.
De ce să muncim pentru alții?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsați mamele, tații,
Aici să taie cu securea.
De ce vreți voi ca să dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viață legendară,
Avem Carpați, mândră cunună.
De ce vreți voi ca să ramână
Moșia noastră strămoșească
Fără de nația română?
Vreți, străinii s-o cotropească?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopote, frate
Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.
poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăticul meu
Mi-e dor de palma ce-mi dădeai
când nu eram cuminte,
Apoi în brațe mă luai,
mă sărutai pe frunte.
Mă îndemnai cu dulci cuvinte
să fiu copil ascultător.
Îmi dădeai învățăminte
ca să mă port în viitor.
Pe câmpul ars de soare
unde trudeai din greu,
Îți aduceam mâncare
și apă, tăticul meu.
Cu apa din cănuță
tu fața-ți răcoreai,
Și-n umbra la căruță,
la masă te-așezai.
Tu pofta de mâncare,
c-o țuică îți sporeai.
Făceai o cruce mare
și traista desfăceai.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de vară
Bătrânii îmi spuneau că-n zori,
în grâu, cântă pitpalacul.
Boabe de rouă cad pe flori,
soarele-înroșește lacul.
Negrul nopții se destramă,
se aurește tot lanul.
Câmpia la muncă cheamă,
să strângă pâinea, țăranul.
Necuvântătoarele
se trezesc de dimineață.
Să salute soarele,
ciocârlia se înalță.
Pe iarba verde strălucesc
boabe de mărgăritar.
E anotimpul ce-l iubesc.
E vară-n câmp și-n calendar.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
Am să vă spun acum pe scurt
Cum a fost la început.
Dumnezeu ne-a conceput
Dintr-o bucată de lut.
Când peste noi a suflat,
Cu viață ne-a înzestrat.
Apoi, Dumnezeu ne-a dat
Sfaturi bune de urmat.
Ne-a-învățat cum să muncim
Și viața cum s-o trăim.
De copii să avem parte
Să ducă viața mai departe.
Așa a fost la început
Când viața a apărut.
poezie de Dumitru Delcă (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt omul...
Sunt omul obosit de vreme,
care de moarte nu se teme.
Cu fruntea sus, privirea dreaptă,
sunt omul căruia,
ce-i este scris, așteaptă.
Că prea devreme m-am născut
este perfect adevărat.
De atunci, prin viață am trecut
și lucruri multe-am învățat.
am învățat cum să muncesc,
am învățat cum să clădesc,
am învățat cum să trăiesc.
De aceea poate am ajuns
să-mi număr anii chiar cu suta.
Soarele meu n-a apus,
pe Bistrița, mai navighez cu pluta.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
Ce ai face dacă ai avea puterea?
Ai dărâma un munte
ca să construiești?
Sau ai urca pe punte
să călătorești?
Ce ai face dacă ai avea răbdare?
Ai aștepta ca din senin,
să se-împlinească-al tău destin?
Sau ai munci să-l împlinești
și ferice să trăiești?
Ce ai face dacă timpul s-ar opri în loc?
Ai reinventa Universul
ca să redai timpului mersul?
Sau ai redeschide Olimpul
ca să dăinuiască timpul?
Sunt întrebări, la care,
răspunsul e în așteptare.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre muncă, adresa este: