Dacă vrei să zbori, nu te apropia prea mult de soare! Îți poți topi aripile.
Dumitru Delcă (iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentele timpului
Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.
Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.
Cu iernile ne vom lupta
Fără să știm cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.
În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar fi
De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
și-n văzduh, dar și pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălțare,
atunci când își dă tot duhul?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un copil argat
Mamă scumpă, sunt străin.
Sunt argat la un hain.
Primesc mâncare ca un câine,
Nu știu de-apuc ziua de mâine.
Doamne,
de multă vreme îmi lipsește
ființa care mă iubește.
Îndreaptă-o, Doamne, spre mine,
sufletul să mi-l aline.
S-aud glasul cum mă cheamă,
să simt căldura ei de mamă.
De dor să nu mai suspin,
inima să mi-o alin.
La Tine, Doamne, mă-închin:
scapă-mă de-al vieții chin!
O minune să se-întâmple,
mama, sufletul să-mi umple.
Mereu să-mi fie aproape
să m-alinte zi și noapte.
De tine, mamă mi-e dor
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea iar a revenit
De multe ori am vrut să zbor
până dincolo de cer.
Să-închid acolo al meu dor,
să rămână un mister.
Să nu mai știu nimic de el.
Să nu-mi mai ardă inima.
Să pun iubirii lăcățel,
s-o uit pentru totdeauna.
Sufletul să nu mă doară,
să mă simt descătușat.
Fără foc la inimioară
și cu sine împăcat.
E drept, voință am avut.
De reușit, n-am reușit.
M-ai fermecat cu-al tău sărut,
Iubirea iar a revenit.
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii îs flori
Copiii îs flori ce cresc
În grădina părintească.
Grădinarii le-îngrijesc
Așteptând să înflorească.
Fluturii-crai le adună,
Le pun pe cap o cunună,
Și-într-o bună dimineață
Își iau zborul către viață.
poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu nu ești lângă mine
Sufletul mi-e plin de dor.
Gândul îmi zboară la tine,
Fără tine, simt că mor.
catren de Dumitru Delcă (13 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot oftând
Tot oftând din când în când,
alungi necazul din gând.
Îți pare viața mai ușoară,
gândul către bine zboară.
poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dulce nostalgie
O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.
Ruginește frunza-n vie,
Vântu-își poartă umbletul.
De la munte-n șes coboară
Anotimpul auriu.
Din copaci frunzele zboară,
Câmpul rămâne pustiu.
poezie de Dumitru Delcă (28 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Când soarele scapă vederii,
Și peste sat se lasă seara,
Vine vremea privegherii,
Rămâne mută și moara.
Somnul nopții lin coboară,
Pe cer luna se aprinde.
Nici o pasăre nu zboară.
E liniște, cât cuprinde.
poezie de Dumitru Delcă (31 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frunză căzută jos
O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
și în zbor, și pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a înghețat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheață și ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața a tăcut
Peste casa părintescă
Liniștea s-a așternut.
Totul miroase a iască,
Aici viața a tăcut.
Porumbeii nu mai zboară.
Nici-un câine nu mai latră.
Noaptea vieții-ncet coboară
Și pune lacăt la poartă.
poezie de Dumitru Delcă (2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din turistul care-am fost
Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas să fac.
Speranța în mine moare,
viața nu-mi mai e pe plac.
Rău mă dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai țes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e că... picioarele mă ajută,
în lunga călătorie
către lumea neștiută.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat ce să iubesc
De la soare-am învățat
Să iubesc lumina.
De la floare-am învățat
Să iubesc grădina.
De la vânt am învățat
Să călătoresc.
De la om am învățat
Multe să iubesc.
Să iubesc pământul
Care mă hrănește,
Să-mi potolesc gândul
Când prea îndrăznește.
Să iubesc izvorul
Care-mi stinge setea,
Să-mi astâmpăr dorul
Găsindu-i perechea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca un pahar de sticlă
Omul prețuiește viața
Fiindcă e prea scurtă.
Viața curge precum gheața,
Când este căldură multă.
Viața-i ca un fir de ață
Care prea ușor se rupe.
Ori, ca un vânt în față
Care-ți aduce gunoaie multe.
Viața-i un pahar de sticlă,
Când îți cade jos din mână.
De jos nu se mai ridică,
Se transformă în țărână.
E o pânză de păianjăn,
O suflă vântul și-o strică.
Ori este ca un leagăn
Care-n valuri te ridică.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (28 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ger cumplit
E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscolește.
Avem în țară iarnă grea,
Nu e semn că se oprește.
Viața la țară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.
Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.
Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în șură,
A-înghețat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Am văzut adeseori,
Cărările pline
Cu frunze-n multe culori,
Semn că toamna vine.
Vine și frigul cu ea,
Iarba pălește în zori.
În zborul lor, putem vedea,
Multe cârduri de cocori.
Peste satul adormit
Ploile-s cernite.
Gospodarii-au pregătit,
Fânul pentru vite.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrei să fim amici
Dacă vrei să fim amici,
hai să ne luăm de mână.
Iute să zburăm de-aici
și să poposim pe lună.
De sus, lumea s-o privim
cum mișună pe pământ.
În liniște să ne iubim,
ocrotiți de Domnul sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (10 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licuricii
În liniștea nopții de vară
greierii se-aud cântând.
Prin aer licurici zboară,
felinare mici aprind.
Adevărate leduri vii
licăresc în întuneric.
Se-adună în grupuri mii
și dau spectacol feeric.
poezie de Dumitru Delcă (17 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre zbor, adresa este: