Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Parlamentarilor noștri...
Ființe de-a pururi infime
La duh și la cuget, la sens,
La minciunā, sunteți în consens,
N-aveți suflet mācar o câtime...
Nicicând, tresārind, nu v-animā
Iubirea vreun zeu salvator,
Nici priințā n-aveți și nici spor,
Pe viațā, n-aveți drept de stimā.
Sunteți pleava acestui popor,
Vā lipsesc șapte ani de acasā,
Treceți pe drum și florile mor,
De istorie și de noi nu vā pasā,
În dreptul inimii voastre scrie "error",
Vi-i mintea o eternā grimasā...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn basarabean
În codri 'nalți de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie prinos de Spirit și Transfigurare,
Logos și Lacrimă, Rost și Lumină...
Gură de Rai și sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde și Har,
Leagăn de aur, cu sânge și miere,
Câini fioroși hămăiesc din nou la hotar...
Matcă statornică în substanță și formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolșevicul nu-i om în care să crezi.
În Bălți, la Lăpușna, Cahul și Tighina,
Din nou, graiul țării își plânge destinul,
Între Prut și Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul și Pâinea, și Vinul...
La București, se înfiază jivine,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipitor de sine...
Sunt acel teoretician a fericirii
a cărui teorie folosește lumii
și nicidecum mie...
Poezia mea e o terapeutică pură
pentru alții, nu și pentru neantul
din inima mea.
Prin ea, am eliberat oamenii
de frica de moarte și de viață,
iar pe domnișoare
de tulburările sufletului,
de stupiditate, de resemnare,
de prejudecățile virginității și
de prăpastia necunoașterii gramaticii
limbii române...
Sunt un risipitor de sine
înduioșat de soarta aproapelui
și departelui meu...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibrul și legea contrariilor
Un coeficient semeț
de neexistență
îmi asigură existența...
O doză substanțială
de neființă
îmi dă rotocol,
ca să-mi stabilizeze ființa...
Preamultul întuneric
din juru-mi
croiește drum luminii...
O porție mare de ireal
mă introduce, rapid,
în realitate...
Adâncimea vieții
mă scoate, Doamne,
la suprafață...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamnā
Doamnā, mi-e atât de lene,
C-aș dormi doar între perne
Și-ntre țâțe-nlācrimate,
De fete nedeflorate...
Doamnā, sete mi-e de mor,
Cā ți-aș sāpa un izvor,
Chiar în pâtecu-ți rotund,
Sā te beau pânā-n strāfund.
Doamnā, foame mi-i de lup,
De-ai fi pâine sā te rup,
Fragedā, cum ești mata,
Dintr-o datā te-aș mânca.
Doamnā, dacā te-aș gāsi,
Ca Rasputin te-aș iubi,
Douā nopți și jumātate,
Sā mā lepād de pācate...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ahoe fără... Ahoe
A trăi făr' a trăi
Și a crede făr' a crede,
Prevăzând făr' a prevede,
A grăi făr' a grăi...
A iubi făr' a iubi
Și a plânge făr' a plânge,
Sângerând fără de sânge,
A muri făr' a muri.
Demiurg făr' demiurg,
Luminând fără lumină,
Și amurg fără de-amurg,
În pământ fără de... tină!
Parfum rar fără parfum
Sfârșit fără de sfârșit,
Spășit fără ispășit
Și fum des fără de fum.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dihorii atei
Le-au secătuit, vai, fântânile firii
Și și-au pierdut frânele timpului,
Nu-i mai salvează nici zeii Olimpului
Și, pe-nserate, mor toți trandafirii...
Nicio piedică în calea rostogolirii
Așa își macină, sonor, substanța vieții,
Iar fărădelegile lor esență a ceții
Le-azvârle azurul în zborul muririi.
Lipsa lor de umanitate-i eternă,
Au rămas singuri, fără Dumnezeu,
Și-au pierdut lăuntrul - rămași fără Eu,
Li-i lumea străină și pururea ternă.
Studiind geografia gândului lor,
Fulgerat vei rămâne, sfărmat în frânturi,
Fiece verb spus de ei, printre fluierături,
Se va stinge centrifugal într-un nor!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ikebane...
De sunt troiene, vifore extreme,
O să te caut până și-n amurg,
Nu voi muri, fii calmă, nu te teme,
Te voi găsi în prag la Demiurg...
Până atunci, la tine-n suflet cântă
Viori aprinse, licurici și greieri
Și-o crizantemă galbenă te-ncântă...
Te am în sânge toată și în creieri.
Și dacă, totuși, iarna dă semnale,
Ne-om pregăti un sideral colind,
Ne-om îngropa-n omături cardinale
Și vom sfârși poeme zămislind...
Te caut, deci, și-n gaură de șarpe,
Indiferent de timp sau de răstimp,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tata
Și-a dăruit necontenit priința,
smerit, în fața Celui-Mai-De-Sus,
considerând mereu că suferința
e-o grea-ncercare dată de Iisus...
A fost onest, adânc, sentimental
și a murit cu dorul de-a muri,
într-un amurg solar, transcedental,
când ochiu-i plâns, subit, înmărmuri!
Ca tată, a privit intens lumina
și-n ochii lui lumina eram noi,
la suflet era alb, precum hermina,
când umblă prin omătul de... apoi.
Deși strălumina chiar în tristețe,
precum un zeu venit din altă sferă,
își purta rostul cu acuratețe,
ca pe un trandafir la butonieră.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea păcatului
La egală distanță de tine
și de tristețe,
existența caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăiești până la capăt...
În păcat, ți se înmoaie arcurile gândirii,
dar ți se întărește cugetu-n sânge și trup,
cerul nu mai are granițe
și ai tot timpul tentația căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleșește, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...
Păcatul nu e capabil de renunțare
și nici de înșelăciune,
el îți oferă maximum de viață
și maximum de moarte.
Încântare și suspin păcatul
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuni de "fericirea" neamului
Poporul și-a ales, fericit, călăii
și, atunci, animalele cu chip de om
au declanșat urletul junglei,
au înlocuit dragostea cu ura,
au denaturat libertatea,
au siluit gramatica limbii și poezia,
au ronțăit România
și au izgonit-o pe Herta Muller
din patria ei - Limba română!
Au folosit legile la "igiena spatelui",
cum spunea Petre Țuțea.
Pentru ei, morții au devenit mai prețioși
decât nou-născuții.
Nebuni de "fericirea" neamului
și-au băgat-o și și-au scos-o,
în și din popor, precum au vrut
mușchii lor...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românism
Lumea a-nceput dis-de-dimineață,
Eminescu însuși încă n-a murit,
chiar bătut de valuri și norit de ceață,
geniul său extatic abia a-nflorit...
Moartea și cu geniu-s linii paralele,
Eminescu sare peste umbra sa,
e momentu-n care-o sută de lichele
vor ca să-l încapă într-o debara.
'Nalt e Eminescu, ca o Catedrală
și noblețea-i vastă stă-n melancolie,
spiritul său tainic face-se spirală
cântătoare-n zboruri, ca o ciocârlie...
Lumea azi începe, de la prima oră,
și văratec aflu că poetu-i viu,
el din bucium sună, trist, într-o Agoră,
dându-mi întâlnire la un interviu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panait Istrati
Privesc lumini cum se prefiră,
căzând în franjuri peste noi,
de te-ai ascuns tu, Chiralină,
te-oi regăsi în veacul de apoi...
Te-oi căuta-n ciulini, în Bărăgan,
tacit, l-oi întreba și pe Moș Anghel,
și voi urca, apoi, pe un gorgan,
ca să te văd culcată prin sparanghel.
Voi scormoni prin bălțile de noapte,
domniță din Snagov, ca să te caut,
m-oi spovedi la trei măceșe coapte,
învins fiind, eu ți-oi cânta din flaut!
L-oi întreba pe Adrian Zografi
despre Romain Rolland, cu dor,
aud că-i în Maroc, în Templul Safi,
scriind "Le jeu de l'amour, et de la mort!"
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Ca pe o ultimă fibră a existenței
și o plenară nevoie de adevăr,
ca pe un ultim simț nedescoperit
și o dorință acerbă de absolut,
în viață, ai întâlnit...
Femeia!
Sărut eternizat al voluptăților parfumate
învăluire a cărnii,
ce-ți transcede ființa,
(Infern și Paradis Coabitation),
ți-a cuprins gândurile în așternut...
Femeia!
Îți străpunge și-ți îmbată orgoliile,
îți redeșteaptă simțurile,
nostalgiile, melancoliile
și toate gândurile-ți închistate
în fanteziile-ți puerile,
cu nuanțe simile,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stat în alt... stat
Scoate-mă, Doamne, din vidul existențial,
Ia-mă de mână și-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.
Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulcește-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.
Răspunde-mi, Te rog, sunt încă ființă,
plăsmuită după chipul și asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
și floarea de Nu-mă-uita,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Sârghie despre moarte, adresa este: