Dumitru Sârghie despre plâns

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Păşesc pe al destinului traseu
Şi-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Şi-n carnea ta plâng fluturii ostatici...

Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!

Şi sânii tăi discreţi, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ţi-e părul vânturat de-un alizeu
Şi ochii-ţi sunt, de-a pururi, enigmatici...

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătatea mea

Te răzvrăteşti cu rugi şi cu blesteme,
Atunci, când uit de tine, dinadins,
Şi sânu-ţi stâng îţi plânge neatins,
Iar sânu-ţi drept, inexplicabil, geme...

Coboară toamna-n duh de crizanteme,
Luminile oraşului s-au stins,
Vai!, plânge surd eternu-ţi dor nestins,
Că n-am venit acasă mai devreme.

Din patimi, tu surâsul ţi-l extragi,
Din voluptăţi prelungi şi delicate,
Iar sânii tăi, cu gustul lor de fragi,

Clipesc, solemn, întru conformitate,
Căci, ştiu, iubito: tu nu te sustragi,
De-a-mi întregi eterna jumătate...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn basarabean

În codri 'nalţi de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie – prinos de Spirit şi Transfigurare,
Logos şi Lacrimă, Rost şi Lumină...
Gură de Rai şi sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde şi Har,
Leagăn de aur, cu sânge şi miere,
Câini fioroşi hămăiesc din nou la hotar...

Matcă statornică în substanţă şi formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolşevicul nu-i om în care să crezi.

În Bălţi, la Lăpuşna, Cahul şi Tighina,
Din nou, graiul ţării îşi plânge destinul,
Între Prut şi Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul şi Pâinea, şi Vinul...

La Bucureşti, se înfiază jivine,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru aura... Aurei

Eu sufăr iubirea cu fruntea pe sâni,
E un fel de scăpătare-n dezastru,
Îmi plânge, adesea, în sânge, un astru,
Şi, Aura, tu mă scoţi din ţâţâni!

Bem apă din ciutura unei fântâni
Şi sângele-ţi bate, fuior, în albastru,
Prin roiuri de fluturi şi flori de jugastru,
Sărutul, tu, Aura, nu poţi să-l amâni...

Suferinţa e dulce sub formă de chin,
Ea urcă trăirea la rangul de vis,
Sorbindu-ţi păcatul din buze, mă-nchin,

La trupul tău, până mai ieri, interzis,
Simt pe de-a-ntregul că-ţi aparţin,
Şi-ţi conturez... aura, consistent şi precis!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În marea trecere

Tot ce ni se-ntâmplā nu-i întâmplātor
Şi tot ce trāieşte se sfârşeşte lent,
Ce-i domol devine, pururea, strident,
Ştim ce ştim - violul nu-i dulce amor!

Doru-i totdeauna vajnic cālātor,
Dumnezeu din sânge e plurivalent,
Tot ce ni se-ntâmplā nu-i întâmplātor,
Diavolu-i obraznic, crud şi insolent...

Cel vânat devine, cândva, vânātor,
Cei ce plâng, adesea, râd echivalent,
Doamne, ce existā e inexistent,
Timpul vieţii noastre e necruţuātor...

Tot ce ni se-ntâmplā nu-i întâmplātor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt propriul meu trişor

Sunt obiectul şi martorul
propriului meu trup,
iar carnea-mi atârnă de suflet...
Ce minciună salutară e viaţa,
când ai experienţa tristeţii –
şi seara, dar şi dimineaţa!

Nici morală, nici echitate, în lume,
doar dispreţ şi suferinţă,
în tot şi în toate,
în conştiinţă, în carne şi sânge,
în totul ce râde, în totul ce plânge,
în fiecare timp, răstimp
şi anotimp!

Despovărează-mă, Doamne, de trecut,
şi lasă-mă gol în faţa viitorului,
căci, nu mai ştiu să exist,
în această perpetuă ignoranţă de a fi
propriul meu trişor,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordo amoris

Privim în lume doar noi doi,
Din întunericul intens
Şi-n căutarea unui sens,
Pas înainte şi-napoi,
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Din mediu-nchis şi rece sloi,
Să-i dăm lui Leibniz o monadă,
Când stele stau, din cer, să cadă,
Scoţând lumină din noroi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Un joc secund prinde altoi,
Foşnind "causa sui", firesc,
Infern contra Infern, dantesc,
Sclipind în flori de caprifoi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!

Când plâng izvoarele vâlvoi,
Ne-adeverim întru Aristotel,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ahoe fără... Ahoe

A trăi făr' a trăi
Şi a crede făr' a crede,
Prevăzând făr' a prevede,
A grăi făr' a grăi...

A iubi făr' a iubi
Şi a plânge făr' a plânge,
Sângerând fără de sânge,
A muri făr' a muri.

Demiurg făr' demiurg,
Luminând fără lumină,
Şi amurg fără de-amurg,
În pământ fără de... tină!

Parfum rar fără parfum
Sfârşit fără de sfârşit,
Spăşit fără ispăşit
Şi fum des fără de fum.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în zbor

Miss, poezia ta e-un izvor de delir,
dublu agent de legătură-ntre doruri,
duioşie pură, în forma ei elementară
unică pistă pentru înaltele-ţi zboruri...

Sete de impalpabil, în seninul eter,
delir estetic, vai!, sieşi întru-deajuns
visuri legănate, în prea fine azururi,
şi taină lăuntrică, ah!, greu de pătruns.

Miss, poezia ta e voluptate discretă.
precum elanul de puritate al vieţii,
trăiri ale imaculaţilor fluturi în zbor,
survolând punctul de rouă al dimineţii.

Făptura ta, Miss, e-o dulce poezie,
chiar dacă ascunde un plâns irizant,
pe scări tainice, tu urci înspre viaţă,
iar succesul te-mprejmuie electrizant...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea-i starea pură-a fericirii

Aştept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înfloreşti, iubito, Preacurată...

Speranţa mea-i un vis indefinibil
şi-un echivoc sfâşietor al vieţii,
te văd în vis şi-n roua dimineţii –
mi-eşti marea cantitate de posibil.

La umbra unor crini îndrăgostiţi,
am fost tovarăşi, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic şi corai,
nefericiţi de-a nu fi fost nefericiţi...

Ştii bine că-n iubire se şi plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi regnul vegetal emigrează...

Un mac, ce se zbate-n fereastră
Şi o lalea, care se vrea albastră,

(Ca să vedeţi şi voi, ce vegetale!),
Îşi fac semne discrete din petale...

Pesemne, că au duh aceste flori
Şi – cine ştie? Minte şi fiori,

Pesemne, că-şi vorbesc, în limba lor,
Căci, poate au şi ele-un tricolor...

La care să se închine, uneori,
Chiar dacă par să fie simple flori...

Desigur, plâng, din când în când,
În graiul lor inflorescent, zicând ;

"Hai să plecăm în lume, surioară,
În lumea-n care este numai vară,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde-mi mâinile să plâng în ele

Întinde-mi mâinile să plâng în ele,
răscumpără-mi golul zilelor pierdute,
potoleşte-mi beţia cruntă a sângelui,
spune-mi, iubito, vrute şi apoi nevrute...

Îmbracă-te cu aripile evanescenţei,
ridică-mă înalt, din vid în preaplin,
leagă-mă strâns, peninsular, de tine,
scoate-ţi cămaşa de nea din poplin.

Aşează-mă în confortul sânilor tăi,
în lumina solemnă a coapselor tale,
ştiu, în dragoste, totul devine suflet,
ninge-mă îndelung cu fiori şi petale...

Nu există măreţie decât în iubire,
nici lacrimi susurând în străfundurile firii
nici direcţie mai bună spre sensul lumii,
aşa cum există-n căldura-ţi extatică a privirii...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Şi-a dăruit necontenit priinţa,
smerit, în faţa Celui-Mai-De-Sus,
considerând mereu că suferinţa
e-o grea-ncercare dată de Iisus...

A fost onest, adânc, sentimental
şi a murit cu dorul de-a muri,
într-un amurg solar, transcedental,
când ochiu-i plâns, subit, înmărmuri!

Ca tată, a privit intens lumina
şi-n ochii lui lumina eram noi,
la suflet era alb, precum hermina,
când umblă prin omătul de... apoi.

Deşi strălumina chiar în tristeţe,
precum un zeu venit din altă sferă,
îşi purta rostul cu acurateţe,
ca pe un trandafir la butonieră.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neantului m-adaug solemn şi diafan

Mă simt legat de cer şi de pământ,
Spre înălţimi, noi gânduri îmi arunc,
Şi timpul mă transformă iar în prunc...
Ce-am vrut să fiu iată că, astăzi, sunt!

Eu n-aş fi om, de n-aş iubi ispita,
Prin ea, mă aflu înlăuntrul vieţii,
Zilnic sărut conturul suav al dimineţii,
Doruri îmi plâng în carne... risipite...

Şi-atuncea, Simm, când nu te mai sărut,
Îmi scriu eşecu-n cartea cu mâhniri,
Ne prelungim iubirea în tainice doiniri,
Finalurile-au toate-un falnic început...

Din când în când, ascult, duios, amurgul,
În lume, florile se-nchid şi se deschid,
Albastru sângele-mi e-un îngeresc fluid,
Ce-mi clocoteşte-mi Trupul – Demiurgul!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă albă cu mama şi tata

Lama vibrândă a unui verde stilet,
Străpunge nervos şi năvalnic lumina,
Sângele alb se scurge, pe-o rază, încet,
Suspină şi plânge, amarnic, hermina...

Căţelul pământului, vai, latră la lună,
Izvoare de lapte clipocesc în albul eter,
Printre mestecenii albi, un cerb îmi adună,
Floarea Reginei Maria, din alb Lerui-Ler.

Îl văd pe Tata, febril, răsucind o ţigară,
Din tabachera-i strălucind în lumină,
Alături de el, ca o fantasmă solară,
E Mama, aievea, îndeajuns de senină.

Amândoi îmbrăcaţi în mantii bogate,
De-un alb delirant, îngeresc, de sulfină,
Vrăjit i-am spus Tatii: Salut, Majestate!,
Năuc, i-am spus Mamii: Servus, Regină!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul spiritual al nefericirii în serpentine...

Ţi-am trecut, iubito, lacrima prin sită,
rafinându-ţi plânsul,
te-am salvat de voluptatea singurătăţii,
introducându-te în poezia vieţii,
ţi-am amânat, pentru un veac, stingerea,
ţi-am arătat viaţa în plinătatea ei,
voluptatea ei muzicală,
aurora, lumina, evanescenţa şi curgerea
spre Cer...

Te-am învăţat iubirea ca morală purificatoare
şi sublimitate a trăirii,
ţi-am arătat coruri de îngeri în Catedrala firii,

în fiecare dimineaţă, i-am adus trupului tău
omagiul cuvenit;
trupului tău prăbuşit,
până mai ieri, în
eul propriei castităţi,
am fost grădinarul tău ideal...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie...

Orgasm smintit al spiritului pur –
glasul îţi strigă sonor în afunduri
şi se dezlănţuie-n eterul năvalnic,
net superior virtuţilor comune...

E ziua noastră de bun augur,
să trecem, iubito, prin prunduri,
prin sângele-ţi verde şi falnic,
ţâpureşte a cincea dimensiune!

Ştiu, iubirea e-un plus de suferinţă,
când visele ne tremură evanescent,
dar, dacă nu gustăm înşelăciunea vieţii
şi nu plângem crunt unul în celălalt,

Nu vom avea puncte de referinţă
şi niciun licăr verde, luminiscent,
care să ne-nlăture valurile ceţii,
pentru a executa, iubito, ultimul salt!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, Europa!

România e condusă de indivizi
cu mâinile pline de sânge,
care-şi pipăie necontenit sexul
şi propovăduiesc familia tradiţională...

Apoi, îşi numără valizele cu bani
şi gagicile care siluiesc limba română,
ei, semisfertodocţii, având mania grandorii
şi rânjetul irevocabil al mafioţilor pur-sânge!

Iubesc aproape totul, minus Ţara,
pe care-o violează şi o vând în
piaţa publică, bucată cu bucată...

Au nostalgia haosului şi tot ce nu le satisface
poftele animalice devine eroare sau păcat
împotriva spiritului lor de infractori născuţi
şi nu făcuţi...

Putrezi de bogaţi şi de ei înşişi, aceşti şuţi

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierul unui vis

Purtai pieptănătura femeilor măritate
şi acea bentiţă de demnitate,
cu care te-am încoronat
anul trecut,
la sărbătoarea primelor cireşe...
Erai ca o plantă cu flori comestibile,
ades, te înfulecam, din creştet până
la rădăcină...
Iar tu, Arden, invocai ploaia
pretext pentru a mă invita în coliba
bunicului tău -
un adevărat Kraal, pe un pat de frunze,
în care-ţi plăcea să-ţi pudrez trupul
cu ama Ka -
pulberea aceea parfumată
al cărei secret numai noi – tu, eu, vrăjitoarea satului
şi cine ştie ce tată de clan zuluş,
din anturajele tale coloniale –
îl ştiam.
Am plâns bărbăteşte când ai plecat...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul poeziei

Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ţi din suflet,
de albele petale,
ce-ţi ard în floarea ochilor căprii...

De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?

Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?

Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?

Sau, cine ştie?, vreun clevetitor

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!