Citate despre Dumnezeu și muzee, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și muzee, dar cu o relevanță mică.
Babel
Acesta este turnul meu
Ce-i și blestem, și dor ceresc,
Un turn pe care Dumnezeu
Nu m-a oprit să-l construiesc.
L-am ridicat c-un singur scop,
Să am pe cine să slăvesc
Și să opresc noul Potop
Să-nghită neamul omenesc.
Acesta este turnul meu:
Destin - Alea Iacta Est;
Urmez spre stele un traseu
sublim, transcendental, onest.
Descins din anticul Orfeu,
Cu versul pietrele vrăjesc
Și când sunt aștrii-n apogeu
I-aduc în mine și-i zidesc.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea (22 martie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma condamnatului (după un caz real)
Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
și pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
și un șir de erori incredibile;
Câte din acțiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-și urle nevinovăția
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.
Oamenilor,
de ce vreți să îmi luați viața
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
și eu n-am nici o vină?!
Și punându-și palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde nu e...
Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalță, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!
În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire și nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenței, pe rând, mor.
În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc și nici balene,
Iar pescărușii țipă violent.
În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-și scriu toți biografia
Și doar pe îndoieli sunt suverani.
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de topaz
minunea dintre ani o încrustez în strofă
beau vinul bucuriei să ating un eztaz
ies la lumină din noaptea limitrofă
risipesc norii cu gânduri de topaz.
vreau să mă scald în valuri de soare
întunericul din mine să-l aprind
melancolia neagră să prindă culoare
vântul să mă împrăștie ca pe-un colind.
vreau să descifrez taine din univers
să ajung înțeleaptă precum un tezeu
îi dau iertarea îngerului pervers
credința mea e liniștea lui Dumnezeu.
las în urmă mea vers după vers
cu chipul sculptat în colț de muzeu.
sonet de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind la iphone pe acoperișul lumii
plâng în neștire între atâtea sunete
ce-mi zguduie oasele dintre verbe
și văd uimit cum femeile pe care le admir
fac pe ele între fericire și extaz
simt uneori că viața are sens
când văd muntele sacru al dacilor
că aruncă stânci cu cap de om peste sufletul meu
și femeile mele au ochii albaștri
ca să vadă clar destinul
când se joacă de-a vați ascunselea
cu morfina care ține mumiile-n muzeu
vă dați seama ce-ar însemna o invazie
de suflete în saci de iută înmuiați în canabis?
toți nebunii de la spitalul 9 care se cred când Napoleon, când Steve Jobs ar încărunți pe acoperiș
vorbind la iphone cu bunul Dumnezeu
și ce s-ar face lumea dacă Dumnezeu
n-ar mai controla câștigul la loto?
poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orient Emigrants
Revin din vis și parcă-s mai departe
Când vesel sânt, sânt totuși mult mai trist
Deși m-agăț dea cerului vechi toarte
Și-arunc la Dumnezeu un acatist
Am raportat, văzduhul că se-mparte
Între păstorii Mahomed și Christ
Ce pun în viață tot mai multă moarte
Sub un pretext dogmatic globalist
Ei cer lui Prometeu să ducă focul
Să vadă fum de jertfe-n Orient
Cei doi Mesia își admiră jocul
Și totala pace-n foc și-armament
Pășesc tăcuți spre lume ca-nspre mormânt
Migranții înșirați ca-ntr-un muzeu
Și caută căznit un alt șezământ
Aproape acum de-al nostru Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Stelian Platon (20 septembrie 2015)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stiloul acesta
cu pompiță are o caligrafie a lui
obișnuit cu note de la 1 la 10
cunoaște atâtea nume
unele ajunse mari
ca dumnezeu sfetnic
prin penița căruia au trecut conferințe
ședințe planuri proiecte grafice teze
semnături
și-a luat notițe a tăiat subliniat hașurat bifat
și a pus mari semne de întrebare
schimbând neștiute cerneluri
cum și regimurile
a intrat în pielea atâtor inși
s-a lăsat golit de substanță și umplut la refuz
aruncat înjurat dezmembrat
de parcă de el ar fi ținut pacea
a decis a pus rezoluții
nesuferind că mulți nu aveau mâinile curate
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Globe-trotter
vreau să plec cu mine în bagajul de mână
gata să mă așez în avion ca în prima copilărie
tu să vorbesti până asurzesc toți călătorii
și să îți descalți imaginația lângă un hublou
călătoriile sunt asmatice îți inundă plămânii și tușești ai alergie la drumuri
nu poți pleca fără spray-ul care te scoate din șoc
dar acel acasă nu mai este decât un epicentru al cuvintelor
însă tu ai harul să te poți plia și așa minusculă
poți intra într-o dragoste mare șleampătă o dragoste de călătoare
am auzit că mă aștepți cu flori criogenate
pe fiecare ax orar
însă îmi este teamă de timpul când
nu voi mai vizita muzee ci pasarele
suma tuturor efectelor halucinogene tineretea
va urca pe o linie liberă
mai sus de Dumnezeu cu o mie de pixeli
în calculatorul universal
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între București și Heraklion
Dumnezeu a pus îngerii
Să asfalteze cu aripi zborul.
Cum Lui nu-i plac peticele de pe A2,
N-a vrut să iasă din țâțâni
Planul înclinat al stelelor
Și nici soarele să lăcrimeze
Peste crucea sorții.
Numai la noi lucrurile iau forma dosului politic
Prin toți nepricepuții puși în funcții de zei.
Apropo, în Creta zeii s-au adăpostit în muzee,
Urmele lor pe orice străduță
Sunt amprentate în asfaltul
Conștiinței de neam,
Cum pot să gândesc piatra mai roditoare
Decât cernozomul câmpiilor noastre
Purtat pe cocoașa cămilelor
Adjudecate în petrodolari?
Mai ciupește câte un neavenit
Din mărul spovedaniei.
Dumnezeu n-a făcut DNA de formă,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma condamnatului (inspirată dintr-un caz real)
Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
și pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
și un șir de erori incredibile;
Câte din acțiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-și urle nevinovăția
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.
Oamenilor,
de ce vreți să îmi luați viața
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
și eu n-am nici o vină?!
Și punându-și palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expoziția
în schimbul a zece lei
puteai să vezi suflete
câte vrei
fiecare
așezat în propria lui vitrină
era iluminat discret
de un fascicul violet
sub fiecare
fiind scris pe o placă aurie
al cui avusese norocul
sau poate ghinionul
să fie
am fost impresionat
un pic
de un suflet uriaș
care aparținuse unui pitic
dar m-a deprimat
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insul cu tupeu
La modă este insul cu tupeu,-
Tot mai mulți se pliază pe tipar.
De la opincă la parlamentar,
Din te miri ce, zici că-i calci pe bombeu.
Și claxonează tâmpi dintr-un bemveu,
Ori politician, ori beizadea,
Luând un biet bătrân în zeflemea,
Privindu-l strâmb, ca pe-ultimul pigmeu.
Nici nu i-a dat pe-obraz primul tuleu,
Că ia un aer atotștiutor,
Ce văd c-a devenit molipsitor,
Deși-i e mintea goală ca un pneu.
Din întâmplare dacă-i în troleu
Și nu-i loc liber, n-o să ți-l dea el.
Încearcă să ai nervii de oțel,
Că mai e pân' la capăt de traseu!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până atunci
Se albăstrește cerul, e semnul lui de viață,
bunavestirea orizonturilor moi, rememorarea
aceleiași clipe a sărbătorii fără trâmbițe.
De-acum încolo copiii se vor naște singuri,
animale împăiate vor popula asfaltul aluvionar
al străzilor, iubitele sodaților fără chip vor deveni
fete în case uriașe, părăsite, cu geamurile veșnic
deschise înspre câmpuri.
Să începem să cunoaștem mai bine boala
aceasta a rămânerii în viață, trasul de clopotul
infinitului, cu bătaia de-o clipă, să creăm un limbaj
prin care să putem povesti cum trebuie urmașilor
dansul neregulat al frunzelor!
La o depărtare de-o soartă cântă un pian negru,
La o depărtare de-un icnet coboară Dumnezeu
în câte-un beci să își ia murături proaspete.
Va veni o seară în care voluntarii cerului vor face
de gardă la catafalcul muzeelor, va veni o clipă a nimicirii
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga din seraiul mecanic
când cineva nu înțelege pune o etichetă simplă
un carton ieftin reciclabil pe cruce
și fuge bielă-manivelă în patru timpi
trecutul simplu/ prezentul simplu/ cheia în contact/ viitorul mecanic
nimeni nu pierde astăzi vremea cu lupte cavalerești
cu zale delicat brodate în aramă
gesturi elegante sonete minuni cruciade
se tastează rapid un cod de bare trăire în format electronic
eventual un rămas bun din două cuvinte made-in-love
și cam atât
se trece mult mai simplu de pe o zi pe alta
fără complicații fără figuri de stil metafore lumi de visat de născut
se manâncă fast două trei poeme haștemele se aruncă restul la gunoi
respectând, desigur, certificatul de mediu
reciclam materiale oameni suflete în container de plastic în fâșii albe mumii
iar pentru tinman
evident
un junkyard roz bombon
[...] Citește tot
poezie de Florina Daniela Bordieanu (noiembrie 2007)
Adăugat de ion Pascal Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vechiul drum al mătăsii
Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.
Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata e divina
De ce unii oameni cred intr-o carte
Si nu cred in ei insisi?
De ce accepta minciuni
Si nu cauta adevarul?
De ce unii oameni uita sa mai
Creada in sufletele lor
Si cred in superstitii?
Tatal meu m-a invatat
Sa disting binele de rau,
El m-a ajutat sa-mi deschid
Mintea si sa fiu invatabil,
El mi-a dat putere cand eram slabit,
El m-a facut sa zambesc cand eram trist,
Va iubesc parinti dragi ca mi-ati dat viata,
Un miracol e in acele lucruri
De care au uitat multi,
Iubirea propriului suflet, speranta, cunoasterea,
De ce unii oameni se inchina la instrumente
Antice de tortura pe care au murit oameni?
Dumnezeu e in fiecare om,
[...] Citește tot
poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate începi de astăzi
Doamne-Dumnezeule
În țara asta se vorbește doar de porci!
Peste tot miroase a șorici și-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de șosele bătute-n pietre rare
-fetițele ce stau în colț de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Și vânzătoarea te privea ca pe un deținut
Ce a venit să-și ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudați și strânși de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei și a stegulețelor din mâini
Ce se vroiau în cer și-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În țara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea și ceai
Făcute doar din aur alb și trafic de copii
Ce-au fost vânduți pentru organe și homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și muzee, adresa este: